Există oameni care reușesc să te fascineze, fără să-i cunoști personal. Eu, personal, am fost îndrăgostită de d’Artagnan, m-a fermecat constant Jules Verne, îl iubesc la nebunie pe Confucius, sunt fană declarată a lui Mark Twain și nu m-aș da în lături de la o prietenie pe viață cu Liam Neeson sau Robert de Niro. Sau măcar de la o invitație la cafea. Și nu i-am cunoscut personal, zău, pe niciunul dintre ei!
Pe Constantin Lupeanu îl știam doar din auzite. Mi s-a vorbit despre domnia sa în mai multe limbi ale lumii, căci dl.Lupeanu a trudit o viață întreagă în diplomație. Mi s-a vorbit frumos, cu respect și admirație, ca despre un “om mare”, în adevăratul sens al cuvântului. Am început să-l prețuiesc eu însămi, deși nu apucasem să-i văd niciodată chipul, decât pin fotografii. Cred că ne-a apropiat, într-un fel, admirația față de China. Constantin Lupeanu nu este numai diplomat și scriitor ( membru al Uniunii Scriitorilor din România), ci și cel mai mare sinolog român. (n.a. : Sinologia este știința care se ocupă cu studiul istoriei, limbii și culturii chineze). După ce am apucat să cunosc China, cum s-ar spune , “la ea acasă”, după ce fascinația a devenit trăsătura de bază a “relației” mele cu această țară, am devenit foarte atentă la tot ceea ce era legat, într-o formă sau alta, de China. Atunci am auzit pentru prima oară de Constantin Lupeanu. Și de atunci, am tot auzit.
La începutul acestui an, când am pus pe picioare, impreuna cu Jiangxi Education
Publishing House și cu Editura Corint, un proiect finalizat prin apariția recentului meu Jurnal de călătorie “China cea de taină”, mi-am luat inima-n dinți și i-am scris domnului Constantin Lupeanu, în prezent director al ICR Beijing. M-am prezentat, l-am rugat să-mi parcurgă manuscrisul și, dacă se ridică cât de cât la nivelul pretențiilor domniei-sale, să formuleze o scurtă prefață la viitoarea carte. …Până să vină răspunsul, mi-am făcut mii de remușcări. Nu am fost, oare, prea îndrăzneață? Comparativ cu bogata operă literară si cu studiile dedicate Chinei de către marele om de cultură, scrierea mea jucăușă era precum un amărât de pescăruș, așezat pe spinarea plutind la soare a lui Moby Dick..
Dar răspunsul a venit, unul plin de bunăvoință ( și, sunt sigură, nemărginită indulgență!), drept care ultima mea carte se bucură, iată, de o prefață semnată, cum spuneam, de cel mai mare “expert în China” de pe tărâm mioritic.
Cartea a văzut lumina tiparului, o cunoștință comună m-a ajutat să i-o trimit domnului Lupeanu, la Beijing și, odata cu ea, i-am transmis și dorința de a-i lua un interviu. Pentru a doua oară, Constantin Lupeanu mi-a răspuns cu îngăduință și solicitudine, astfel încât, iată, “Doamnele de 10” ( așa m-a rugat dl. Lupeanu să modific “încadrarea” cititoarelor noastre!) au ocazia să citească, mai jos, interviul unui om fascinant!
Marina Almășan : – Potrivit zodiacului, sunteți Leu. Care vă sunt trăsăturile comune cu Regele Animalelor?
Constantin Lupeanu : – LEUL DIN MINE ÎNGÂNĂ CÂNTECUL DESPRE CUM ÎȘI DĂ OLTEANUL HAINA DE PE EL CUI SE IA CU EL BINE.
ÎI ANUNȚ, PRIN INTERMEDIUL ACESTUI DIALOG, PE CEI CARE MĂ LOVESC CĂ, ÎN ZODIACUL CHINEZESC, EU SUNT DE FAPT ȘARPELE CARE MUȘCĂ RĂU, CÂND EI NICI NU SE AȘTEAPTĂ!
