Există destule situații în care nu ne putem descurca singuri, în care o mână de ajutor din partea celor din jur – fie ei oameni apropiați, rude, prieteni,colegi sau, pur și simplu, străini – devine imperios necesară. Și totuși…de multe ori ne este foarte greu să cerem acest ajutor. De ce, oare? Iată cum explică acest lucru psihologii :
•ne e frică să primim un refuz. Nu vrem să ne facem de râs, să ne simțim umiliți, să avem o cădere psihică. Când, în fond, lucrurile pot să nici nu stea așa.
•mândria…of..mândria asta, care mai mult de încurcă în viață! Chiar dacă este o calitate, de multe ori mândria ne împiedică să ne atingem țelurile.
•groaza de a nu părea, în ochii celorlalți, ca fiind slabi, neputincioși, incapabili. De regulă, oamenii puternici și stăpâni pe sine, cei care s-au obișnuit să se descurce singuri, se hotărăsc foarte greu să ceară ajutor.
•rușinea. Multora le e rușine chiar de ei înșiși, le e rușine că nu sunt în stare să-și rezolve singuri problemele. Iar a cere ajutor e sinonim, pentru ei, cu recunoașterea eșecului.
•frica de a nu rămâne datori. Ne-am obișnuit cu faptul că lumea nu te ajută pe degeaba și ca va trebui să “decontezi”. Iar dacă cel care cere ajutor, este lipsit de posibilități, atunci e firesc să-și facă probleme legate de felul în care își va plăti datoria.
•principiile de viață pe care le avem, fiecare dintre noi. Dacă am fost educați de mici să fim independenți, foarte greu ne vom decide să cerem ajutor. Vom considera acest lucru ca fiind umilitor.
Nu vă jenați să întindeți mâna după ajutor! Veți putea avea surprize nebănuite : să primiți sprijin din partea unor oameni la care nici nu v-ați așteptat și, firește, să vă rezolvați mult mai repede probleme care trenează de ani buni!
Interesant. Toate răspunsurile experților ”arată cu degetul” spre omul care are nevoie de ajutor: ”nu știm să cerem ajutor”. Pe de o parte da, se poate spune și așa. Dar…
”E nevoie de doi pentru tango”. Să privim puțin la ansamblul omul care cere – omul care oferă. Ce poate face cel ce oferă?
Omul în nevoi, oricare ar fi aceste nevoi, este un om vulnerabil, într-o oarecare măsură. Ca să ceară ajutor, are nevoie de î n c r e d e r e, are nevoie să se simtă în sigurață, confortabil. Din această perspectivă e nevoie de oameni care știu CUM să ofere ajutorul, cum să inspire această încredere necesară, și acesta este un proces delicat, chiar foarte delicat atunci când e vorba de oameni vulnerabili.
Omul care știe să ofere ajutor oricui și în orice situație, e delicat, empatic, uneori observă nevoia de ajutor chiar fără să i se ceară și cel mai important, găsește metoda potrivită de a oferi fără să atingă vulnerabilitatea celui ce primește.
Să luăm în serios vulnerabilitatea omului care cere ajutor și să acționăm în consecință, și mult mai ușor se vor deschide oamenii unii către ceilalți, ca să ceară ajutor când e cazul.
Și în tot acest context, pentru toate părțile implicate, sinceritatea deplină și dragostea de oameni sunt indispensabile. 🙂