Istoria Frantei nu incepe cu Caderea Bastiliei.
Mai intai, la Alesia,a trebuit sa cedeze Vercingetorix in fata lui Cezar.
I-a dat armele, steagurile, onorurile, dar mandria de gal si-a pastrat-o in inima, chiar in lungii ani in care a fost expus la Roma ca trofeu de pret.
Cleopatra si-a anticipat mai bine sfarsitul.
Clovis i-a crestinat pe Franci.
Sfanta Genoveva l-a convins pe Atila sa lase Parisul necucerit, asa cum neatinsa ramasese Cetatea Eterna la rugamintea Papei si a Sfintilor Petru si Pavel.
Ioana d’Arc, Fecioara Neprihanita, a eliberat Orleans-ul si a ars pe rugul Rouens-ului.
Carol cel Mare nu a auzit cornul lui Rolland, care astfel a compus cel mai frumos poem epic al Medievalitatii.
Ludovic Soare a adus Astrul la Versailles, poleind incaperile Castelului cu oglinzi sclipitoare si chemandu-l pe Poseidon cu magnificii sai cai in mijlocul fantanii arteziene.
Caderea Bastilei s-a produs cand ea nu mai era o inchisoare, ci doar o legenda de temut.
Dar fiindca la tipatul multumii:
”Nu mai e paine!!!!”,
Regina Maria Antoaneta a raspuns:
”Atunci, mancati cozonac!!!!!!!!!!!”,
pietrele de pe caldaramul parisian au prins a se inalta ca in cantecul de revolta si credinta al ”Privighetorii din Avignon”, Mireille Mathieu.
La Fayette, intors din expeditia de sustinere a Independentei Statelor Unite, a propus Principiile stipulate in Carta Drepturilor Omului.
Georges Clemanceau secondat de Henri Bertholot va aduce victoria in Primul Razboi Mondial, Charles de Gaulle alaturi de Leclerc in cel de al Doilea.
Ca toate sa dureze, au fost prinse in pagini literare.
Fabulele lui Jean de La Fontaine au gasit calea sacra a alegoriei, poezille lui Jacques Prevert strada ferita a jovialitatii, romanele lui Victor Hugo ascensiunea stilului.
Pictorii impresionisti au surprins acelasi tablou la diferite ore ale zilei, Delacroix a pictat Franta Revolutionara ” cu sanii laptosi” cum spunea Nichita despre Romania lui Rosenthal, Degas a subliniat farmecul balerinelor, Toulouse-Lautrec pe cel al dansatoarelor de cabaret.
Muzica lui Offenbach va fi preluata de French can-can debordant, Bolero-ul lui Ravel va intruchipa dansul cromozomilor, Bizet, in ”Carmen” va importa farmecul spaniol al eventaielor cantatoare.
Dalida, venita din Egipt, va cuceri ”Olympia”, Aznavour va fi armeanul indragostit de florile de liliac din Montmarte-ul boem.
Jean Gabin, intruchipandu-l pe Jean Valjean, va avea sufletul rascumparat cu tacamuri de argin furate, Alain Delon ii va spune Ottaviei Piccolo in ”Zorro” ca el e un justitiar, dar ca si tristetea din ochii ei e o mare nedreptate…
Franta scaldata de briza aromata de lavanda si portocali in Midi-ul mediteranean, brazdata de vantul sarat si rece al Atlanticului pe reliful armorican, vulcanica in Masivul Central al Auvergne-ului, linistita in Vosgi si Jura, celesta pe Mont Blanc…
Franta, pur si simplu, inainte de a fi o tara e o natie, o cultura , o traditie…
Cosmin-Stefan Georgescu
14 Iulie 2022
Comentează