Nu mă pot declara o fană înrăită a muzicii folk. Și asta nu pentru că sufletul meu adăposteste niște amintiri crâncene, legate de unul din reprezentanții săi. Pur și simplu, nu mă mișcă folkul mai mult decât alte genuri muzicale. Dar îmi plac unii trubaduri și îmi plac unele cântece. La fel cum unele îmi par prăfuite și mă întreb de ce cei ce le cântă se încăpățânează să le cânte, în continuare. Dar sunt si unele cântece aproape perfecte, care reflectă într-o manieră adaptată momentului, vremurile pe care le trăim. Cu linie melodică șlăgăroasă, cu orchestrație modernă, cu versuri actuale, care amuză și ciupesc, în egală măsură. Așa m-a cucerit Daniel Iancu. Și mă tot întreb, de ce încă nu-l știe toată lumea, așa cum ar merita muzica lui. Și tot eu îmi răspund: cu siguranță, pentru că el nu a avut norocul unui Adrian Păunescu, care să-l smulgă din anonimat și să-l prefacă în vedetă. Daniel Iancu are de luptat cu o industrie muzicală bezmetică, în care, pentru a fi promovat, trebuie să ai bani, pile, relații. Iar el e un om modest, un inginer cuminte, care continuă să scrie cântece înțelepte, cântece care pun probleme și caută răspunsuri. Odată ce i-ai ascultat melodiile, nu mai ai cum să-l ignori. Îl îndrăgești, îl simți aproape 
de tine si, pe undeva, ești convins că și tu, dacă te-ar fi înzestrat Doamne-Doamne cu același har, ai fi spus și cântat despre aceleași lucruri.
Profitând de un proaspăt eveniment al site-ului nostru, la care Daniel Iancu a fost un soi de “special guest star”, i-am pus câteva întrebări. Și, in stilu-i caracteristic, Daniel le-a găsit cele mai inspirate răspunsuri. Vă invit așadar să le citiți si…să nu ratați niciunul din concertele, pe afișul carora figurează numele lui Daniel Iancu.
Marina Almășan : – Mă exasperează dialogurile “de încălzire”, asa că ne vom considera , din capul locului, “incăziti”. Deci, prima intrebare este : cu ce rimează “bărbat”, cu ce rimează “femeie”?
Daniel Iancu : – Eu mă simt chiar “hot” așa că răspunsul meu ar fi următorul:
Era un story în trecut despre bărbat,
În care rol secund juca femeia.
Mă tem că astăzi, acest story s-a schimbat,
Căci EL…e UȘA astăzi.
Ea… e CHEIA!
Marina Almășan : – În numele femeilor, mă simt măgulită pentru ridicarea in gradul de “cheie”! 😁…Dar o femeie “de 10” cu ce “rimeaza”, în mintea ta?
Daniel Iancu : – Că doar sunt poet…
În minte la mine e show neuronic,
Și nu știu a spune cam ce se petrece.
Mă chinuie tare un gând anacronic:
Există pe lume femeia de 10?
Plăcintă de mere să-i placă sa-mi facă,
Să stea lânga mine și-n veci să nu plece.
Când supăr pe dânsa să-i placă să tacă
Să-mi placă să-i spun că-i femeie de 10.
Să-i placă să vină zâmbind să îmi spună
Că masa e caldă și vinul e rece,
Să-mi placă să-i dau…o fărâmă de lună,
Să-mi placă să-i spun: Ești femeie de 10!
Există pe lume femeia aceasta?
Să-mi dea de urgență mesaj pe privat.
(Mai bine așa, să nu-mi afle nevasta!)
Semnez… tot de 10!
Varianta bărbat.
Marina Almășan : – Nu te dezminți! Avem șansa să intrăm în Guinness Book, pentru primul interviu în versuri! Totusi, îți propun să trecem la “proză”! Spune-mi, Daniel, inspiratele tale melodii despre sex(e) au , ca sorginte, experiența ta de viață? Ne poți dezvălui dezamăgiri ale tale?
Daniel Iancu: – Nu neapărat, dar recunosc că mă bate gândul să fac un CD cu cântece inspirate din experiențe și experimente de viață nereușite, inclusiv ale mele.
Cea mai mare dezamăgire a fost ultima. Dar și penultima a fost memorabilă. Și uite așa îmi dau seama cât de puțin mă pricep la femei!
Marina Almășan : – Da…dar mările învolburate călesc marinarii! Cum erai , când erai băiețel? Cum priveai Lumea? Cum priveai fetele?
Daniel Iancu : – La ora de sport eram penultimul din sală în ordinea înălțimii. Ultimul 
era un băiat care fusese bolnăvior de mic și avea ceva probleme și pe la “scufiță”. Priveam lumea (aceea cu înălțime normală) cu invidie … asta pâna prin clasa a 8-a când am crescut 14 centimetri într-un an. Atunci mi s-a îngroșat și vocea. Am plâns vreo 2 luni că nu mai eram EU “soprana” din corul școlii.
Aveam mare succes la premiantele clasei. Mă iubeau teribil începând cu pauza dinaintea orei de muzică (atunci când le arătam cum se solfegiază tema de casă) si până se termina ora (când uitau de mine și se întorceau să facă ochi dulci unuia, Radu…că era cel mai bun la sport și purta blugi când nu era la școală).
Marina Almăsan : – Așa suntem noi, Daniel, nu știm ce e valoros cu adevărat! Și…cum te-a schimbat viața? Cum vezi acum Lumea? Cum vezi fetele?
