Foarte multă lume mă felicită pentru gândirea pozitivă, pe care nici măcar accidentele ce-mi vizitează viața de zi cu zi, nu reușesc să mi-o sugrume. Cei, în raza vizuală a cărora pătrund, îmi laudă chipul mereu zâmbitor, îmi invidiază tonusul, se prăpădesc de râs la vederea postărilor mele ( probabil că în sinea lor se întreabă dacă, odată cu piciorul, nu mi-am fracturat și “mansarda”!). Cei mai mulți nu greșesc așezându-le pe toate cele de mai sus, sub pălăria gândirii pozitive.
…Dacă am făcut cursuri de psihologie? Nu, nu neapărat, deși școala vieții te transformă, pe rând, în orice. Inclusiv în psiholog. Dar, e-adevărat, am citit mult și, mai ales, am interacționat cu mulți oameni. Unii – mult mai deștepți decât mine. Și, din orice, chiar și din ciocnirile cu proștii, am învățat câte ceva. Sunteți de acord : așa apare “experiența de viață”. Apoi.. mai e ceva, unde nu am chiar niciun merit : cei doi Gemeni din zodia mea, își dau de fiecare dată mâna și mă scot din orice gaură neagră. Și lor le sunt recunoscătoare. Fișa postului lor precizează că trebuie musai să fie optimiști.
…aici încep insă problemele. Pentru că…un optimist bine informat, devine, încet-încet, un pesimist. Cu asta mă lupt zi de zi : prin natura mea, dar și a profesiei pe care o port pe umeri ( și în suflet!) , mă informez zilnic, fără oprire, cu nesațul cu care mă așez în fața unei mese gâfâind a bunătăți! Vreau să știu mereu totul despre orice; caut, întreb, ascult, citesc, privesc, gandesc și aflu tot ce mă interesează, uneori chiar mai mult. Aflând acest “tot ce ma interesează”, motivele de bucurie încep să mi se subțieze. O parte din mine continuă să îmi tot șoptească, sacadat : “Totul va fi bine!” O mână scrie postările acelea vesele, care vă plac atât de mult. O față râde ( ca în jocul acela al măștilor, în care o față râde, una lăcrimează). O jumătate de suflet tresaltă sprințară, un ochi oglindește luminița de la capătul oricărui tunel, oricât de lung și de întunecat ar fi… Dar vin puternic din urmă, zăngănind din clopoțeii realismului, celelalte jumătăți din mine, cele “informate” : a doua parte din mine devine sceptică, a doua mână scrie împiedicat lucruri grave ce par a nu rima cu ființa mea, oglinda îmi arată a doua față- cea care plânge, iar al doilea ochi, cel încețoșat de glaucomul pesimismului, refuză să mai vadă vreo luminiță la capetele de tunel…
Dar jumătățile trupului nostru nu sunt niciodată simetrice, a demonstrat-o medicina cu prisosință. Și de aceea, jumătatea mea optimistă, mereu cu un pas în fața celeilalte, găsește mereu finaluri fericite la tot ceea ce se întâmplă în univers, fie că este universul meu interior, fie că este cel general, în care ne înghesuim cu toții. Și deodată nimic nu mi se mai pare atât de sumbru : războiul ăsta blestemat se va sfârși curând, iarna va fi blândă,COVID-ul va rămâne o simplă amintire, ratingurile TVR-ului vor începe să crească, benzina se va ieftini, pizmașii mei se vor îneca cu propria lor ură, Victor se va plictisi repede de Dubai și va reveni în țara pe care l-am învățat de mic s-o iubească, până și piciorul meu se va videca fără urme și mă va purta din nou spre cele mai spectaculoase colțuri de lume.
Gândind așa, jumătatea veselă a chipului meu o contaminează pe cealaltă, ochii încep să-mi râdă amândoi, o bucurie lăuntrică îmi hrănește întregul trup, iar mâna… începe să scrie acele postări pline de optimism, care înțeleg că vă binedispun și vă ridică și vouă starea de spirit! La naiba, așadar, cu gândurile noastre negre! Cu sau fără ele, oricum omenirea e pe buza prăpastiei! Măcar să sărm în ea cu zâmbetul pe buze, bucuroși că am trăit la maxim viața ce ne-a fost îngăduită!
Îndemnați, așadar, jumătatea voastră optimistă să o încalece pe cea veșnic încruntată și porniți, într-un galop încrezător, spre ziua de mâine!
…Care sigur va fi una mai bună! 😉
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : Pachetul de imunitate NATURALIS
Comentează