Website-ul ăsta se numește „Femei de 10”. De ce de 10? Fiindcă 10 este nota cea mai mare pe care o poate obține cineva. E nota supremă. Așadar, site-ul s-ar fi putut numi și „Femei la superlativ”.
Dacă ar fi fost vorba de nota 7, sau de nota 9, aș fi stat pe gânduri atunci când m-a sunat Marina ca să-mi propună rubrica asta. Aș fi întrebat-o: „Nota 7 în raport cu ce? Dar nota 9? E vorba de femeile care sunt mai bune decât cele de nota 7? După ce criterii sunt mai bune? Cine stabilește criteriile și cu ce îndreptățire? Ce îi dă dreptul să acorde note femeilor? Cele cu note mari sunt mai… femei decât cele cu note mici? Dar ce înseamnă, de fapt, a fi femeie?”.
Cu ultima întrebare am ajuns în miezul problemei. Suntem la chestiune, cum s-ar zice. Am înțeles că pentru asta a luat ființă acest website: pentru a oferi un răspuns desfășurat la întrebarea-cheie: Ce înseamnă să fii femeie? Nu zâmbiți superior, fiindcă nu este ușor de răspuns. Există, ca de fiecare dată și un răspuns scurt, de genul „orice femeie știe ce înseamnă să fie femeie”. Oare așa o fi? Un răspuns ca ăsta îmi aduce aminte de replici de genul ”orice orășean știe ce este un oraș, de ce e nevoie de o știință ca sociologia urbană sau de urbaniști?”.
Când i s-a cerut să se caracterizeze, celebrul Marian Vanghelie a spus: „Eu sunt cel care este”. Nu cred că încerca să copieze răspunsul dat lui Moise de însuși Dumnezeu, Iahve, în Vechiul Testament („Eu sunt Eu sunt”). Dar un muritor care răspunde așa la o întrebare ca asta se condamnă la stagnare. Fiindcă ea se leagă de identitatea noastră și de sensul vieții noastre: 1) „Cine sunt eu?” 2) „Pentru ce trăiesc, ce rost are viața mea?”. Dacă nu încercăm să răspundem la cele două întrebări, stăm pe loc, rămânem aceiași, nu mai putem evolua, fiindcă nu știm cine suntem. Pusă în gura unui muritor, formula „Eu sunt cel care este” se traduce prin „Habar n-am cine sunt”…
Ei bine, prin site-ul „Femei de 10”, avem posibilitatea unui răspuns desfășurat la întrebarea „Ce înseamnă să fii femeie?”. Putem răspunde zilnic la această întrebare fundamentală pentru orice femeie, indiferent de vârstă. Vom putea răspunde scriind, citind ceea ce scriu alții, intrând în dialog cu ei, schimbând idei, informații și impresii cu camaradele noastre care au, fiecare în felul ei, experiența acestui fapt fundamental: a fi femeie. Apartenența la unul dintre cele două genuri este un dat al existenței care te marchează de la naștere pînă la moarte, dar experiențele personale legate de această apartenență sunt diverse și originale, uneori – unice și irepetabile.
În numărul viitor vom încerca să facem primul pas pe drumul lung și întortocheat care ne va duce la un răspuns cât mai complet la întrebarea ”Ce înseamnă să fii femeie de 10?”.
De ce „femei de 10”?

Stimate domnule Borțun, pentru ca sunteti cadru didactic, poate dezvoltati ideea : „oare o femeie de 10 se naste asa sau se educă?”. Mai este capabil invatamintul românesc ( caci cei 7 ani de acasa au esuat lamentabil!) sa lregateasca femei de 10, si oameni de 10 in general? Pina la urma cine-i educa pe copiii nostri?
În editorialele care vor urma voi încerca să răspund la întrebările dumneavoastră. Dar la ultima întrebare vă pot răspunde chiar acum: pe copiii noştri îi educă în mare măsură conţinuturile postate pe Internet. Iată de ce sunt necesare şi astfel de site-uri, cum este acesta – „Femei de 10”.
A fost profesorul fiicei mele! Este un om minunat si ma bucur ca a acceptat provocarea doamnei Almasan! Este un permanent izvor de înțelepciune și cred ca a gasit inca un loc ideal pentru a o transmite celor din jurul domniei sale! Sa fie intr-un ceas bun, domnule Borțun!
Vă mulţumesc pentru cuvintele atât de frumoase, stimată doamnă!
Într-adevăr, cred că trebuie să folosim, în limita resurselor de care dispunem (în primul rând timpul), orice tribună care ne oferă posibilitatea de a ne adresa semenilor, de a-i ajuta să devină mai buni.
Incaintata de domnul profesor Bortun 😉 sper sa scrie in fiecare zi :))
Mulțumesc!
Am să scriu săptămânal. Mai des nu-mi permit. 🙂
db