Femei de 10

Ana lui Manole

 

Si nu numai a lui.
A noastra , a tuturor.
Imi place sa cred.
Atata vreme cat muncesti , e cineva care te iubeste si iti aduce merinde pe furtuna si ceata.
Legenda lipsita de posteritate prin cateringul modern.

Manastirea trebuia ridicata cu orice pret.
Era dovada de nestramutat a Crestinismului Valah , chiar la sorgintea Principatului sub Negru Voda.
Argesul era involburat , Ana insa il trece in cautarea lui Manole al sau , in masura in care si ea e a lui , nu are alt nume de familie , particulele genitivale se vor contopi cu substantivul propriu de baza , asa cum vor observa lexicologii.

Locul bun de constructie l-a descoperit Domnitorul batand in copita murgului tot malul de apa , precum Dragos in Moldova , dar il va gasi si Ana , mergand pe jos , cu cosnita plina.
Toata iubirea e cuprinsa in acest drum ideatic dinspre linistea caminului spre involburata patima a constructiei.

Pana la Ana , femeia isi astepta barbatul ” ciucita la vatra ” cum spunea Sorescu ca ar fi fost ” Randuielile ”.
Iata ca acum femeia e cuprinsa de dor si remuscare , barbatul ei nu mai poate cobora de pe schela , stiind ca totul se poate narui , vrea sa zideasca totul deodata.
In graba lui o prinde si pe Ana.
Ea venind spre el , intra in constructie.
Doar ea da vesnicie pietrelor friabile noaptea.
Femeia , prin veghea ei , previne prabusirea.
La inceput pare un joc , unul erotic , cu diminutive corporale.
Ana ar fi acceptat si daca i-ar fi spus in mod serios.
De aceea venise , ca sa se sacrifice.
Stia ca merindele din cos nu pot fi de ajuns.
De sufletul ei era nevoie ca mortar.
Cat se rugase Manole sa ajunga prima alta sotie , nu a lui…
Avea doar noua calfe !
Dar Ana a fost cea mai iubitoare , singura in stare de jertfa.
Starea ei de gravidie creste pretul sangelui.
Neamul intreg se va cladi in zid de manastire.
Tencuiala se va umfla ca patrunsa de ape freatice.
Lichidul amniotic va satura firidele.
Varianta lui Grigore Vieru e de luat in calcul : la el , din toate iubitele , prima sosete mama.

Povestea se termina rau pentru toti.
Manole si zidarii lui isi fac aripi din sindrila si pier precum Icar sub ochii lui Dedal.
Domnitorul nu mai dorea o alta constructie pe masura.
In ea si-au gasit linistea Regii Romaniei.
Curtea de Arges e o Curte Princiara.

Ana a lui Manole e in zidul Manastirii cu turle rasucite si isi inabusa plansul si oftatul.
Ca in poezia lui Adrian Paunescu se intreaba de ce Manole nu a fost demn si si-a facut aripi.
Toata diferenta dintre cele doua genuri e aici.
Sorescu spune ca Manole , suflet reinviat , ar bate cu degetul in peretii ce i-a inaltat , dar Ana nu e nicaieri…
Pentru ea , Cerul a fost mai generos.

Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, februarie 2021