Psihologul american Abraham Maslow (1908-1970) este cunoscut mai ales pentru ierarhizarea nevoilor umane într-o piramidă cu cinci niveluri, care îi poartă numele și a cărei pomenire în diverse cursuri universitare a devenit un ritual. Piramida arată astfel, după o variantă disponibilă pe atotștiutorul și atotignorantul nostru internet:
Se poate observa cu ochiul liber că nevoile de la bază sunt comune tuturor oamenilor, ba chiar și animalelor și sunt stringente, au prioritate în împlinirea lor, pentru a lăsa spațiu următoarelor. Apoi apar nevoile omului mai „primitiv”, de siguranță și stabilitate în habitatul lui. Lucrurile se nuanțează cu nevoile de apartenență și afecțiune, care-și găsesc diverse forme de împlinire de la un individ la altul. Pe măsură ce sunt potolite cele de pe primele trepte, omul se poate orienta spre cele „soft”, de încredere, stimă de sine, recunoaștere socială. Cireașa autorealizării umane este zona nevoilor de a crea, a explora, a cunoaște, a înțelege. (Se pare că Maslow a revizuit în 1970 prima variantă, din 1954, adăugând la vârf, la auto-actualizare, nevoile cognitive și cele estetice – de frumos, ordine, simetrie.)
Acum, după ce ne-am actualizat în minte aceste informații de cultură generală și le-am așezat didactic în sertărașe, să ne gândim puțin: chiar îl putem lua în serios pe acest domn? Chiar putem crede că orice scară pusă în fața ochilor duce implicit cu gândul la ascensiune? Și chiar dacă, după vorba lui Nichita Stănescu, „cuvintele ar atrage realul”, putem crede că gândirea asta ierarhizantă dă seama pentru complexitatea și misterul unor nevoi umane, le ordonează ca-ntr-un insectar și ele rămân acolo, așteptându-și rândul la a fi remarcate și împlinite? Dacă e așa, de ce realizarea de sine a tuturor nu e direct proporțională cu nivelul de trai, cu clasele sociale, cu calitatea vieții, cu regimul politic, cu starea de pace? Cei mai creativi și mai iscoditori oameni ar trebui să fie alde Trump, Vântu, Becali, toți răsfățații planetei, beizadelele cărora nu le lipsește nimic și prezintă totală satisfacție pe primele trei-patru niveluri. Ar însemna să ia cu asalt bibliotecile, laboratoarele, atelierele de creație, academiile. În schimb, ceea ce fac ei este să lăbărțeze baza piramidei până la absurd, să-și inventeze mereu noi nevoi vitale; de pildă, să-i cumpere animalului de companie cinci telefoane mobile ultimul răcnet, cum a procedat recent un miliardar chinez. Astfel, vârful piramidei se scufundă în ciocolata topită a lascivității, luxului, huzurului și leneviei. Da, hedonismul și consumerismul de azi tot încing această ciocolată, dar nu vom găsi vreodată în ea realizarea de sine ca Oameni.
Pe de altă parte, nu ne-am putea explica vreodată realizările și creația unui Einstein, Kant, Shakespeare, Dostoievski, Gogol, Eminescu, Luchian, Thomas Mann, Homer – și lista nu poate continua, pentru că ar echivala cu enciclopedia creatorilor și luminaților omenirii, care au avut grave lipsuri pe cele patru niveluri ale piramidei lui Maslow. Slavă Domnului că suntem ființe prea sofisticate pentru a ne înghesui într-o piramidă! Când mă gândesc la notorietatea lui Maslow, îmi vine în minte o caricatură cu Marx, dintr-un ziar german al anilor ’90, care ne spunea: „Deh, măi, băieți, am avut și eu așa, o idee…”
Comentează