Ea și El

Durerea care stă mult se vindecă greu

Îndemnul la ne-amânare din proverbul românesc „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi” e valabil absolut în orice domeniu al vieții noastre. Și chiar dacă îl luăm în râs adesea, parafrazându-l și răsturnându-l sub semnul derizoriului absolut – „Nu lăsa pe mâine, ci pe poimâine, că până atunci ori se uită, ori nu mai e nevoie” – de fapt, ar putea să ne fie tuturor un motto de mare, mare folosință.

Lucrurile amânate ne fură din energie, din vitalitate, din bucuria de viață.

Problemele pentru care încă nu ne-am găsit timp zumzăie pe fundalul existenței noastre ca niște motorașe consumatoare de energie, de încredere, de speranță. „Am atâtea griji!” spunem întruna, căci povara celor amânate ne cocoșează cu greutatea ei, iar umerii noștri gârboviți ne fac să semănăm din ce în ce mai bine cu niște victime.

Apăsăm alarma ceasului dimineață de dimineață, comutând-o în snooze, și amânăm, și iar amânăm, și iar amânăm, o oră întreagă de agonie în care nici nu ne mai odihnim niciun pic, dar nici nu ne ridicăm din pat la timp ca să ne începem ziua cu zâmbetul pe buze.

Ni se spune la fel și când vorbim despre tot felul de alte delăsări. Te-ai îmbuibat cu mâncare proastă, nesănătoasă, care te îngrașă, te îngreunează, te umflă. Nu-i nimic. Asta e, iartă-te, ți-ai făcut un moft. Dar de mâine revino la hrana sănătoasă, n-o ține tot așa, în ideea că dacă ai făcut-o lată, măcar s-o faci lată de tot. Nu! Oprește-te la timp!

Dacă ai pus două, trei, patru kilograme în plus, nu le lăsa să se facă 20 înainte să iei măsuri! Întoarce-te cât de repede poți la forma sănătății tale, fiindcă, cu cât e mai lungă perioada în care te complaci în lăbărțare, cu atât mai lungă și mai grea va fi revenirea! Citește mai departe…

Publicitate