Bucuria de a întâlni români de excepție prin lume, m-a însoțit întotdeauna prin călătoriile mele. Nu o dată am spus că îi admir mult mai mult pe cei ce ajung sa facă performanță departe de țară, decât pe cei care “se ridică” aici, acasă, cumva efortul primilor este mult mai mare, provocarea pentru ei este mult mai grea. Nu-i usor să te impui într-un loc in care ești străin, a carui limbă nu o știi, în care nu cunoști pe nimeni, ba mai ai de luptat si cu prejudecătile, deloc puține, în ceea ce privește Romania. Mărturisesc că mi-a trezit curiozitatea Excelența Sa, doamna Daniela Gîtman, Ambasadorul României la Lisabona, atunci cand cu caldură mi-a recomandat-o pe MIRELA SUTA. Am fugit repede la Google, i-am cercetat mentionările , și Google…mi-a dat verdictul : Mirela Suta este cea mai puternică femeie de afaceri româncă, din Portugalia. Nu-i de ici, de colo, nu-i așa?
Tocmai de aceea , curiozitatea m-a împins s-o cunosc personal chiar din prima noastră zi de ședere la Lisabona. Și uite-așa, la ceas de seară, în miez de iarnă portugheză, s-a născut interviul de mai jos :
Marina Almășan : – Pe mine m-a impresionat faptul că un om care a făcut o astfel de facultate dificilă, cum este Medicina, a ales să înceapă o nouă viață, intr-o cu totul altă direcție, intr-un cu totul alt loc de lume și luând-o de jos. Chiar de jos! De ce această dorință de a incepe o nouă viață? Ce n-a fost bine în vechea viață?
Mirela Suta : – Nu pot spune că “nu a fost bine”. A fost…o aventură! Am terminat facultatea, vroiam să văd alte țări, să aleg ce doresc în viață, pentru că , și în timpul facultății, eu calatoream foarte mult. Turcia, Polonia…eram “fata aia, care vindea de toate la cămin”! Am fost, așadar, tot timpul în domeniul business-ului, pentru că trebuia să mă întrețin singură. Parinții nu aveau posibilitatea să-mi susțină studiile, deci îmi trebuia un “job extra”. Și..am emigrat. În anul 2000. Fratele meu era deja aici, însă aici nu aveam condiții să lucrez în domeniul meu – medicina, România nu era încă în EU, deci trebuia să găsesc soluții. Primul meu loc de muncă a fost în construcții. De fapt, nici n-am încheiat vreodată cu ele, cu construcțiile, si acum am firma de construcții, a implinit deja 24 de ani.
Marina Almășan : – Dar, din câte știu, ai început cu așa-zisa “muncă de jos” …
Mirela Suta : – Păi…ca și orice om , ca orice emigrant. Vorbim de perioada de acum 25 de ani. Noi trebuia să traim, trebuia să ne găsim repede un job, și primul loc spre care te îndrepți, care e? Unde te primește lumea dacă nu vorbești portugheza? Acolo, unde nu are nevoie de tine să vorbești : la spălat de haine, la călcat, în locuri din acestea! Dar mi-am dat seama că nu e pentru mine, și pe loc, după două luni m-am lăsat de muncă și am început să învăț limba portugheză. M-am dus 3 luni la școală și efectiv am început să învăț limba. Mi-am dat seama că asta va fi salvarea noastră; fiind români, nu eram prea bine vazuți, și în acest sens Ambasada a lucrat mult pentru noi, încercând să ne facă să ne vadă lumea să ne vadă și altfel, inclusiv pe parte culturală. Acum 
chiar și portughezii ne apreciază foarte mult, știu că suntem muncitori, serioși. Bine, cu excepțiile de rigoare, pe care le-ați sesizat și dumneavoastră în avion… Și uite-așa am început cu business în construcții, am crescut foarte repede, pentru că era o necesitate foarte mare de construcții, in Portugalia. Dar am continuat să muncim, si eu și fratele, caci în virtutea unei legi tare proaste, din Portugalia, deși aveam deja peste 200 de persoane angajate la firma noastră, “patronul trebuie să aibă un alt contract, să muncească în alta parte”. Și prin urmare și noi trebuia să muncim, și munceam noaptea , mergeam , cu fratele meu, in fiecare noapte câte 4 ore la un magazin , ca să avem contract de muncă, să fim legali. Și asta a durat câțiva ani buni. Iar în 2007 m-am întors cumva la profilul meu ( la Medicină absolvisem specializarea “ Dermatologie”) . M-am gandit “hai să mai încerc ceva” și am intrat in contact cu Gerovital, Hofigal, Cosmetic Plant și am început să-i aduc aici, ca și business.