Marina Almășan : -Mă întristează întrucâtva răspunsul dvs, pentru că deduc din el că nu faceți rabat de la regulă : oamenii valoroși se “bucură” de nenumărați dușmani…. Dar vreau ca interviul nostru să-și păstreze nota optimistă și de aceea aș vrea să mă ajutați să le vorbesc oamenilor de bună credință despre dumneavoastră și dragostea dumneavoastră nețărmurită față de China. Așa că…haideți s-o luăm cu “începuturile dvs chinezești”. La terminarea liceului, ați optat pentru Limba și Literatura Chineză, la Universitatea București, lucru oarecum surprinzător. Ce anume v-a îndemnat să faceți acest pas?
Constantin Lupeanu : – POEZIA. AM GĂSIT O CARTE TRADUSĂ DIN NEMȚEȘTE DE POETUL AL STAMATIAD, „DIN FLUIERUL DE JAD”, POEZIE CHINEZĂ DIN DINASTIA TANG. CITIND ȘI RECITIND CARTEA ACEASTA, AM HOTĂRÂT SĂ AM ACCES LA SCRIERILE CHINEZE ÎN ORIGINAL. ȘI …AM REUȘIT! SIMPLU CA BUNĂ ZIUA!
Marina Almășan : – Da, simplu, într-adevăr! 😩 Eu, după deja 5 călătorii în China, am rămas tot la stadiul de “Nihao” și “Xie-Xie”! Ceea ce face ca admirația mea, față de cei ce s-au învrednicit să învețe limba chineză, să crească exponențial! Care sunt cele mai fascinante lucruri pe care le-ați aflat despre China, în facultate?
Constantin Lupeanu : – TOATE ȚIN DE CULTURĂ. CĂRTURARII.
EXISTENȚA UNOR OAMENI CARE TRĂIESC PENTRU CULTURĂ, CARE AU REFUZAT MĂRIRILE SOCIALE ÎN CELE MAI DIFERITE EPOCI, ȘI PENTRU CARE GLORIA, AVUȚIA, POZIȚIA SOCIALĂ, NU AU NICI O VALOARE.
ASEMENEA OAMENI SE ÎNTÂLNESC ȘI ÎN ZILELE NOASTRE, ÎN CHINA.
ACEST CUVÂNT ȘI TOT CE ÎNSUMEAZĂ EL, M-A FASCINAT O VIAȚĂ.
Marina Almășan : – Am să vă rog să rememorați prima dvs vizită în China.
Constantin Lupeanu : – A FĂCUT DE MAI MULTE ORI ACEST DRUM. PRIMA OARĂ, A FOST UN ZBOR CU AVIONUL PE RUTE MĂRUNTE, SOCOTIND DUPĂ ZBORURILE LA MARE DISTANȚĂ DE AZI: BUCUREȘTI – MOSCOVA, MOSCOVA – OMSK, OMSK – IRKUTSK, IRKUSTK – PEKIN – AȘA ERA TRASCRIS BEIJINGUL PE VREMEA ACEEA. NU EXISTAU AVIOANE MARI. AVIOANE ILIUȘIN, SOLIDE, SUPUSE CĂPITANILOR CARE LE MANEVRAU DE DEASUPRA BOTULUI DE VULTUR.
ESTE DREPT, AM AJUNS MAI REPEDE DECÂT SPĂTARUL MILESCU. EU ÎN DOAR CÂTEVA ZILE, ÎN LUNA MAI 1968, PE CÂND LUI I-AU TREBUIT CÂȚIVA ANI BUNI: 1675 – 1678.
GRAȚIE ACESTUI ZBOR, LUPEANU A PUBLICAT: „PAȘI ÎN LUMEA CHINEZĂ”, 1975; „VIAȚA INTIMĂ LA CHINEZI”, 1992 .
MILESCU A SCRIS ÎN SLAVONĂ „JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN CHINA”, TIPĂRIT ÎN ROMÂNEȘTE ÎN 1956; „DESCRIEREA CHINEI”, 1958; „RAPORTUL SOLIEI ÎN CHINA”, TIPĂRIT ÎN RUSIA ÎN 1906.
PAT ȘI PATAȘON!
Marina Almășan : – Știți că și eu , în mintea mea, v-am comparat cu Milescu-Spătarul?!? 😊De la prima dvs vizită constat că au trecut destui ani. Puteți face o paralelă cu China de astăzi?
