banner marshal garden
Acasă la mine

Dacă v-ați săturat de betoane, gaze de eșapament și oameni încruntați…

 

….atunci e cazul să faceți cunoștință cu locul ideal unde să…”fugiți de acasă”! Locul pe care vi-l recomand poate deveni, de fapt, însuși “acasă”-ul vostru. De tot, sau vremelnic, de zi cu zi sau de final de săptămână. 

Nu obișnuiesc, ați văzut, să recomand lucruri aiurea-n tramvai, punând lumea să-și toace agoniseala cu greu câștigată. Sunt rezervată în a da astfel de sfaturi și am refuzat întotdeauna să am de-a face cu reclamele de la televizor, evitându-le cu eleganță pe cele câteva, la care am fost solicitată: pur și simplu, nu pot propune altora, decât ceva în care cred morțiș și pentru care pot băga mâna-n foc! 

Este cazul recomandării de mai jos. Pot băga, pentru ea,  mâna-n foc și…condeiul în călimara digitală!

Ieri, bunul meu coleg de facultate Alin Burcea, cel ce, de aproape 30 de ani, este călauza
spre victorii și succes a binecunoscutului brand de turism “Paralela 45” , m-a invitat la un soi de “info-trip”. Info-trip-urile, pentru cei ce nu știu ce mâncare de pește e asta, sunt așa numitele “călătorii de informare”. Primești în dar o astfel de excursie, la pachet cu promovarea , de regulă, a unei destinații turistice, a unui obiectiv. După care, dacă organizatorii te vor fi convins, devii tu însuți un  “vehicol de promovare” . 

Unde am “călătorit” eu, așadar, ieri, în virtutea invitației lansate de echipa de la PARALELA 45? În  miezul naturii, aș spune, dacă n-ar fi fost si ceva clădiri prin preajmă: cele ale lui Alin Burcea. 

… Undeva , în afara Bucureștiului, acolo unde nu mai miroase a noxe,  ci a belșug de verdeață și unde nu se mai aud claxoanele spintecându-ne timpanele, ci solfegiile proaspete ale zburătoarelor de toate felurile, unde soarele nu se oglindește în parbrizele mașinilor, ci în luciul apei înfăsurată in nuferi, colegul ăsta al meu, pe care îl știu și-l admir de-o viață, cu familia sa cu tot, a construit un mic paradis. Complexului rezidențial i-a spus “Club Lac Snagov”, iar pe noi, jurnaliștii, ne-a invitat ca să ni-l prezinte. Să-l aducă, prin noi,  la cunostința celor vizați de titlul meu și care caută un loc în care să scape de betoane, gaze de eșapament și oameni încruntați.

….E miez de zi și soarele își exersează agresivitatea pe epidermele noastre. Am ajuns la locul indicat de invitația primită zilele trecute de la Paralela 45. N-am facut mult, jumătate de oră, cred, din poarta TVR și până în parcarea generoasă a Complexului. Dacă aș fi cârcotașă, as găsi explicații : “Normal, doar e vacanță, traficul e relaxat!” Probabil că, în mod normal, năbădăile circulației bucureștene mai adaugă încă o jumătate de oră, insă, veti vedea, rezultatul merită acest mic “sacrificiu” temporal. 

Trei clădiri-surori,  nou-nouțe, cochete și deloc înalte ( precizarea o face un om care n-ar alege nici în ruptul capului să locuiască într-un zgârie-nor!) mă anunță, tacit, că destinația a fost atinsă. Clădirile au câte 5 niveluri, o alură modernă, balcoane generoase și geamuri mari, prin care intuiesc o priveliște de cinema.   La nici o aruncătură de băț, lacul. Eminescu e aici, pentru că “Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă” : lacul e îmbrățișat de copaci de jur împrejur, un covor de nuferi
odihnind pe luciul său. Iată și un  ponton,  sfârșit într-un superb foisor de lemn, din care țâsnește o salcie de vârstă probabil matulsalemică : foișorul a fost construit de um om cu cap și cu suflet, care a știut să-l înalțe în jurul copacului și nu “în locul” său. Pe foisor, o masa lungă , împodobită superb ( aflu că “artizana” evenimentului este Ioana, dragălașa fiică a Ruxandrei și a lui Alin Burcea) dă de înțeles că info-trip-ul va avea un final gustos. “- Da- îmi confirmă gazda – iar masa va fi oferită de “FRANK” ( – micuța afacere cu care Ioana intră și ea în lumea părinților săi – n.a.)