Avand ulterior și 6 clinici pe parte de stomatologie – soțul meu, brazilian, este dentist – am combinat medicina estetică, cu arta terapeutică, cosmetologia cu stomatologia Și atunci mi-am zis, hai să aduc aceste branduri, avand acele puncte de desfacere, mi-era ușor să le distribui. Și atunci, normal – românul cum vrea? Să tot crească, nu? – in 2012 mi-am facut brandul meu – “Suta”, pe bază de spirulină: am creat acest concept, ideea am luat-o de la Hofigal, pt că am fost impresionată de Spirulină, de beneficiile pentru sănătate, in special în zona dermatologiei, a cosmeticelor. După un an de zile am cumpărat o fabrică de cosmetice și începand de aici, din 2012, noi am început să cream “privat label” , adică să facem branduri pentru alții. Am facut deja 600 de branduri, pe Europa iar de un an de zile am intrat și pe un concept de “white label”, unde oferim opirtunități pentru business-urile mici, ca să-și creeze branduri. Am mai deschis o farbrică de cosmetice anul trecut – deci acum avem două, cu peste 200 de angajați! Și acum , in fiecare zi facem uneori și câte 10 branduri noi, pentru poața europeană. Am intrat și pe partea de franciză, am reușit să vindem și două francize – Barcelona și Roma si le vom da curând drepturile să creeze ei branduri.
Marina Almășan : – Deci acum nu mai ești cu fratele în echipă, ești cu soțul! 
Mirela Suta : – Nu, nu, sunt singură! Soțul a spus că el nu merge mai departe, că lui îi ajunge!
Marina Almășan : – Cum e viața unei femei de afaceri în Portugalia? Are poziții egale cu bărbatul?
Mirela Suta : – Ei, da, desigur! Asta depinde, de regulă, de felul în care ne pozitionăm, cum muncim, cum le permite, celorlalți să gândească despre noi..
Marina Almășan : – Și în echipa ta cine predomină: bărbații sau femeile..?
Mirela Suta : – Mai mult femeile. Pentru că lucrăm intr-un domeniu în care sensibilitatea feminină este predominantă.
Marina Almășan : – Dacă ar fi să creionăm o rețetă a reușitei, în opinia dvs care ar fi aceea?
Mirela Suta : – Cred că, in primul rand, “moștenirea” de la părinți. Eu îmi amintesc că, de la 10 ani, părinții ne puneau la lucru. La 10 ani ai mei ma puneau să lucrez în solar. Și acum îmi amintesc : mă trezeam la 5 dimineața, să ud plantele . Și tot la 10 ani am “intrat pe piață”, la propriu, să vând castraveți. Îmi amintesc ca tata îmi aducea marfa noaptea ( el era șofer la Fabrica de lapte) iar eu stătea, la 10 ani, și vindeam castraveții. Deci m-am obisnuit de mică să lucrez, chiar și câte o zi întreagă . Lumea spune azi : “Nu te pune cu Mirela, ea lucrează 24 de ore!” Dar eu nu simt nicio greutate, mie mi se pare normal să lucrez, să evoluez..
Marina Almășan : – Mai sunt si alte calități necesare, în afară de hărnicie?
Mirela Suta : – Eu cred că esențial e curajul.
Marina Almășan : – Nu cumva și puțină inconștiență?..să te arunci așa, cu capul înainte, in Necunoscut?…
Mirela Suta : – Acum 20 de ani, da, era vorba și de inconstiență, fără doar și poate! Acum însă nu! Acum le mai gândesc așa : merită, nu merită să 
mă aventurez sau nu? Mai avem, oare, 30 de ani? De aceea cred că estențial rămâne curajul. Curajul și ambiția, perseverența, dedicația.
Marina Almășan : – Dar tu, bunăoară, de ce ai făcut-o? Ți-a placut ideea de a fi puternică? De a avea bani? Sau pur și simplu ai vrut sa-ti demonstrezi că poți? Sau, pur și simplu, a fost o competiție cu cineva anume?
Mirela Suta : – Nu, cred că nimic din toate astea…nu cred că mă caracterizează toate astea…
Marina Almășan : – Nu cumva a fost “razbunarea” copilului sărac, care și-a dorit de mic să ajungă să aibă și el , candva, “bunăstare”?