Constantin Lupeanu : – FIECARE EPOCĂ ÎȘI ARE RESORTURILE EI DE SUSȚINERE, IAR EU CRED CĂ ACEASTĂ ȚARĂ DIN EXTREMUL ORIENT ABUNDĂ ÎN OAMENI DE TALENT, SÂRGUINCIOȘI, SERIOȘI.
Marina Almășan : – Exact așa i-am perceput și eu! Dar deocamdată tot despre dvs vreau să mai vorbim. Sunteți unul din acei diplomati care respectă proverbul “Omul potrivit la locul potrivit” : ocupați funcția de Director al ICR Beijing. V-ați dorit, oare, reîntoarcerea în China? De ce?
Constantin Lupeanu : – TOATĂ VIAȚA FIE AM VIZITAT CHINA, FIE AM LUCRAT ANI BUNI ÎN CHINA. AM FOST INVITAT SĂ FIU DIRECTORUL INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN DE LA BEIJING, AM ACCEPTAT ȘI CHIAR I-AM DESEMNAT EU PE CEI CU CARE AVEAM SĂ LUCREZ.
Marina Almăsan : – Mărturisesc că îi invidiez oleacă pe cei din echipa dumneavoastră!… Funcția pe care o aveți, presupune să promovați cultura romana în China. Cum ați făcut-o până acum?
Constantin Lupeanu : – CU PASIUNE ȘI DEDICAȚIE.
PATRU SUTE DE EVENIMENTE, ÎN CEI PATRU ANI CARE S-AU SCURS DIN IULIE 2015 REPREZINTĂ UN ARGUMENT CONFORTABIL PENTRU MINE ȘI CONVINGĂTOR, CRED, PENTRU CEI CARE CITESC ACESTE RÂNDURI.
AM REUȘIT ACEST LUCRU CU NUMAI DOI REFERENȚI DE SPECIALITATE, O SCHEMĂ DE PERSONAL MINUSCULĂ PENTRU O ȚARĂ ATÂT DE MARE.
GRAȚIE ICR BEIJING, ARTIȘTII ROMÂNI S-AU FĂCUT CUNOSCUȚI ÎN MARILE ORAȘE ALE CHINEI. AMINTESC, ÎN TRECERE, NUME PRECUM GHEORGHE ZAMFIR, ALEXANDRU TOMESCU, FELICIA FILIP, ILINCA DUMITRESCU.
AM INVITAT ÎN CHINA ANSAMBLUL DOINA OLTULUI DIN SLATINA CU TRUBADURUL ION CREȚEANU, DAR ȘI ORCHESTRA PENTRU TINERET SAU CORUL REGAL SAU COPIII MINUNE CARE RĂSPUND LA NUMELE ALLEGRETTO ȘI MULȚI ALȚII.
AM ADUS TEATRUL ROMÂNESC, PRIN CARAMITRU, MIHĂIȚĂ, CONSTANTIN CHIRIAC, ILIE CRISTESCU, VALERIU BUTULESCU, HORIA GÂRBEA, MATEI VIȘNIEC, SEBASTIAN UNGUREANU, TRISTAN TZARA rescris de DAN VICTOR.
EVENIMENTELE CULTURALE ROMÂNEȘTI S-AU PETRECUT NU NUMAI ÎN CAPITALA BEIJING, DAR ȘI ÎN MARILE ORAȘE, ÎN PROVINCIE, PRIN SISTEMUL PARTENERIATELOR.
DE EXEMPLU, EXPOZIȚIA CORNELIU BABA A FOST INAUGURATĂ ÎN HANGZHOU PE 16 NOIEMBRIE 2018 ȘI VA FI VERNISATĂ ÎN BEIJING PE 23 AUGUST 2019, DUPĂ CE VA TRECE PRIN NU MAI PUȚIN DE OPT ORAȘE!
AM ÎNSCRIS ROMÂNIA ÎN CIRCUITUL CĂRȚII.
Am publicat poezie: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Aura Christi, Carolina Ilica, Cassian Maria Spiridon, Peter Sragher, Valeriu Butulescu (Aforisme) și o antologie: „Poezie română contemporană”.
