“Vai dna Marina…. Aveți o vârstă totuși, un statut, o poziție bună într-o televiziune importantă 😜😂”
…Andrei David este unul din urmaritorii mei. Din poza de profil, pare dragut si pozitiv. Iar emoticoanele din capătul comentariului său mă pun pe gânduri : oare a comentat la modul 
serios, sau a glumit si el, ca o consecinta a năstrusnicei mele postari? In ea, in postare, interactionam cu una din imaginile inedite de la “TrickArt 3D” din Berlin – o atractie turistică ce va face, cu siguranta, deliciul telespectatorilor viitorului meu episod “Hai-Hui..”, in care o voi include. Dar chiar și asa, comentariul m-a pus pe ganduri. Nicio femeie nu rămâne insensibila, atunci când in ecuatia dialogului apare elementul “vârstă”. În plus, imi amintesc că, atunci când eram copil si auzeam ca cineva are 40, 50, 60 de ani, in mod automat, aproape “pavlovian”, îi puneam eticheta de “moș” sau “”babă”. Poza de profil a “comentatorului” meu pare a unui ins ceva mai mare decat un copil. Dar chiar si asa, probabil ii par și eu la fel lui, cum imi pareau mie adulții copilăriei mele. Da, dragă Andrei, mă uit si eu in oglinzi, destul de des – prin natura meseriei, care ma obligă mereu să-mi astern pe chip culori care să dea bine pe ecran. Imi folosesc foarte des si buletinul/pașaportul, mai ales la trecerile frontierelor. Deci nu am uitat nicio clipa nici ce varsta am, si nici care sunt, in mentalul colectiv, activitatile specifice acesteia : statul cu nepotii, mersul la farmacie, pusul de murături si lungile plimbări prin parc, la o bârfă cu colegele de baston. A nu se ințelege ca am ceva cu aceste activitati sau cu cei ce si le-au transformat in “modus vivendi” : fiecare om este liber să-si traiască viata după pofta inimii.
Dar probabil ca , atunci când s-a “clădit” în capsorul meu ( in viata intrauterina!) , mintea mea a suferit niste mutatii. Ireversibile. S-a instalat in ea dorinta de “tinerete vesnica”. Si dacă pe chip aceasta nu va putea stationa niciodata mai mult decât spun legile naturii, din suflet nimeni nu mi-o poate surghiuni! Acolo EU sunt stapâna propriului Univers si , prin urmare, pot copilari cat vreau, indiferent de carcotasii care se împiedică de mersul meu. Mers care este mai mereu “mersul strengarului”, dacă vi-l mai amintiti, din copilărie. Nu voi face din nou apel la zicerea lui Horia Moculescu, “Cui nu-i place vârsta mea, să n-o apuce!”. Nu, azi chiar n-am chef de blesteme frumos coafate. Le voi furniza insa celor care gândesc precum Andrei David ( desi, repet, emoticoanele sale ma fac să-l suspectez de o simplă gluma! ) o alta mostra a intelepciunii colective : “Ai grija ce-ți doresti, ca se-ndeplineste!” Iar dacă ei isi doresc să fie niște “bătrânei ca la carte” – eventual , grăbind lucrurile, chiar de pe la 50 de ani – atunci nu pot sa le doresc decat o droaie de nepoți, dureri articulare, puseuri de tensiune si pulovere tricotate la gura sobei, in timp ce în cuptor li se coc cozonacii. Vor fi niște bunici fericiti, “ca la carte”, respectand reguli pe care nici naiba nu mai stie cine le-a impus.
Eu le am pe ale mele, potrivit cărora vârsta nu e decât o mâzgălitură in acte, fară acoperire în realitate. Iar in aceasta din urma, nimeni nu va reusi să mă oblige sa dau adidasii pe papucii de casa, blugii pe fustele de lână, buna dispoziție pe “seriozitatea vârstei” și condeiul sprintar pe bastonul de pensionar.
Prin urmare, lasați-mi vă rog primăvara din suflet să-și faca de cap cât o vrea, molipsiti-va de la mine, cei ce simtiti la fel, fiti liberi sa vă purtati cum va dicteaza inima, zbenguiti-vă prin lumea asta cenușie, indrăgostiti-vă nesfârșit, râdeti si imbrațișati Universul. Iar când acesta se va plictisi de dumneavoastra, veti simti fara ajutorul celor din jur si vă veti aseza cuminti, pe o bancă in parc, răsfoind albumele de amintiri.
…si ca să terminam “documentat”, o să fac o proiectie a mea in viitor, ca să vadă si Andrei David ( și ceilalti ce se ascund în spatele tipologiei sale) cam cu ce tip de “Marină” vor avea de a face, in viitor :
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA : SINUFEN
Comentează