“După Coronavirus, voi divorța, da’ să nu scrii asta!” – a fost răspunsul uneia din cele peste 100 de vedete, intervievate de mine în aceste zile, pentru serialul de pe femeide10.ro…Am lăsat pixul deoparte și m-am așezat să ascult. Simțeam că persoana de la capătul celălalt al firului vrea să plângă pe umărul cuiva, iar acest umăr îi lipsește. Prietenia de peste două decenii care s-a așezat între noi i-a dat curaj. M-a ales pe mine.
…Una peste alta, nu-l mai suporta. Coronavirusul îi condamnaseră și pe ei la o conviețuire 24 din 24, sub același acoperiș. Între aceiași 4 pereți. ..Desigur, pereții nu erau numai 4 însă acoperișul era unul. Și sub el se adunaseră toate frustrările mulților ani, trăiți împreună. Care acum, una câte una, încolonate ordonat, ieșeau la suprafață….
…Înainte nu o deranja că se uită toată ziua la canalele de sport. Acum o călca pe nervi. Până și poziția lăbărțată din fața televizorului, cu pijamaua descheiată, prin care evada burdihanul nesimțit, până și asta scotea din sărite.
Înainte nu-l observa cum pierde timpul, cu orele, uitându-se pe site-uri tembele, acum acest lucru parcă-i sfâșia sistemul nervos.
Înainte o lăsa rece faptul că fredona, toată ziua, cântece populare din zona Moldovei, de unde era el : era mai tot timpul plecată și nu-l auzea decât câteva ore, seara,cand venea atât de obosită, încât nici măcar un cor al elefanților n-o mai mișca. Acum îl aude zi – lumină – mai cântă și fals pe deasupra – iar ea…strânge din dinți și caută mereu să schimbe camera.
Au început interminabile discuții pe teme de “ți-am zis să nu faci creditul ăla! Acum să te văd pe unde scoți cămașa!”, apoi telefoanele soacrei o înebuniseră ( probabil că erau și înainte, doar că ea era la muncă și nu știa ce face el, în timpul acela), la fel ca și discuțiile tembele despre cai de curse, afaceri care nu se vor face niciodată, soluții pentru ieșirea omenirii din criză și alte asemenea baliverne – pe care le discuta, de zece ori pe zi, în conversații puerile cu diverși prieteni de existența cărora ea abia acum afla.
A încercat să se “autoizoleze”, pe rând, în mereu altă cameră a locuinței lor. Dar pereții mult prea subțiri i-l aduceau alături, oriunde s-ar fi aflat. A încercat să asculte muzică în căști, dar cât timp poți rezista cu căștile pe urechi?!?
….Într-o bună zi, s-a trezit cu o stare bună și s-a hotărât să aplice una din recomandările psihologilor care prinseră glas pe la televizor : l-a “invitat” să răsfoiască împreună albumele de familie. A ieșit cu scandal, cu ironii răutăcioase, cu jigniri ale părinților. A ieșit la suprafață o ură reciprocă, fiecare la adresa familiei celuilalt, o ură care mocnea, dar nu fusese niciodată manifestă…
Acum sunt amândoi în silenzio stampa. În casă nu se aude decât televizorul și câte-o replică răzleață a “idiotului”, care are mereu de comentat câte ceva. Evident, un nou motiv de enervare pentru ea…De la atâta strâns din dinți, i s-a dus tot smalțul de pe măselele de minte…
….Am ascultat-o cu atenție. Situația se încadra perfect în acea estimare făcută de specialiști, cum că statul prelungit acasă va conduce, indiscutabil, la creșterea numărului de divorțuri. Conversam, așadar, cu o simplă unitate dintr-o viitoare statistică.
Am îngăimat câteva cuvinte de îmbărbătare ( sincer, de la sfaturi mă abțin). În fond, simțeam că persoana era mai hotărâtă ca niciodată. Și nu avea nevoie decât de pâlnia unei urechi, care s-o asculte. Mi-am încheiat misiunea de “pâlnie”, după care i-am consemnat “declarația pentru presă” : ceva, de genul “ Suntem bine, petrecem timpul împreună, gătim, jucăm table, vorbim pe skype cu prietenii din lume. Și mai ales ne rugăm lui Dumnezeu..”.
N-am publicat încă declarația. Ceva mă reține…
După Coronavirus, voi divorța!

Buna ziua ,este ft greu sa stai in casa cu o persoana pe care nu o mai suporti… Cunosc sentimentul…si mai ales acum ca nu ai alta varianta…Da,unii barbati sant pur si simplu insuportabili la un moment dat ,daca trebuie sa stai toata ziua cu ei in casa…si mai ales din cei care numai ei au dreptate,ei stiu tot,iar tu nu ai dreptul nici sa-ti spui parerea…Nu va spun mai mult,cred ca v-ati dat seama despre cine este vorba,norocul meu ca stau la casa si desi e inca frig afara,mai ies la treaba eu,mai iese el,si nu stam chiar toata ziua in aceiasi incapere…. Imi place sa citesc scrisorelele d-voastra ,vad ca si altii au probleme de genul care am eu si parca e altfel…Nu vreau sa postati scrisoarea mea,am facut doar un comentariu si atat.
Toate cele bune va doresc!