Vara anului 1890 , Ruginoasa. Caii sunt incinsi. M-au adus intr-un suflet de la Iasi. Caleasca prafuita , dar etalandu-si smaltul fin de alambic trecut prin poteriile orientale , ramane la umbra.Mai am drum si de intors.Sunt punctual la intalnirea cu Elena Doamna , descendenta din familiile Rosetti si Sturdza , traita in Germania , de unde a invatat rigoarea de ceasornic.Imi iese in intampinare fara emfaza , imbracata princiar , insa.Umerii ii are ascunsi sub un sal romanesc.E verticala , neinvinsa de Istoria prin care a trecut.Isi retrage mana dupa ce schitez gestul de a o saruta formal.Hotaram sa ramanem afara , in curtea interioara.Ni se pregatesc gustari calde si reci , vin si apa de fantana.Stie de ce am venit.Pentru un articol in ” Curierul de Iasi ” in care sa descriu altceva decat Unirea.Aflu insa ca pentru fosta Principesa Unirea e totul.Mi-o descrie cu lacrimi in ochi.Incepe cu Revolutia de la 1848 , mai reusita in Valahia decat in Moldova.Domnitorul Mihail Sturza a fost un brat de fier ce a inabusit repede elanul tinerilor studenti veniti de la Paris , Decoctul Europei.Alexandru Ioan Cuza , cu care era maritata de patru ani , a ajuns in beciurile umede din preajma Iasului.Interventia ei catre Reprezentantul Britanic in Tara Romaneasca a fost salvatoare.Nu era straina nici de haosul ce urma sa se creeze la Galati , spre eliberarea detinutilor , inainte ca ei sa ajunga pe corabia spre Constantinopol.Cuza a trecut Dunarea inot , la fratii de dincolo , si de atunci va capata un betesug care nu-l va impiedica sa stea drept ci doar sa nu petreaca multe ore in picioare , fiind impuscat intr-unul.Va urma exilul la Viena si Paris , reluat in capitala Frantei , de mai multe ori de Elena Doamna , intrigata de infidelitatea sotului.Relatia cu Cocuta Vogoride a putut-o intelege : a servit Tarii : gratiei ei , Cuza a fost numit de sotul incornorat , ce detinea functia de Caimacan , adica de Guvernator al Inaltei Porti , Comandant al Armatei , urcand repede gradele militare si renuntand la plictioasa functie de Presedinte al Tribunalului de la Covorlui.La miezul noptii , se va retrage de la Sedinta de Validare a Principelui din partea Moldovei , lasand votul lui in alb candidatului cu cele mai mari sanse. Dar in Sala Elefantului din Muzeul de Istorie Naturala al Iasului , vertebrele pahidermului urmau sa se infioare : Kogalniceanu , Alecsandri si Negri isi vor declina competenta si i-o vor incredinta celui ce o merita pe deplin , lui Cuza.Ce nu a inteles Elena Doamna a fost relatia Domnitorului cu Maria Elena Catargiu Obrenovic , proaspat divortata de Milos cu care il va avea pe Milan , Rege al Serbiei si care va trece si prin camerele lui Cezar Liebrecht , omul de afaceri belgian , fost director al Cazinoului din Galati , uns de Cuza Director al Postelor si Telegrafului , in amintirea castigului marelui pot de pe vremea cand il controla ca Parcalab , adica Sef al Politiei , la Gurile Dunarii.Liebrecht si Maria Obrenovici , fiecare cu informatiile lui , vor alcatui Camarila Principelui , la fel de Monstruosa precum Coalitia dinte Conservatori si Liberalii-Radicali , care i-a adus Abdicarea.Maria nu in zadar venise in acea noapte de 11 februarie 1866 la Palat.Joc de carti si dragoste , iata cum se poate termina o Domnie.Dar au ramas Reformele , Institutiile noi , si mai ales Romania.Elena Doamna se opreste.Cu lacrimi in ochi imi face semn sa servesc din bucatele traditionale , multe pregatite cu mana ei.Mananc fara vlaga , dar prind puteri.Imi dau seama ca masa insotita de Istorie devine Cuminecatura.
Imi poveste apoi de copiii pe care i-a pierdut , si care erau ca ai ei , neputand avand unii.Se spune ca au fost ai Mariei Obrenovic cu Principele cel Nou sau cu Liebrecht , tot asa cum a preferat sa lase un mister , daca metresa i-a insotit sau nu dupa Abdicare spre Viena sau a luat singura calea spre Germania , unde in 1870 va fi Doamna la Curtea Berlineza in anturajul fastuos al Reginei Augusta.Nu se va interesa de cei doi baieti : Alexandru , cel mare , va muri de o boala congenitala cardiaca , ” inimos ” ca si tatal sau prezumat , dar lipsit de harul istoric , iar Dimitrie se va sinucide cu o arma de foc.Aici , Elena Doamna se opri.Povestea era stiuta.Ii descoperise romanta cu o slujnica si luase hotararea pripita de a o concedia.Desi frecventase Cercurile Literare ale Iasilor , se indoise de o repunere in scena a dramei lui Romeo , lipsit de Julieta.Orfeliantul din Cotroceni , care ii purta numele , Balurile de Caritate , donatiile , bursele pentru tinerii meritosi o vor lasa trista , in pofida implicarii.Destinului fusese unul la fel de tragic ca si al sotului , dar ea platea prin longevitate.
Mi-am dat seama ca nu am ce sa spun.Sa ramai mereu in prima linie , fie ca esti , fie ca nu la putere , este singura forma de nealterare a sufletului , fiindca el , daca lancezeste , se obisnuieste cu indiferenta si cu traiul relaxat.
Imi aduce spre a mi le oferi , cartile pe care le-a tradus din germana si franceza.Imi spune ca asa isi umple timpul.Nu s-a incumetat sa scrie o Istorie , sub forma unui Jurnal , cum o va face Regina Maria , in vremuri la fel de tulburi , sporite de un Razboi peste Tara.
Cer permisiunea sa ma retrag.Mi se permite , cu promisiunea sa revin.Ma inchin si imi dau seama ca Icoana ce o am in fata e o prezenta eterna de Lumina si Slava si ca oriunde voi calatori prin Tara o voi zari si astfel imi voi tine fagaduiala inca de la plecare.
Cosmin – Stefan Georgescu, Franta, februarie 2021
Sursa de informare : Wikipedia , careia autorul ii aduce multumiri )
Comentează