Daniel Iancu: – Eu cred ca nu m-a schimbat ci m-a lăsat să mă simt în continuare un tânăr rebel. Cum văd fetele? Îți spun cum mă văd ele pe mine în timpul relației: frumos, viril și deștept. Nu îți răspund la întrebarea cum mă văd aceleași fete la final de relație. Nu m-ai întrebat.
Marina Almășan : – Sunt sigură că deșteptele te văd la fel, sau poate chiar MAI grozav! Iar despre proaste nu merită să vorbim! Uite, hai să schimbăm registrul: De ce nu ai rămas NUMAI inginer? E mai ușor de cucerit o femeie cu un cântec?😁
Daniel Iancu: – Mi s-a șoptit la un moment: Ah…câtă precizie! Cred că se referea la tehnica pe care o posed când mânuiesc chitara. Deci…da!
Să nu uit: Una dintre ele s-a îndrăgostit brusc de mine când am dus-o în atelierul de acasă și i-am arătat ce strung mi-am luat.
Marina Almăsan : – Nouă nu ni l-ai arătat! 😁 Și..de ce te-ai încăpătânat să rămâi ȘI inginer? Sa înțeleg că numai din cantat nu poți câstiga banii cu care să cucerești femeia de mai sus?
Daniel Iancu: – Vai, ce întrebare răutăcioasă! Ți-am spus mai sus: pe mine mă iubesc femeile pentru că sunt frumos, viril și deștept.
Marina Almășan : – Ah, da, uitasem! 😁 Spune-mi, știu că ai lucrat multi ani în Brazilia. 
Ce ar avea de învațat româncele de la brazilience?
Daniel Iancu: – Mai nimic. În schimb invers ar putea fi foarte interesant. Îți poți imagina o scena?…eu cu o braziliancă făcând dragoste, întuneric, muzică în surdină, vin roșu în pahare pe noptieră…și ea care mă întreabă șoptit într-o română cu ușor accent brazilian: Ah…ah…aiii…..ai dat azi indexul la gaze?
Marina Almășan : – Tu acum compui, sau răspunzi la interviul meu?!? Voi depăși delicat subiectul “Brazilia”. În peisajul folkului românesc, te distanțezi cert de “legende”. Folkul tău este unul actual, subiectele sunt actuale, umorul este nota distinctivă. Care este melodia ta cea mai bine primită de public? De ce oare? 
Daniel Iancu: – Sunt mai multe cântece bine primite dar spectacolul meu se cam termină foarte frumos cu “Wrong Password”. Textele astea cu tentă sexuală au mare succes. Nu înțeleg de ce?
Marina Almășan: – De ce nu mă mir?!? Și colegii mei de breaslă, dacă vor să-și “vândă” cât mai bine un subiect, introduc obligatoriu, in titlu, cuvântul “sex”! …Dar…știi ceva? Am vrut să te întreb demult : judecând după textele tale afurisite ( foarte inspirate, de altfel! ) aș spune că ești puțin misogin…Ce motiv ar avea femeile, 
pentru a nu fi tot timpul iubite?
Daniel Iancu: – Te contrazic: Dacă îmi pomenesc soacra și sunt..”peste tot prin dormitor numai urme de topor”, nu înseamnă că sunt misogin. Este vorba de soacră! Și răspunsul la întrebare ar fi: le iubim…dar ne mai și odihnim.
Marina Almășan : – Adică.. un fel de “pauzele lungi și dese/cheia marilor succese”, nu? Hai să lăsăm femeile, bune, rele, cum or fi, și să ne întoarcem la muzică. În materie de folk, s-a cam umplut România de festivaluri. Totuși, cel pe care-l organizezi chiar tu, este o pată de culoare. Tentează-i , te rog, pe cei ce încă nu i-au simțit savoarea!
Daniel Iancu: – ILVA FEST e bestial / un belea de festival!
Folk, rock, folclor, palincă, pictura pe pietre, orientare turistică, palincă, expoziții, lansări de carte și CD, palincă, ateliere de creație, concurs de gătit gulaș la ceaun…palincă…palincă…hâc!
Marina Almăsan : – Cam mult “alcohol”, dar în rest…pare interesant! Anul acesta promit să nu-l ratez! …dacă mă inviți, fireste! Întrebarea următoare : Ce trebuie să facă un bărbat, pentru ca să fie iubit de toate femeile?
Daniel Iancu : – Să-si schimbe numele în Fuego. 🙂
Marina Almășan : – 😁 Ce trebuie să facă un om, pentru a fi iubit de toți semenii?
Daniel Iancu : – Nu se există așa ceva!
Marina Almăsan : – ?..Dar ce frumos e să visăm la asta!…Ce rămâne după tine, Daniel?
Daniel Iancu: – Copii, nepot, copaci plantați, cântece, o carte… fericire!
Marina Almășan : – Nu ai trăit degeaba, așadar! Și iată un test de imaginație : Dacă mâine ar fi sfârșitul Lumii, cum ai trăi ziua de azi?
Daniel Iancu : – Ce faci diseară? 🙂
Marina Almășan : – Aștept sfârșitul lumii! 😁 Ce parere ai despre interviurile mult prea lungi?😁
Daniel Iancu: – Sigur că îmi placi foarte mult!
Marina Almășan : – Hai..că ai luat-o razna! Probabil, te-am exasperat! 😁 Recomandă-ne o melodie și…ai scăpat de mine!
Daniel Iancu : – Dinghi –dong, piticul Eu
(pot să mai recomand vreo 20?…că nu vreau să scap!)
Marina Almășan: – Gata! Ești un om liber! …iar noi fugim să ascultăm melodia recomandată!
Comentează