Copii și tineri

De 1 iunie, despre copiii supradotați. Oare nu aveți și voi așa ceva?

Astăzi e 1 iunie și, spunându-vă LA MULȚI ANI! pentru copiii și nepoții voștri, ne vom referi la o categorie aparte a micuților din această lume. Cine știe, poate aveți așa ceva pe acasă și nu știți! Este vorba de copiii SUPRADOTAȚI! Nu întotdeauna ne dăm seama că avem așa ceva pe acasă, mai ales că acești copii pot induce în eroare : la grădiniță sau la școală, bunăoară, ei pot avea rezultate chiar slabe , fiind considerați de catre profesori chiar si copii-problemă! Aparențele sunt însă înșelătoare și istoria ne-o demonstrează cu exemple surprinzătoare : ea consemnează  o serie de cazuri celebre în care geniile nu numai că nu au fost recunoscute din timp, ba chiar i-au făcut pe cei din jur să îi vadă radical diferiți față de cum erau cu adevărat. Iată, spre exemplu, Einstein a vorbit abia la patru ani; Isaac Newton avea note slabe în școala primară; Când Edison era copil, profesorii i-au spus că este prea prost ca să învețe ceva; Un editor de ziar l-a concediat pe Walt Disney pentru că nu avea destule idei; Profesorul de muzică al lui Caruso i-a spus că nu poate cânta, deoarece nu are pic de voce; Lev Tolstoi a fost dat afară din facultate; Luis Pasteur a fost considerat mediocru la chimie când a terminat Royal College; Winston Churchill a rămas repetent în clasa a șasea.

Ei, ce ziceți? După toate aceste exemple, probabil că veți incepe să vă priviți cu cu totul alți ochi pruncii din dotare! 😁

Să vă dăm o mână de ajutor. Știați că micuții supradotați pot fi recunoscuți încă de când sunt bebeluși? …și nicidecum abia la vârsta școlară, după performanțele lor. Nu trebuie decât să fim atenți la următoarele semne: 

  • Căutarea constantă a stimulării în timp ce este treaz.
  • Abilitatea timpurie de a imita sunetele.
  • Vigilență extremă sau atenție deosebită la tot ce este în jurul său.
  • Hipersensibilitate la sunete, mirosuri, texturi și gusturi, precum și o reacție neobișnuită la cele neplăcute
  • Nevoie de somn mai redusă.

Majoritatea copiilor supradotați au cel puțin 3 din aceste trăsături la vârstă mică.  Dacă bănuiești că ai un bebeluș special, încurajează-i dezvoltarea creierului și urmărește semnele de genialitate pe măsură ce continuă să crească.

Și mai trebuie să știți un lucru :  copiii supradotati se nasc, nu sunt creați, iar darurile lor nu pot fi valorificate fără ca un adult să îi încurajeze, să îi ghideze și impulsioneze. Dar pentru asta trebuie mai întâi să ajungeți la concluzia că aveți un copil supradotat. Și pentru asta trebuie să fiți atenți la următoarele semne: 

  1. Copilul vostru are o dezvoltare asincronă …ceea ce înseamnă că r putea avea probleme cu activitați simple, cum ar fi legarea șireurilor sau nu poate să-și amintească să se spele pe dinți. 
  2. Observați la copilul vostru o profunzime emoțională și o sensibilitate manifestate încă de la o vârstă fragedă

 De exemplu, le este greu să se bucure de spectacole în care un personaj este rănit sau este trist. Mulți au, de asemenea, un simț sporit al dreptății și pot experimenta frustrare și dezamăgire atunci când simt că o situație este greșită. 

3. Copilul vostru va pune întrebări profunde, încă de la vârste mici

Copiii supradotați au adesea o curiozitate  extremă, mai ales în ceea ce privește aspectele existențiale ale vieții, fiind preocupați de probleme precum moartea, sărăcia, schimbările climatice și nedreptățile. Întrebările copiilor mici supradotați pot varia de la „Ce se întâmplă când murim?” la „De ce se întâmplă lucruri rele în lume?”

4. Copilul vostru este interesat de lucruri care nu sunt caracteristice vârstei lui. 

Când un elev din clasele mici înțelege formule și reacții chimice sau studiază hărțile de transport în comun ale orașelor mari, uneori părinții își fac griji că micuțul lor „își pierde copilăria”. În realitate, copiii lor pot avea o înțelegere mai avansată a unui subiect decât alții de aceeași vârstă.

Copiii supradotați au o nevoie extremă de stimulare mentală constantă. La școală, se pot plictisi cu ușurință pentru că învață lucruri mai repede decât colegii lor. Și de aici apar acele situații în care, neatenți fiind, iau note proaste sau sunt considerați de către profesori ca fiind copii-problema. 

Publicitate