 

…Lumea începe să se adune. Așteptarea celor care încalcă ora de pe invitație nu este însă enervantă : peisajul e divin și numai bun pentru delicate sesiuni foto personale, ghereta de înghețată îți oferă inspirate “arme” împotriva arșiței de afară, iar barul din foișor funcționează la foc continuu, furnizându-le oaspetilor pahare cu cocktailuri multicolore. 

  

Lumea s-a strâns laolaltă, evenimentul începe. Ca un adevărat “tată de familie” ( de data aceasta mă refer la Familia “PARALELA 45”, Alin Burcea, într-o ținută casual care subliniază alura sa de lider american, ne urează firescul “Bun venit” și ne oferă primele informații despre locul în care ne aflăm : se pare că aici este îngropat domnitorul Vlad Țepeș. Este – îmi spun în gând – o garanție a faptului că spiritele rele se vor teme să le dea târcoale locatarilor!

CLUB LAC SNAGOV este primul și deocamdată sigurul complex rezidențial construit în Snagov – locul în care pe vremuri veneau doar “aleșii” țării. Și nu întâmplator Ceaușescu și diabolica sa echipă aleseseră acest loc pentru a-și odihni puținii neuroni: Snagovul este, fără doar și poate, un colțisor de rai, strecurat de Doamne-Doamne pe harta împrejurului de București.

…Alin este mândru nevoie-mare de noul său “copil” : cele trei clădiri despre care vă vorbisem, numără 78 de apartamente, împărtite în garsoniere, două și, respectiv, trei camere, plus un penthouse cu cinci camere. 6500 de metri pătrați numără terenul. Și…cât costă o astfel de locuință? – apare fireasca întrebare-blazon a  vremurilor pe care le trăim. Între 45.000 si 140.000 de Euro, în funcție de poziția apartamentului și, firește, de suprafață. Dar, atenție! Prețurile includ un loc de parcare subteran, apoi cota indiviză de teren, accesul la facilitățile comune cum ar fi : piscina interioară, clubul de socializare, debarcaderul, terenul de sport multifuncțional. Și, așa adăuga eu, accesul nelimitat la decorul natural din jur, care bate de departe toate ofertele citadine, oricât de apropiate ar fi ele de “zona zero” a Capitalei! 

25 de apartamente sunt mobilate complet și își așteaptă stăpânii și chiriașii, mirosind a nou, eleganță și bun gust. Este concluzia mea, după ce Alin ne provoacă, pe grupuri, la o scurtă excursie de “vizionare”. Recunosc ghidul de odinioară, în persoana gazdei noastre. Alin știe cum să facă din orice prezentare un mic show : împachetează informațiile în haina bunei dispoziții, care-l caracterizează de când îl știam, din studenție.

 …Intrăm în cateva astfel de locuințe. Garsonierele sunt cochete, au bucătării open-space complet mobilate, cafeniul fiind culoarea predominantă, într-un consens deplin cu natura pe care o dezvăluie ferestrele uriașe. O canapea elegantă și super-extensibilă, un dulap care îmbracă un perete întreg, apoi baia impecabilă, peste toate suprapunându-se mirosul de nou, sentimentul de confortabil. Îmi vine în minte să-mi aduc aici oaspeții care mă mai vizitează, venind din depărtări prăfuite, în loc să-i înghesui într-un hotel din București, sufocat de betoanele din jur.  “29 de Euro pe noapte costă închirierea” – îmi furnizează  Alin un preț mai mult decât prietenos. 

Continuăm ascensiunea, cu un lift modern… fără butoane! Ba da ele există, însă afișajul este digital. Pe măsură ce urcăm, peisajul dezvăluit de ferestre devine din ce în ce mai năucitor, pe scara frumuseții. Se dau în lături ușile apartamentelor de două camere, apoi de trei; multe dintre ele sunt și mobilate – pentru a-i scăpa de corvoadă pe locatarii ceva mai comozi, dar sunt  și destule apartamente încă goale, așteptând ca imaginația viitorilor chiriași să le transforme în elegante cuibușoare de nebunii, la mal de lac….Îmi las imaginația să zburde, odată intrată intr-un astfel de apartament de 3 camere și mă și vad, cu ochii minții,  savurându-mi capuccino-ul matinal pe această terasă prelungă, ce unește, prin exterior, camerele apartamentului, oferind o imagine panoramică a Snagovului : lacul, împrejurimile verzi, presărate cu vilele unor nume sonore din viața publică românească, pe care ghidul ni le dezvăluie, bine informat. 