Mirela Suta : – Pe undeva, poate. Soțul meu obisnuiește să-mi spună că sufăr de “sindromul “pobreza”, adică sindromul “sărăciei”.( râde). Soțul meu provine din “înalta societate” braziliană, părinții lui au fost miniștri în această țară, el are un nivel de cultură și inteligența extraordinar..
Marina Almășan : – În ce “stadiu” erai când te-a cunoscut? Erai deja femeie de afaceri?
Mirela Suta : – Da, eram deja, dar eram in construcții. Se întâmpla acum vreo 15 de ani…
Marina Almășan : – Și aveți copii?
Mirela Suta : – Nu, nu am apucat…Dar am doi nepoței, frumoși, minunați pe care îi iubesc foarte mult!
Marina Almășan – De fapt, “copiii” vostri sunt firmele pe care le-ați pus pe picioare! Spune-mi, Mirela, în afară de “muncă, muncă și iar munca”, ce înseamnă viața ta aici? Ce anume iți aduce bucurie, ce te împlinește, unde-ți place să te retragi?..
Mirela Suta : – Eu trăiesc cu un brazilian, brazilienii sunt oameni “de chefuri”, deci n-am cum să mă plictisesc. Soțul este un mare iubitor de poezie, îl recită pe Blaga..
Marina Almășan : – Eiii!..
Mirela Suta : – Da, recită Blaga, Eminescu..În portugheză, însă! Este un om de mare cultură, însă îi place ca in permanență casa noastră să fie plină, de evenimente, chefuri, muzica live, orchestre, deci cam ăsta e stilul nostru de viață. Unde mă retrag?…Nu sunt o persoană de genul ăsta, când mă simt obosită..ma duc și mă culc! Eu nu “mă satur” niciodată, nu ma enervez pe cineva, nu întorc spatele nimănui, nu-mi stric energia cu lucruri care nu-mi aduc valoare. Respect toată lumea, le zâmbesc, dacă mi-au placut revin, dacă nu, nu.
Marina Almășan : – Am înteles. Țara mai trăiește în tine?
Mirela Suta : – Da, cu siguranță.
Marina Almășan : – Ce-ți lipsește din România? …bine, în afară de “Eugenii” 😁 ( a fost singura
“comandă” pe care mi-a dat-o Mirela când, corespondând și necunoscându-ne încă, am întrebat-o dacă nu vrea să-i aduc ceva din România – n.a.)
Mirela Suta : – Hahaha, “Eugeniile” , da, cozonacul, dar nu numai : eu cred că e valabil pentru orice străin care emigrează, el nu se gândește “Gata, îmi las țara in urmă, vreau să mă realizez!” Poate uită puțin de România, pentru câțiva ani, până se realizează, cel puțin așa s-a întamplat cu mine. Dar apoi…începe dorul de România. Lumea mă întreabă de “valorile” aduse din România. Eu cred că am adus cu mine valori foarte importante, din România : educația, simplitatea ( eu fiind de la țară) , modestia. Aceste valori au fost de fapt avantajele succesului meu în Portugalia. Astea m-au făcut să mă întorc sentimental la România, la valorile primite de la ea.
Marina Almășan : – Ați reușit să vă cumparați și voi, ca majoritatea românilor stabiliți in afară, vreo micuța proprietate în țara natală?
Mirela Suta : – Daaa, normal! La Satu Mare, de unde sunt eu! De fapt, eu cred că toți ne dorim un locușor al nostru, acasă. Ne gândim : “Las’ că , atunci cand voi fi bătrâna, mă voi întoarce acasă”
Marina Almășan : – Frumos, numai că…s-ar putea ca soțul să vrea să “îmbătrânească” în Brazilia!
Mirela Suta : – Da, aici e o problemă, el și-acum e acolo, caci deschidem un nou business, un hotel, și acum eu stau aici, să am grijă de afacerile de aici, el – acolo. Nu-i ușor, trebuie să le echilibrăm pe toate! Dar, asta e, noi ne-am ales acest drum, noi trebuie să gasim soluții pentru orice!
Marina Almășan : – Și le veți găsi, cu siguranță! Deși încă nu ești la final de drum, te voi ruga să privești înapoi și să faci un soi de “Top3” al celor mai importante momente din viața ta?