Am publicat proză: „Basmele românilor” de Mite Kremnitz, „Vladia” de Eugen Uricaru, „Cartograful puterii” de Gabriel Chifu, „Vizuina” și „Fericirea
obligatorie” de Norman Manea și antologia: „Proză scurtă română contemporană”.
Am publicat „Istoria românilor” de acad. prof. univ. dr. Ioan-Aural Pop, Președintele Academiei, și o lucrare de referință, extrem de utilă pentru introducerea unei țări: „România enciclopedică”, sub pana unor scriitori locali: Li Xiuhuan și Xu Gang.
Am publicat cartea „Pas cu pas” semnată de președintele României.
Dar și: „Istoria culturii române moderne” de Grigore Georgiu; „Gramatica limbii române contemporne” de prof. univ. dr. DongXixiao; „Arta românească de la origini până în prezent” de Vasile Florea – în lucru; Marius Stoicescu – „Următorii șapte ani” – economie; Nicolae Bud – „La hotarul dintre milenii: Mineritul, încotro?” – o lucrare de inginerie, știință, economie, sociologie.
Marina Almășan : – M-ați copleșit! Este impresionantă, de-a dreptul, activitatea dumneavoastră! Ce mai urmează?
Constantin Lupeanu : – UN PUMN ÎN GURĂ! …CE ESTE CU DV?!?
NU TRĂIȚI ÎN ROMÂNIA? VOI FI OPRIT, MI SE VA LUA FUNCȚIA, SE VOR GĂSI DORITORI CHIAR ÎN RÂNDUL CELOR PE CARE I-AM PROMOVAT ȘI CĂRORA LE-AM IERTAT REPETAT GREȘELILE.
AVEM ATÂTEA EXEMPLE ÎN ISTORIA NOASTRĂ!
Marina Almășan : – Offff….Ba da, chiar în România traiesc și nu-mi sunt deloc străine cele despre care vorbiți…Totuși, încerc să ignor răspunsul dvs plin de obidă și plusez cu o nouă întrebare : care este cea mai mare dorință/ambiție a dvs, pe linie profesională?
Constantin Lupeanu : – DORESC SĂ SE GĂSEASCĂ UN OM DE VALOARE, CARE SĂ PĂȘEASCĂ MAI DEPARTE VIGUROS, CARE SĂ IMPRIME UN RITM ȘI MAI ALERT, O ORIENTARE MULT MAI BUNĂ, CU EFECTE VIZIBILE, STRĂLUCITE. ÎI DORESC INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN DE LA BEIJING UN TRAIECT DE AUR.
EU, PERSONAL, L-AM PROPUS PE FIUL MEU, ADRIAN DANIEL, SINOLOG, DOCTOR ÎN ȘTIINȚE, MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA (ÎMI PARE RĂU, NU POT SCRIE PE SCURT USR – S-AR ÎNȚELEGE ALTCEVA!)
NU M-A LUAT NIMENI ÎN SEAMĂ, CU TOATE CĂ ESTE CEL MAI BUN.
ȘI PENTRU A MĂ ÎNȚELEGE, AM SĂ SPUN PE SCURT O ISTORIOARĂ DIN ANTICHITATEA CHINEI.
ÎMPĂRATUL ÎI CERE PRIMULUI MINISTRU NUMELE UNUI GENERAL DESTOINIC, CU EXPERINEȚĂ, CAPABIL SĂ-I ALUNGE PE HUNII, CARE PÂRJOLISERĂ NORDUL IMPERIULUI. LA AUZUL NUMELUI ROSTIT DE PRIMUL MINISTRU, IMPĂRATUL SE ÎNFURIE: – BINE, DAR EL ESTE FIUL TĂU! – EU NU MĂ REFER LA FIUL MEU, NU PE EL L-AM PROPUS, RĂSPUNDE PRIMUL MINISTRU, V-AM DAT NUMELE CELUI MAI DESTOINIC GENERAL ÎN MOMENTUL ACESTA!
IATĂ CĂRTURARUL DE CARE VORBEAM MAI SUS.
