Copii și tineri Nu mai sunt copil!

Detox de „Andreea”

Toți ne-am împiedicat de o „Andreea” cel puțin o dată în viață.

Eram mici când ne-am cunoscut, 7, poate 8 ani, dar eram convinse că prietenia noastră va dura cât tabla înmulțirii pe care abia o învățasem. Trebuie să recunosc, încă de atunci eu eram cea mai frumosă, mai isteață și cu mai mult „lipici” dar niciodată, cel puțin când eram în jurul ei, nu mi-am etalat aceste calități; știu că s-ar fi simțit inferioară. Mereu am ajutat-o, fie că era vorba de o simplă brioșă sau un tort etajat. Am încercat să o integrez în grupul meu de prieteni și să o fac mai îndrăzneață. Încercam să o sfătuiesc despre comportamentul, vestimentația și calitățile pe care ar trebui să le aibă o fată dar mi-am dat seama că trebuie să abordez altfel subiectul pentru că la început m-a vazut ca pe un om rău care vrea doar să o critice. rosseAtunci, am vorbit mereu despre persoana ei ca fiind altcineva. Judecam aspru alte fete doar ca să găsească o asemănare între ea si ele și să se schimbe. Am protejat-o mereu de zvonurile care apăreau în urma ei, fie că era vorba de greutatea, mediul din care provine sau situția financiară. Au trecut mulți ani de atunci și acum mi-am dat seama că a ținut cont de tot ce i-am spus. De la modul cum s-a schimbat fizic până la felul cum vorbește și cum încearcă să fie mereu în centrul atenției. De fiecare dată când am vazut-o reușind eu m-am bucurat, sincer, și mereu am împins-o de la spate să pară cool, chiar dacă asta însemna să pierd eu puncte în fața altora. Diplomația nu a fost niciodată atuul meu dar a fost al ei. Fiind mereu sinceră, a știut tot ce se întâmplă în viața mea, pe când eu aflam „veștile bune” odată cu ceilalți. I-am găsit mereu scuze: fie nu a vrut să mă supere sau pur și simplu așa a crezut ea că e mai bine. Când defapt ea considera persoanele pe care le „uram” împreună prietene, eu credeam că pur și simplu vrea să fie plăcută de toți. Nu am înțeles niciodată schimbările de comportament și atitudinea rece așa că încercam să fac ce îi plăcea ei ca să o binedispun.
Atât de mult efort pentru o persoană care nu s-a chinuit nici măcar un minut să-mi fie prietenă. Atât de mulți ani în care am crezut că eu am greșit; cu energia mea sâcâitoare, întrebările indiscrete sau sinceritatea debordantă. Atât de… oarbă, încât nu am văzut ce se ascunde în inima ei. Mi-am coborât standardele doar pentru a mulțumi o persoană care nu s-a obosit să le ridice pe ale ei.
Mi-am dat seama că nu trebuie să mă lupt ca să fac parte din viața ei. Dacă mă vrea, îmi va face loc. Bine, acum e mult prea târziu, dar nu îmi pare rău că am ajutat un suflet – care, poate din dorința de a fi mai bun e rău – prin compeția constantă cu mine să devină mai bun.
Acum știu! Nu datorez nimănui nicio explicație pentru ceea ce sunt, prietenii nu au nevoie de ea iar dușmanii… nu vor crede. Se vor găsi oameni care vor dori cu orice preț să-ți strice reputația, stima sau încrederea de sine dar, știi cum se spune: zvonurile pornesc fie de la un bărbat care nu te poate avea, fie de la o femeie care nu poate concura cu tine.

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.