Erich Seligmann Fromm a fost un psiholog social german, psihanalist, sociolog, filosof umanist și socialist democrat. A fost asociat cu Școala de teorie critică din Frankfurt.
În rândurile de mai jos, Erich Fromm propune o serie de sfaturi îndreptate către cei ce încă nu și-au găsit iubirea adevărată și tot orbecăie, în căutarea ei. Psihologul considera iubirea ca fiind o artă, pe care trebuie să o stăpânești de-a lungul întregii vieți. El se simțea dezamăgit de faptul că majoritatea oamenilor pun, față de iubire, ca prioritate, succesul, banii și puterea. Omul modern depune eforturi uriașe pentru a le obține pe acestea din urmă și uită cu desăvârșire ce înseamnă a iubi.
Citește câteva dintre multele meditații profunde ale lui Erich Fromm, pentru a-ți schimba viziunea supra iubirii.
1.Dacă iubesc o persoană, eu am grijă de ea. Acest lucru înseamnă că eu mă implic activ în dezvoltarea și în fericirea ei. Nu sunt doar un simplu observator.
2.Dacă iubirea copilului se bazează pe principiul: ”Iubesc pentru că sunt iubit”, atunci iubirea matură se fundamentează pe principiul: ”Sunt iubit, pentru că iubesc”. Iubirea infantilă declară: ”Te iubesc, pentru că am nevoie de tine”. Iubirea matură vine cu replica: ”Am nevoie de tine, pentru că te iubesc”.
3.Atașamentul emoțional puternic față de partener, nu este o dovadă a puterii iubirii, ci doar o dovadă a imensității singurătății care a precedat-o.
4.Dacă o persoană este posesivă într-o relație, atunci ea își va lipsi obiectul ”iubirii” de libertate și îl va controla neîncetat. Această dragoste suprimă, subminează, omoară viața.
5.Pentru majoritatea persoanelor, problema iubirii constă în a fi iubit și nu în a învăța a iubi, a dărui afecțiune.
6. Majoritatea oamenilor consideră că iubirea depinde de persoana pe care o iubești, nu de propria abilitate de a iubi. Această idee este o iluzie. Situația este similară celei în care un pictor refuză să învețe să picteze, justificând acest lucru prin lipsa unui obiect care merită să fie pictat. El afirmă că odată ce va găsi un obiect pe care să îl picteze, nu va întâmpina dificultăți în a face acest lucru. Mai mult de atât, el consideră că o va face cu măiestrie. Dacă eu iubesc o persoană, trebuie să fiu capabil să îi spun: ”Eu iubesc totul în tine”, ”Te iubesc pe tine, cea reală”, ”Datorită ție, am iubesc această lume”.
7. Dacă o persoană știe cu adevărat să iubească, ea se va iubi și pe sine. În caz contrar, ea nu va descoperi ce înseamnă acest sentiment.
8. În realitate, o persoană egoistă nu se iubește prea mult, ci prea puțin. Ba chiar se urăște. Lipsa sensibilității și grijii față de sine lasă acest om gol pe dinăuntru și frustrat. El este nefericit și încearcă să obțină din viață cât mai multe plăceri. Dar în acest mod el încearcă doar să mascheze imposibilitatea sa de a se iubi.
9. Se consideră că sentimentul îndrăgostirii reprezintă deja apogeul iubirii, când în realitate el este doar începutul , dar și șansa de a cunoaște iubirea adevărată. Singurătatea și dorințele erotice ne fac să ne îndrăgostim ușor. Dar acest lucru este o victorie care dispare tot atât de rapid cum și apare. Nu iubești accidental o persoană. Abilitatea de a iubi, provoacă dragoste în același mod cum și interesul manifestat față de o persoană o face mai interesantă.
10. În orice persoană trebuie să te regăsești pe tine, dar să nu te pierzi în ea.
11. Nu poți câștiga iubirea maternă printr-un comportament exemplar, la fel de bine cum nici nu o poți pierde printr-un comportament rău.
12. Dragostea începe să se manifeste atunci când începem să îi iubim pe acei, pe care nu îi putem folosi în scopurile personale.
13. A experimenta o atracție sexuală pentru o persoană nu înseamnă a o iubi. O relație caldă, deși nu foarte strânsă între prieteni, este adevărata manifestare a iubirii.
14. O formă a pseudo-iubirii, pe care o interpretăm ca fiind o ”dragoste măreață” este, de fapt, iubirea idealizată.
15. Iubirea este unicul răspuns rațional și satisfăcător, cand vine vorba de sensul vieții.
Sursa : xochu-vse-znat
Comentează