Ploiesti.
Conferinta despre Umor.
Putini oameni in sala.
Nu rade nimeni.
Am nevoie de ” banda cu aplauze ” pe care Fanus Neagu a transformat-o in cutia cu zgomote a Radiodifuziunii.
E clar , treburile nu merg , ma las de actorie.
Langa sala de dizertatie , o alta mai fasta : a lui Toma Caragiu.
El nu mai e , a facut greseala sa plece in Bucuresti in plin seism , dar a venit Nico , o zdruncinare mai pasnica.
Imi place cum canta.
Are nerv , prezenta scenica , dar mai ales voce.
Fac parte din acei exegeti ai artei convinsi ca daca avem glas el e syrnx-ul , corzile vibrante ale privighetoarei , fara de care maiastra pasare nu ar putea trai.
Nico e mai mult decat cantec , e incantatie , aduce rituri stravechi intr-un hip-hop debordant pornit din Pantelimon.
” Frumoasa si Bestia ” si-a gasit vocea.
Chiar daca eram in sala , imi asumam rolul masculin.
Cine il putea interpreta mai bine ?
Cine si-ar fi dat viata pentru ea , renuntand la chipul hidos in favoarea unuia cat de cat acceptabil ?
Fara iubirea lui Nico nu m-as fi putut schimba.
In loc sa-i dau eu motive , mi-adat ea.
Ca unui Cerb care asculta ce-i spune Raiul.
E drept ca a fost doar o aura , un alizeu , dar pomii in primavara nu infloresc tocmai gratie unui astfel de fenomen atmosferic ?
Nico devine o clima.
Se instaleaza pe suprafata Pamantului ca una din Vesnicii.
Poate cea mai precara , cea mai efemera , cu atat mai mult de urmarit.
Avea dreptate filosoful care se intreba :
” Cine s-ar uita la un curubeu care ar ramane pe cer un sfert de ceas ? ”
Nu am timp sa-mi verific cronometru , sunt cu ochii pe ea , nu vreau sa pierd pleiada despletita a parului ei , lucirile in combinezonul de sirena , cismele inalte denudate de o rochie decupata.
Am fost la Belgrad dupa ea.
Am inversat Orasele , cel Nou cu cel Vechi , am luat Sava drept Dunare , in fine , ce mai conteaza , veneam de pe o alta margine de lume…
A fost mirifica alaturi de Vlad.
Eram acolo doar ca sa depun marturie.
I-am propus poeziile mele.
A acceptat.
Le va canta.
Poate doar in baie.
Nu am talent.
Asta e clar.
Dar am tupeu.
Sunt un hip-hop-er de Giurgiu.
Cu sapca intoarsa si cozoroc stralucitor.
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, mai 2021
Comentează