Mirel Suta : – Importantă a fost, fireste, emigrarea – o decizie FOARTE importantă…Nu stiu…am atâtea lucruri importante în urma mea…Cred ca realizările profesionale ar fi celelalte. Apoi cei 18 ani, de câmd sunt împreună cu soțul meu. Chiar dacă nu ne-am căsătorit încă, pentru că…nu am avut timp! 😁😁 In plus, nu hârtia ne leagă. Oricum, eu am rămas româncă, nici măcar dublă cetățenie nu mi-am luat. Iar el ..e brazilian! Deși locuiește aici de 35 de ani! Dar uite, mă întorc la Topul tău : aș trece totuși realizarile legate de aducerea aici a brandului Gerovital, apoi fabrica, pe care am pus-o pe picioare. Nu pot să trec peste cele 1000 de branduri, create de mine. Și aș mai spune ceva, ca o mândrie personală : lucrez pentru cei mai buni din Portugalia : colaborez cu hotelurile lui Cristiano Ronaldo, apoi Hotelurile Pestana ( unul dintre cele mai puternice grupuri de turism din Portugalia – n.a.) – noi le producem ceea ce folosesc la hoteluri, la SPA-uri, etc
Marina Almășan : – Ok Top 3 “Trecut” e complet! Acum să privim spre Viitor. Ce planuri ai? ( inclusiv de vacanță!) Te gândești să investești și în România?
Mirela Suta : – Sperăm să se echilibreze situația pe care o traim acum…Da, există o mare piață și in România, ne gândim sa creăm branduri și acolo, de fapt am și început, pe “white label” , dar înca nu suntem promovați în România, chiar nu stiu de ce…Probabil nu avem timp. Și nici echipa nu avem, sincer, pentru asta…Mă întrebai de planuri de vacanță : știi unde mi-aș dori să ajung, și n-am reușit până acum? În Bali! Nu stiu exact de ce, dar mi s-a pus mie pata pe Bali! Poate pentru că sună bine!
Marina Almășan : – Acolo iți doresc să ajungi! Și pentru că , sa nu uităm, ne pregătim de o carte despre Portugalia, spune-ne te rog, care sunt, în opinia ta, punctele “tari” ale acestei țări? Pe parte turistică, fireste.
Mirela Suta : – Sunt mai multe, depinde în ce direcție o apuci : sunt puncte tari pentru cei ce 
vizează odihna, ( zona Algrave, in opinia mea, este excelentă pentru ofihnă, cu plajele sale fabuloase!) , dacă-ți place istoria, atunci Sintra este un loc minunat pentru a cunoaște trecutul Portugaliei, apoi Lisabona – cu ale sale muzee, cu fado, există, nu? o oarecare legătură intre Amalia Rodriguez a lor și Maria Tanase a noastră..
Marina Almășan : – De gastronomie nu zici nimic?
Mirela Suta : – Aaaa! La gastronomie sunt foarte buni pe partea de fructe de mare, pește, au cateva sute de feluri de a găsi Bacalhau, sunt extraordinar de creativi in acest domeniu. De vin nu vom vorbi, căci nu beau alcool, dar știu că sunt foarte buni pe parte de vinuri! Cel de Porto e faimos în întreaga lume.
Marina Almășan : – Ce ai lua din Portugalia si ai “exporta” în România?
Mirela Suta : – Eu cred că portughezii sunt foarte primitori, dar asta se spune și despre noi, nu? Și din punct de vedere gasronomic sunt foarte buni, dar asta depinde de climă, tradiții. Ce-aș lua de aicea? Clima! Clima le aduce anumite avantaje!
Marina Almășan : – Nu ți-e dor de zăpezile de-acasă? De zăpezile copilăriei?
Mirela Suta : – Ba daaa! Dar eu merg des acasă, am acei doi nepoți de care iți vorbeam, fratele meu s-a întors in Romania. Ne-am și apucat de construcții, in România, testăm terenul , să vedem cum merge!
Marina Almășan : – Încet-încet, te întorci la rădăcini! Și iei și brazilianul cu tine! 😁
Mirela Suta : – Dar noi mergem des in România și îi place foarte mult! Numai iarna să nu-l duc, nu-i place frigul! Unui brazilian îi trebuie 40 de grade Celsius, ca să fie fericit!
Marina Almăsan : – Multumesc frumos, Mirela! Sunt tare mândră că o românca de-a noastră a ajuns la asemenea performanțe, departe de țara sa!
Mirela Suta : – Și eu iți multumesc!
Comentează