Bombănelile Marinei Editoriale

Vântul Schimbării, la TVR

 

Zilele astea am primit felicitări din toate direcțiile. 

N-o să ghiciți care este motivul!

Lumea mă felicita ( deși nu am nici cel mai mic merit pentru asta!) pentru că a citit prin ziare sau a auzit pe la televizor că “ Doina Gradea va fi debarcată”. Desigur că felicitările mă bucurau, ele neînsemnând decât că lumea din afara TVR este la curent cu prapădul pe care această doamnă și echipa de care s-a înconjurat, l-au însemnat pentru televiziunea publică. Citind acest editorial, probabil mulți vor spune : “Aha, după razboi, multi viteji se arată!”. Din punctul meu de vedere, încă nu suntem “după război”. Plecarea căpeteniei nu rezolvă problemele, dar acesta este deja un  alt subiect.
…Și nici “vitează” nu mă simt, căci a semnala un fapt, legat de o instituție publică ( adică a tuturor!) nu e un act de vitejie. Ci unul de normalitate.  Și nici nu m-am trezit vorbind acum, ca proasta în targ, căutând să mă bag în seamă. Ieșirile mele în spațiul public , deloc puține ( căutați pe Google și le veți vedea!) nu sunt de ieri, de azi. Am fost, in unele momente,  un lup singuratic, care striga în pustiu nefericirea unui colectiv întreg, redus la tăcere de groaza unor repercursiuni atroce, din partea unei persoane ce nu avea nicio stavilă ; nici a bunei credințe, nici a bunului simț, nici a empatiei față de o armată de oameni, cu ale căror destine s-a trezit în mână. Praful s-a ales de acest lucru…

Nu voi vorbi , in acest editorial, despre persecuțiile personale. Pot doar spune că a fost cea mai cruntă și nedreaptă perioadă, din cei 30 de ani pe care i-am dăruit Televiziunii Române. Ani în care am fost blocată în tot ceea ce am dorit să fac, când am fost cărată pe la Comisii de etică să răspund pentru opiniile mele, când….dar nu, am spus că astăzi mă voi abține. Nu voi mai spune decât că a fost singura perioadă din cele trei decenii de televiziune, când eu – cel mai optimist și constructiv om de pe planetă – mi-am dorit cu ardoare să scap de glodul în care mi se afundase instituția. Nu mai zăream nicio luminiță la capatul de tunel, ci doar cateva , pe marginea lui întunecată : privirile încrezătoare ale unor neobosiți “luptători interni sau externi” : Cristi Godinac, Sorin, Monica și alți câțiva, care încap pe degetele de la cele două mâini ale mele…

Vorbesc cu colegi de-ai mei, în aceste zile și simt cum plutește în aer o răsuflare de ușurare. Parcă nici nu ne mai doare atât de tare anunțul potrivit căruia, in noul sezon al emisiunii, ni se vor aloca ZERO lei, pentru producția noastră ( vă implor, să nu strâmbați din nas, atunci când, în emisiune, citesc pomelnice întregi de companii care ne ajută să existăm!) . Vom trece și peste asta! Important este că încep să se întrevadă semnele unei treziri la viață, a unei reintrări în normalitate. Scepticii îmi reamintesc expresia “din lac în puț”, asociind-o unui posibil alt dezastru care va urma. Optimiștii, la replica mea “Mai rău de atât nu se poate”, vin repede și mă liniștesc “Ba se poate!”…Încerc să-i ignor, și pe unii, și pe alții. Am avut ocazia să mă întâlnesc, anul acesta,  cu domnul Iulian Bulai. Dincolo de surpriza veștii că de fapt, ne mai întâlniserăm , cu 10 ani în urmă la Oslo, când domnia sa era student, iar eu – șeful delegației României la Eurovision, am descoperit un tânăr mult diferit față de imaginea pe care i-o făcuse presa. Nu știu dacă Iulian Bulai va reuși să facă la TVR ( și aud că și la Radio), ceea ce și-a propus, însă dialogul nostru mi-a confirmat că, cel puțin intențiile  sunt cele corecte : de a redresa ( și nu dărâma!) postul public de televiziune, de a-l curăța de căpușe, de a-l eficientiza, de a-i proteja profesioniștii, de a-l face performant și de a-l reduce în sufletul românilor. Comparația cu televiziunea norvegiană m-a bucurat : constatasem și eu calitatea programelor acesteia, în atâtea rânduri în care am vizitat această țară. 

      Bref! Mă bucur, în continuare, de  felicitările cunoscuților mei și promit să le retransmit colegilor cărora încă nu le vine să creadă că , iată, coșmarul lor se apropie de sfârșit. Să-i iertați pentru lipsa de reacție , în toți acești ani. Amintiți-vă cum am trăit sub Ceaușescu și i-am îndurat, în tăcere , teroarea și mai amintiți-vă ce pățeau cei care  cutezau să i se împotrivească. N-au uitat nici colegii mei acest lucru, regăsind în ultimii ani ai TVR copia fidelă a acelor vremuri. Care sper să nu se mai întoarcă niciodată…

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : Voucher BIODERMA