Avem de a face cu un paradox. L-au exprimat psihologii de la cluber.com.ua, iar noi ne grăbim să vi-l transmitem : chiar dacă aparent pare de necrezut, dar dacă evităm să-i rugăm pe bărbații noștri să ne ajute, ei vor trage următoarea concluzie : ” Aha, deci n-are nevoie de mine!”.
Într-o oarecare măsură, le dăm dreptate : în general, bărbaților le 
place să rezolve problemele femeilor pe care le iubesc, însă acestea evită de multe ori să le vorbească despre problemele lor, considerând că e de datoria lor să-și dea seama ce probleme au.
Bărbații, în schimb, au nevoie de „sarcini concrete” : ” Dragul meu, ai de făcut aia, aia și aia, și dacă poți, chiar și aia!”.
Desigur că unele femei se confruntă cu următoarea situație : ” I-am spus ce anume aș vrea să facă, și n-a făcut nimic!”. Și aici apare întrebarea : oare de ce bărbatul nu a răspuns rugăminții femeii sale? Simplu! Pentru că nu este întrunită o condiție foarte importantă : el trebuie să știe, din experiențele anterioare, că , făcând ceva pentru partenera lui de viață, aceasta își va manifesta mulțumirea și încântarea. Și abia atunci el va percepe activitatea la care se înhamă ca fiind un succes personal : ” 
Uite, mi-a reușit, ea a fost mulțumită!” Și atunci se va bucura ca un copil și-și va dori să mai aibă parte încă o dată de „aplauzele” ei și de aprecierile pentru lucrul bine făcut. Iar atunci ne vom trezi că ne întreabă, din nou, din ce în ce mai des: ” – Spune-mi, cu ce te ajut? Ce vrei să cumpăr? Ce vrei să-ți aduc?”
Așa că, dragele noastre, nu vă sfiiți să vă puneți soții la treabă, dar nu uitați ca, dacă și-au îndeplinit cu brio „sarcinile primite” , să-i și recompensați : cu un cuvânt bun, un zâmbet și chiar un sărut!
Surse foto: sun-hands.ru, womanest.ru, buro-sovetov.ru,fishki.net
Comentează