E mai ușor să fii fată sau băiat?

Dacă aș fi feministă, aș spune că eu am mai multe avantaje.
O mulțime de melodii sunt declarații de dragoste pentru fete, nu trebuie să fac eu primul pas – teoretic; practic,noi suntem cele curajoase, nu voi avea chelie când îmbătrânesc, pot purta haine mulate și să merg de mână cu prietena mea fără să-mi spună cineva că sunt gay (doar câteva șoapte și apropouri indecente) și nu reacționez prea evident când sunt excitată. Dar, având în vedere că nu sunt feministă, conștientizez faptul că băieții pot mânca lejer o banană în public, sexul nu le distruge reputația, ba din contră îi face „jmekeri”, nu primesc „săpuneli” la fiecare zăpadă, propriul corp nu îi terorizează lunar (dar o fac destul fetele) și sunt puternici. Cel puțin fizic.
La capitolul sentimente, se echilibrează balanța. Cunosc băieți care plâng la „P.S. I love You” sau chiar și după 2-3 ani de relație încă tremură când dăruiesc o floare. Băieți care, dacă m-ar întâlni (sensibilă 100% cum sunt), probabil ar înființa clubul sensibililor anonimi. Însă, sunt și fete care înjură, înșală sau își bat joc de cineva cum un băiat nu ar face-o vreodată. Nu le iau apărarea fetelor pentru
că știu cât de rea aș putea fi și eu. Echilibrul se menține tocmai prin complexitatea pe care o întâlnim în fiecare zi. Genul, e cel mai puțin important, acesta doar te etichetează până când cineva te cunoaște cu adevărat. Fată sau băiat, ești predispus/ă la alegerile tale nu la așa zisele legi nescrise.
Uneori,feminitatea și seducția mă scapă de probleme, alteori gândirea sistematică și rece a bărbaților mi-ar prinde bine. Sensibilitatea și blândețea dar și indiferența și duritatea sunt calități greu de combinat. Împletirea aspectelor definitorii ambelelor sexe ar fi ADN-ul perfect dar… Nu va fi prea curând procreat.