Anorexia şi bulimia sunt considerate tulburări emoţionale. Deşi o mare parte din simptome şi din consecinţele acestora se observă la nivel fiziologic, în special în anorexie, şi deşi la prima impresie bulimia şi anorexia par o problemă legată de corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament – într-un cuvânt de psihic.
Simptomele întâlnite în bulimie par a fi modalităţi de a controla greutatea corporală, precum vărsăturile autoprovocate, dietele drastice, folosirea laxativelor sau sportul în exces. Însă sunt mai mult decât atât. Sunt modalităţi de a face faţă unor emoţii negative intense, precum teama, neputinţa, vinovăţia, confuzia, ş.a.m.d.
Persoanele care suferă de bulimie descriu, de exemplu, vărsăturile autoprovocate ca pe o modalitate de „curăţare” de emoţii, ca pe o eliberare de sentimente negative, de teamă, vinovăţie sau ruşine, exprimată atât de concret prin corp.
Care sunt simptomele bulimiei nervoase?
Bulimia este o tulburare de comportament alimentar. Înainte de apariţia propriu-zisă a simptomelor, deseori persoană începe prin a ţine cure de slăbire drastice, prin a-şi număra caloriile şi mai ales printr-o preocupare excesivă faţă de forma şi greutatea corporală, însoţite de o frică intensă de îngrăşare sau de a fi grasă.
Bulimia se manifestă prin:
• episoade de mâncat compulsiv, în timpul cărora persoana poate consuma o cantitate mare de alimente şi simte că îşi pierde controlul cu privire la ce/cât mănâncă
• comportamente de compensare, care pot fi: vărsături autoprovocate, sport practicat în exces, laxative, ceaiuri pentru slăbit, diuretice, clisme, post negru, etc.
Atât mâncatul compulsiv cât şi comportamentele compensatoare au loc ca modalităţi de scădere în intensitate/de eliberare de emoţii, în general negative. În sfera psihică simptomele pot fi iritabilitate, nervozitate, tristeţe, nelinişte, anxietate.
Acest comportament alimentar, cu ciclul mâncat compulsiv – comportamente compensatoare, se desfăşoară de obicei în secret, deseori trecând mult timp până când cineva apropiat observă că ar putea exista o problemă.
Care sunt efectele simptomelor întâlnite în bulimie asupra organismului?
Efectele comportamentelor compensatoare (vărsături, laxative, diuretice, clisme, etc.) asupra organismului sunt foarte grave; vărsăturile autoprovocate pot cauza dezechilibru hidroelectrolitic care poate duce la deces. Printre efectele secundare se mai numără:
• mărirea glandelor salivare
• dereglarea (sau lipsa) ciclului menstrual
• distrugerea smalţului dinţilor (din cauza acidului gastric, în cazul vărsăturilor)
• tulburări ale tranzitului intestinal (ex. constipaţie)
• dureri abdominale intense
• deshidratare severă (din cauza vărsăturilor, diureticelor şi laxativelor)
• căderea părului
• aritmii cardiace
• altele…
Pentru părinţi şi prieteni: care sunt primele semne şi ce e de făcut?
Este posibil ca cel care suferă de o tulburare de comportament alimentar să nege categoric existenţa vreunei probleme de acest gen, fie datorită faptului că nu este conştient/ă de (sau nu poate accepta) faptul că trăirile sale sunt simptomele unei tulburări, fie din cauza sentimentelor de ruşine şi vinovăţie pe care le resimte. De aceea este important să fiţi cât mai deschis şi suportiv cu putinţă, şi să evitaţi învinovăţirea cuiva pentru apariţia/prezenţa bulimiei. Reţineţi, de asemenea, că voinţa sau dorinţa persoanei suferinde de a depăşi o astfel de tulburare sunt utile (sub forma motivaţiei pentru tratament), însă nu sunt de ajuns pentru a opri simptomele tulburării (vărsăturile autoprovocate, episoadele de mâncat compulsiv, sportul în exces, etc.).
Persoanele cu tulburări de comportament alimentar au nevoie de ajutor specializat şi de tratament adecvat pentru a învăţa cum să depăşească tulburarea şi cum să menţină rezultatele obţinute.
Semnele care ar putea să vă îngrijoreze sunt:
• persoana a început să refuze mesele împreună cu familia sau prietenii, ieşirile în oraş la restaurant, alte activităţi sociale care implică mâncarea
• persoana ia masa cu familia sau prietenii, însă este foarte preocupată de alimentele pe care le consumă (exemple: mănâncă doar salate, îndepărtează din carne părţile care conţin grăsimi, face afirmaţii referitoare la numărul de calorii, nu mănâncă nimic afirmând că nu îi este foame, etc.)
• persoana bea multă apă (mai multe pahare de apă), înainte de masă, în timpul mesei sau imediat după masă
• persoana foloseşte deseori toaleta imediat după masă
• este preocupat/ă de greutatea sa sau a altora
• are ochii roşii (şi/sau înlăcrimaţi), în special după folosirea toaletei
• prezintă simptome ca de răceală (exemple: strănută, tuşeşte)
• persoana a început să evite contactele sociale (ieşiri cu prietenii, întâlniri, mers la petreceri, etc.)
• este deseori la cure (regimuri) de slăbire, fără a fi supraponderală
• merge mai des la sală, face exerciţii fizice în exces (uneori, deşi nu îi face plăcere)
• pare mai iritabil/ă sau deprimat/ă
• este mai obosit/ă decât înainte (prea obosit/ă comparativ cu activitatea depusă)
• nu mai are activităţi care îi făceau plăcere
• persoana foloseşte laxative (sau ceaiuri) sau acuză că este constipată; poate acuza balonări, dureri abdominale sau dureri de cap
Acestea sunt câteva din semnele prezente în tulburările de comportament alimentar, care pot fi observate de cei apropiaţi. Menţionăm totuşi că diagnosticul de anorexie sau bulimie poate fi pus doar de către medicul psihiatru, în urma unei consultaţii psihiatrice. Totodată, medicul poate recomanda tratament medicamentos şi/sau psihoterapie.
Persoanele care suferă de o bulimie sau anorexie au nevoie de ajutor specializat pentru a depăşi aceste tulburări. Anorexia şi bulimia pot fi abordate prin psihoterapie. Aşadar, dacă sunteţi îngrijorat pentru o persoană apropiată, adresaţi-vă imediat specialistului!
Sursa foto: 365news.biz
sursa: mindcare.ro
Comentează