Marina Almăsan : – Știți ce e fantastic? Chiar știu despre cine vorbiți! Când am ajuns prima oară în China, acum vreo 7 ani, am avut ocazia să-l cunosc pe fiul dumneavoastră – lucra , pe atunci, la Ambasada Romaniei în China, nu-i așa? Și mi-a făcut o impresie deosebită! De fapt , dânsul a fost cel care mi-a ghidat primii pași prin Beijing. Abia apoi am aflat că este fiul dumneavoastră! Apropo, am auzit destui oameni valoroși care vă numesc “cel mai mare sinolog român”. Ce anume credeți că vă recomandă pentru acest titlu, fie el și onorific?
Constantin Lupeanu : -MUNCA. SĂ FII SINOLOGUL NUMĂRUL 1 AL UNEI ȚĂRI ÎNSEAMNĂ DESIGUR SĂ FII TALENTAT CA LITERAT, DAR DINCOLO DE AURA DE LUMINĂ CARE NE ÎNCONJOARĂ, SE AFLĂ ROBOTEALA ZI ȘI NOAPTE, DECENII DE-A RÂNDUL.
AM TRADUS ȘI AM EDITAT PESTE TREI DUZINI DE CĂRȚI, PORNIND DE LA LITERATURA FILOSOFICĂ STRĂVECHE, MARILE ROMANE, O RADOGRAFIE A SECOLULUI XX, PRIN CULEGERI DE POEZIE, PROZĂ, TEATRU. VĂ RECOMAND SĂ CITIȚI, PENTRU ÎNCEPUT, „ÎNTÂMPLĂRI DIN LUMEA CĂRTURARILOR”, ROMANUL ESOTERIC „ÎNSEMNAREA CĂLĂTORIEI SPRE VEST”, „LOTUS DE AUR, VAZA ȘI PRUNIȘOR DE PRIMĂVARĂ”, ILUSTRAT DE MIRCIA DUMITRESCU… LISTA E LUNGĂ. CE MĂ RECOMANDĂ? CEEA CE AM FĂCUT PENTRU ROMÂNIA. EU AM ÎMBOGĂȚIT LITERATURA ROMÂNIEI CU VALENȚELE CULTURALE ALE CHINEI. DE ACEEA, CRED EU, UN TÂNĂR SCRIITOR ROMÂN DE AZI SCRIE ALTFEL, CONECTAT DEOPOTRIVĂ LA APUS ȘI LA EXTREMUL ORIENT. CITITORII SIMT ȘI EI MAI LESNE COMPLEXITATEA LUMII, SUNT PĂTRUNȘI DE O VIZIUNE NOUĂ, DE UN ANUMIT TIP DE ÎNȚELEPTCIUNE ȘI MODALITATE DE A ABORDA VIAȚA.
Marina Almășan : – Cu fiecare răspuns pe care mi-l dați, sporește mâdria mea, de a avea cartea prefațată de o personalitate de anvergura dumneavoastră! Să ne întoarcem la China , pe care deopotrivă o iubim : numiți, vă rog, câteva elemente, pe care orice om de bună credintă trebuie să le știe despre această țară.
Constantin Lupeanu : – CINE CITEȘTE CARTEA „CHINA CEA DE TAINĂ” ÎNCEPE SĂ ÎNȚELEAGĂ CHINA!
Marina Almășan : – ..Acum chiar ca sunteti mai mult decât indulgent și amabil! Și vă mulțumesc pentru “publicitatea mascată” ..de fapt, fățișă, pe care o faceți umilului meu Jurnal de călătorie! Dar eu tot la experiența dvs vreau să mă întorc. Cu siguranță, petrecând atâtia ani în China, ați vizitat mai mult decât Beijingul. Care este locul care v-a rămas lipit de suflet?
Constantin Lupeanu : – DIN NORD-ESTUL CU ORĂȘELUL MANZHOULI ȘI COBORÂND DOMOL SPRE INSULA HAINAN DE LA TROPICE, CHINA ESTE UN MIRACOL CONTINUU. EU NU POT EVIDENȚIA UN LOC ÎN DAUNA ALTUIA.
