…Se laudă luptătorii din sporturile de contact cu “DANii” pe care îi adună centurile lor, în fapt carierele lor. Eu, la finele acestui an și al acestui sezon de emisiuni, mă pot lăuda cu un singur DAN. Unul prețios, pe care l-am atras “în cariera mea”, strecurându-mă și eu cumva in cariera lui.
Da, ați ghicit, este vorba de Dan Helciug. Nu , nu e ziua lui ( tocmai a fost, pe la început de decembrie), așa că nu vă înghesuiți să-i scrieți mesaje, momentul a trecut. Am simțit pur și simplu nevoia să vă vorbesc despre el și, prin el, despre oamenii buni, frumoși deștepți, corecți, bogați sufletește, dar care își găsesc atât de greu “loc în față”, în zilele noastre ( despre Costin am meu v-am tot scris, și tot “la mantinelă” l-au lăsat cei de la butoane și care probabil nu știu să citească…).
Dan a răzbit, nu-i vorbă : e un nume în muzică, strălucește pe scene, e iubit si prețuit de fanii săi. Da, toate astea sunt adevărate, pentru că depind de ei, de fani, de oamenii simpli pe care nu-i poți păcăli : le place sau nu le place ceea ce văd, iubesc sau nu un anume om. Prețuirea publicului nu poate cumpărată cu șiretlicuri, nu se câștigă nici cu pile, nici cu industria uriașă pe care unii o au în spate, nici cu tupeul care de multe ori te aduce în primele rânduri fără să o meriți cu adevărat. Dar unii oameni merită mult mai mult : merită să-i observe, cum spuneam, si “cei de la butoane”, cei care, dintr-o iscălitură, pot schimba un destin. Dar aceștia, de cele mai multe ori, nu-i observă sau SE FAC că nu-i observă. Interesul depășește de cele mai multe ori buna credință…
Țin minte, acum vreo 10-15 ani, după ce asistasem la o nefericită selecție “Eurovision” , prezentată amatoricește de o vedetuță de care nici că am mai auzit de atunci, l-am întrebat pe Dan, în culise : “- Măi, Dan, dar tu ai fi fost strălucitor ca prezentator al unui astfel de show!..” Țin minte și acum privirea lui, atât de tristă în adâncimea ei și cuvintele sale, pe care le reproduc din memorie : “- Eu n-am pile, Marina! N-am cum să ajung acolo…”.😢 … A fost unul din momentele în care am conștientizat nedreptatea vieții : mi s-a părut atât de strâmb că există atâția tineri absolut geniali, care rămân în umbra culiselor și care – cum îmi place mie să spun – “n-au avut Tatuliciul meu” – pe cineva care să le dea aripi să zboare și să le dea acel “brânci”, atât de necesar pentru a ieși în lumină…
Am colaborat mult cu Dan : mi-a cântat în emisiuni, mi-a fost invitat, mi-a fost jurat în concursurile televizate, a fost chiar si Moș Crăciun de vreo doua ori, l-am folosit atât cât mi-a îngăduit scunda poziție profesională dobândită în ani. De la începutul acestui an mi l-am luat pe Dan alături, la cârma emisiunii. Știu că nu-s puține vedetele care admit “să împartă gloria” cu încă un prezentator. . Acolo unde mai vedeți cate doi prezentatori, este pentru că așa vrea producatorul, nu vedetele. Ele îsi zâmbesc pe fața, sub reflectoare, însă ( credeți-ma, știu ce spun!) se urăsc de moarte în gandul lor, simțind că “se încurcă” unele pe altele în dobândirea succesului. Da, or exista si excepții, cu siguranță, și mă plec in fața lor.
Eu pe Dan mi l-am adus alături deliberat. Am regândit până și formatul emisiunii, pentru ca să “încapă” doi! De ce? Pentru că eu chiar cred în el, in talentul lui, în înțelepciunea lui, în spontaneitatea lui, în cultura sa generala, care nu e de fațadă. Cred în bunătatea lui, în generozitatea lui, în faptul că Dan niciodată nu-și vorbește de rău colegii, într-o lume în care confrații își zâmbesc în față și își toarnă găleți de venin în cap, atunci când celălalt întoarce spatele. Ei, Dan nu este așa, pare un soi de extraterestru, în showbiz…
Pe Dan nu reușesc să mă enervez nici macar 5 minute, atunci cand…să zicem că mai întârzie la repetiții și o mai face nu pentru că ar fi neserios, ci pentru că are concerte până noaptea târziu iar eu îl convoc… tot cu cu noaptea – în cap! – în platoul de filmare. Vine cu ochii crăpați de somn, mă privește vinovat, eu… mă supăr “de fațadă”, îi fac o mică scenă ( cu glas domol, căfi eu nu știu să țip, desi pare că aș ști!) după care… îmi vine să-l strâng în brațe, așa mare cum e el și continui să mă bucur că Dumnezeu îmi aduce în preajma astfel de oameni. Îl admir pentru felul în care își iubește familia, pentru faptul ca profesia nu-l împiedică să fie părintele acela grijuliu si preocupat , care se laudă necontenit cu fiul sau adolescent si cu minunea de copilă ce-i face în fiecare dimineață cafeaua. “Sunt cele mai prețioase clipe din zi!” – definește Dan acest mic detaliu. Oare nu este asta și o definiție a lui însuși?
…Și totuși de ce scriu aceste rânduri? Pentru că am mustrări de conștiință. Formatul “Rivalii” a fost gandit în așa fel, încât noi doi să ne poziționăm în tabere adverse, sa ne constrazicem, să ne punem la punct, să ne luăm uneori și peste picior. Până și aici îl simt pe Dan ca fiind prea bun la suflet : mie luatul peste picior îmi reușește binișor, căci nu mi-e greu să fiu afurisită 😜, însă Dan face eforturi de a contraataca : are mult prea multă educație , bunul simț face parte din ADN-ul său. De aceea, de multe ori cand voit îl “înțep”, Dan afișează acel zâmbet bland pe chip, încercand să găsească acea replică politicoasă care sa nu mă supere din cale-afară. Iar apoi, la montaj, revăzând secvențele, de multe ori conchid că am fost parcă prea “aspră” cu el, chiar dacă așa o cere scenariul. Și decupez din emisiune, aruncând la gunoi, răutățile gratuite. Nu pe toate, că altfel șe duce de râpă formatul!
…E tare bun omul ăsta și atât de talentat, încât mi-aș dori să-l am cât mai mult alături, pe baricadele emisiunilor ce-mi vor mai fi îngăduite. Și sper din toată inima ca prietenia noastră să dăinuie, iar Dan să mă ierte dacă, exclusiv din motive de scenariu cum spuneam, mai sunt câteodată…scorpie! 😁😁
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SLABOFICAT SLIM
Comentează