Continuăm turul, iar la următoarele apartamente încep să fiu atentă si la detalii : încăperile au pardoseala din parchet laminat, ușile interioare sunt din lemn, iar ușa de intrare este anti-efracție. Am văzut într-un colțisor sigla PINUM , brand de referință, în materie de uși. Si băile și bucătăriile sunt finisate cu gresie și faianță, iar instalațiile sanitare, dincolo de faptul că, la fel ca orice lucru nou, îți iau ochii cu strălucirea lor, sunt realizate la standarde ridicate de calitate. Îl cred pe Alin în tot ce spune, pentru ca îl cunosc de-o viață și știu că așa și-a clădit parcursul : fiind cinstit, de la un capăt la altul, cu clienții săi : și în turism, și în orice altă întreprindere în care s-a avântat. 

Intru într-o baie. Are tot ce îi trebuie și nu așteaptă decât…prosopul locatarului și marea de cosmeticale de pe policioara de la oglindă! Are cadă ( unele – cabină de duș), are lavoar, vas de toaletă și, ceea ce e important – nu e deloc înghesuită. Ai avea loc chiar și de un vals, între un duș și un spălat pe dinți! 

Pentru că, îmi amintesc, atunci când mi-am cumpărat ultima locuință, criteriul decisiv l-a reprezentat “bucătăria”, zăbovesc puțin mai mult , curioasă, în bucătăriile lui Alin. Cum spuneam, sunt open-space, ceea ce, dintr-un foc creează spații generoase în locuință. Majoritatea sunt utilate cu tot ce le trebuie. Parcă te și așteaptă, pe “stand by”, să condimentezi curcanul și să-l vâri în cuptorul ultramodern! Unele au bar cu deschidere către living, ba chiar și locul de servit masa,  gata amenajat. Dacă ești vrednic si te așezi primul, îți poti alege scaunul de pe care natura de afară îți pare un cadru rupt dintr-un film artistic cu peisaje năucitoare…

Alin își continuă turul, punctând și restul detaliilor locative : fiecare apartament are, iată , centrală termică pe gaz și calorifere și, fireste – lucru care se simte de pe acum – instalații de aer condiționat. 

Clubul are și un restaurant cu capacitatea de 50 de persoane, creat special pentru evenimente, mese festive și traininguri – subliniază Alin, punctând o curiozitate ce-mi stătea pe buze. Și tot curioasă și obișnuită cu drumețiile prin lume, îl întreb despre zonă. Se grăbește să-mi recomande o plimbare la Mănăstirea Snagov, apoi rămășițele  Palatului Snagov și, pentru zilele în care vreau să mă simt Scufița Roșie, mă îndeamnă la o plimbare prin Pădurea Snagov, ultima “redută” a Codrilor Vlăsiei, asigurându-mă că o întâlnire cu Lupul cel Rău are zero șanse de probabilitate! 

…Dar nu e vreme de povești, pentru că ceea ce am văzut astăzi este realitate. Locuințele își așteaptă prinții și prințesele, să trăiască povești aievea, în micile lor palate suprapuse, așezate la mal de lac. 

Si tot la mal de lac are loc, în final de “info-trip”, întâlnirea jurnaliștilor cu bunătățile pregătite de Ioana Burcea și asociatul său de la FRANK, gusoase și prezentate precum la marile sindrofii ale lumii….

    ‘Acu..nu știu cât m-oi fi priceput eu să redau cât mai fidel cele văzute, dar nu am niciun dubiu că, de nu vă veți grăbi, peste foarte puțină vreme paznicul Compexului CLUB LAC SNAGOV vă va spune politicos, când îi veți “bate la ușă” : “- Ne pare rău, nu mai avem nimic disponibil! ”

   Să fie într-un ceas bun, Alin! 

Detalii despre cele de mai sus puteți găsi accesând site-ul www.clublacsnagov.ro 

Iar imagini găsiți aici : 

https://vimeo.com/342926741 

Femei de 10 pe Facebook