ÎMI AMINTESC CUM SCRIITORUL MIRCEA SÂNTIMBREANU, CĂRUIA I-AM ÎNLESNIT PE VREMURI O VIZITĂ DE SCHIMBURI EDITORIALE, MI-A SPUS CĂ EL, CARE A CIRCULAT PRIN TOATĂ LUMEA, NU GĂSEȘTE ASEMĂNARE CU CE I-A FOST DAT SĂ CUNOASCĂ ÎN TIMPUL ACELEI VIZITE. AM REȚINUT O REACȚIE DE FASCINAȚIE.ÎI ERA GREU SĂ SE EXPLICE ÎN CUVINTE.
Marina Almăsan : – Cunosc senzația! Să schimbăm putin registrul : cum se raporteaza chinezii la poporul român? Puteți exemplifica?
Constantin Lupeanu : – CHINEZUL ESTE PRIETEN ADEVĂRAT. EL NU ÎȘI RENEAGĂ PRIETENIILE.
ROMÂNIA RĂMÂNE ȚARA PRIETENĂ, ȚARA CARE I-A FOST DE AJUTOR LA NEVOIE.
CHINEZUL ASOCIAZĂ ROMÂNIA CU MARILE ROMANE CLASICE ROMÂNEȘTI CITITE ÎN ANII 60 AI SECOLULUI TRECUT, CU FILMELE DECENIULUI OPT ȘI MAI NOU, DUPĂ EXPOZIȚIA NOASTRĂ DIN LUMA MAI 2017, INTITULATĂ: „CULTURA CUCUTENI, CULTURA YANGSHAO – ÎNTÂMPLARE SAU DESTIN COMUN?”, CU CIVILIZAȚIA STRĂMOȘILOR NOȘTRI, CARE DEMONSTREAZĂ CĂ ROMÂNIA ESTE PE MĂSURA CHINEI, O ȚARĂ CU O CULTURĂ VECHE DE CEL PUȚIN CINCI MII DE ANI.
Marina Almășan : – M-am bucurat, la rându-mi, de nenumărate dovezi de prietenie din partea chinezilor. Multe dintre ele, din păcate, nemeritate de noi, românii….Domnule Lupeanu, aveți în palmares o sumedenie de romane, culegeri de eseuri și traduceri , din literatura chineză. Cu ce carte ne recomandați să începem familiarizarea cu talentul dvs de traducător.
Constantin Lupeanu : – Yi Jing, Cartea Schimbărilor,carte de filosofie şi divinaţie întocmită de Confucius, 2 volume, 880 pagini, Editura Qilinul din Jad, 1997; reeditare într-o editie prescurtata (148 pagini) în 2005.
Varianta scurtă ar trebui să se afle în poșeta oricărei femei.
Este ca ghicitul nostru pe frunze: mă iubește, nu mă iubește…
Marina Almășan : – Am văzut că majoritatea traducerilor le semnați alături de sotia dvs. Mira Lupeanu. În ce constă această “colaborare”?
Constantin Lupeanu : -Ea m-a ajutat să public atât de mult. Colaborarea noastră însemna adesea ceartă. Traducerile au fost singurele motive de ceartă între noi. Uneori nu vorbeam câteva zile pentru că nu cădeam de acord asupra unui cuvânt.
Marina Almășan : – Deduc că este momentul să vă felicit pentru căsnicia dvs fericită. Puțini știu, cred, că soția dumneavoastră, Mira Lupeanu, este poetesă. Dumneavoastra, personal, ați scris poezie?
Constantin Lupeanu : – Pe lângă cele șase romane, am în manuscris mai multe povestiri, teatru și poezii intime, de proslăvire a frumuseții Evei, gen:
Primăvară
Prin oraș, ah, joacă sânii pe sub bluze, Doamne Sfinte,
Fă-mă bluză, bluză, Doamne, și-am să fiu cuminte!
….Poate că odată și odată voi publica și aceste poezii. Este timp. Eu voi trăi 128 de ani!
Marina Almășan : – …o să mă rog să prindeți 130! Puteți să ne dezvăluiți daca soția dvs v-a dedicat vreodată, vreo poezie? ( dacă se poate, ne puteți oferi câteva versuri, doar suntem o revistă pentru femei)
Constantin Lupeanu : – Cum nu, poezii pentru tras de urechi! Vă ofer aici:
Adeverește-mă
Nimic nu s-a schimbat, elanul meu,
Care tânjești pe un polei de cer
Și rumegi timp de flori, timp de ninsori,
Când lângă tâmplă-ți zboară glonț de ger…..
Îți stă-n puteri ca visul să mi-l smulgi
Și să m-adeverești în ce sunt eu,
Terestră, cu o aripă-n pământ
Și alta-n trupul tău, elanul meu.
Marina Almăsan : – Ce frumoooos! De aici inainte, când mă voi gandi la dumneavoastră, îmi va apărea în minte imaginea unui elan! …Indrăznesc o întrebare pe cât de “filozofică”, pe atât de umană : ce anume vă bucură și ce anume vă întristează, în lumea în care trăim?
Constantin Lupeanu : – Sunt bucuros că omul a inventat miracolul cărții. Știți, când eram mic, abia așteptam să primesc cărțile pentru noul an de învățământ. Într-o lună, maximum două, le citeam din scoarță-n scoarță pe toate, începând cu manualul de limba română, dar citeam și cartea de botanică, de matematică, de fizică, într-o horă a cunoașterii. An după an, în primele șapte clase mai ales, nu știu dacă am trăit bucurie mai mare și mai durabilă decât cunoașterea acelor manuale.
Ce mă întristează? Prostia. Vă întreb: oamenii se înmulțesc invers proporțional cu mărimea creierului? Doamne, parcă nu erau atât de mulți! Astăzi ne împiedicăm de ei la fiecare pas. Am înțeles, după ce am citit ce a scris Nicolae Steinhardt în 1937, că are loc o invazie pe verticală a barbarilor – derbedeii care năvălesc de jos în sus, și că asistăm la domnia proștilor – proștii și inculții la putere.
O poezie înfricoșătoare a scris pe această temă renumitul Ion Pribeagu.
Marina Almăsan : – Da, “Oda prostilor” este una din poeziile mele preferate! Citez, din memorie : “ ….În lumea asta cu de toate/Unde se-nvaţă contra cost/ Păcat că nici o facultate/ Nu dă şi diploma de… PROST. …Și acest răspuns al dumneavoastră denotă o uriașă experiență de viață. În virtutea ei, puteți să definiți fericirea?
Constantin Lupeanu : – Fericirea este greu de definit. Este starea pe care ne-o aduce iubirea. Iubește și vei fi fericit.
Marina Almăsan : – Perfect de acord cu dumneavoastră. Dar ei, chinezii, cum văd ei fericirea?
Constantin Lupeanu : – Chinezii sunt destul de pragmatici, dar dacă Aleksandar Petrovic a întâlnit țigani fericiți, eu am întâlnit atâția chinezi care trăiesc în lumea artei. Ei sunt jumătatea de cer pe care o vedem, pentru a putea respira în voie.
Marina Almășan : – Să știți că aș fi în stare să vă tot pun întrebări, la nesfârșit, pentru ca acest interviu să nu se termine niciodată. Totuși, am să formulez și multașteptata ( de dvs! ) ultimă întrebare : vă rog să ne transmiteți un fragment elocvent dintr-o scriere chineză, pe care-l conaiderati a fi potrivit pentru a le fi dedicat cititoarelor noastre.
Constantin Lupeanu : – Urez cititoarelor tale să fie în ochii admiratorilor aidoma descrierii de mai jos din romanul „Jin Ping Mei”, „Lotus de Aur, Vaza și Prunișor de Primăvară”, publicat la Editura Cartea Românească, în două volume însumând 1230 pagini, în anul 1985:
„Doamna Luna o măsură pe Lotus de Aur din cap până-n picioare. Farmecul ei îi însoțea, fără să se dezmintă, privirea, pe măsură ce cobora. Atunci o cercetă de jos în sus. Aceeași senzație, de parcă ființa dinaintea ei era o perlă pe un vas de cristal sau lumina lunii peste ramurile înalte ale unui migdal roșcat.”
Marina Almășan : – Wow! Vă mult mulțumesc! Sper să ne vedem la Beijing!
Comentează