…E învălmășeală mare de gânduri în mintea mea, la această oră.
Și… știți ce? Aveți perfectă dreptate voi, cei ce în “comment”-urile voastre de pe pagina mea de Facebook, nu ați sărit să mă compătimiți pentru piciorul beteag, ci m-ați încurajat spunându-mi că micul meu accident, cu “nemișcarea” parțială pe care a generat-o, trebuie privit ca un “respiro” în goana mea zilnică și că îl pot folosi cu succes pentru călătoriile “în mine însămi”, pentru a zăbovi cu gândul prin lucruri în dreptul carora înainte nu apucam să mă opresc. Asta am și făcut.
Ediția “Rivalilor” pe care o veți urmări sâmbătă – una dintre cele mai spumoase, dacă este să le dau crezare celor din jur ( căci eu le iubesc deopotrivă pe toate, fiind “matern” de subiectivă!) – a adunat în jurul său și în gândurile mele, trei lucruri. Trei elemente disparate în fapt, gravitând însă toate în jurul uneia și aceleiași idei, care pe mine mă frământă demult ( probabil pentru că, încet-încet, mă apropiu de vârsta vizată) : generația vârstnicilor. A vârstnicilor din România, care nu au nimic de a face cu imaginea idilică pe care ne-o servește, lumea civilizată, cea care știe să-și aprecieze seniorii și să le ofere, pentru ultimul anotimp al vieții, pacea și bunăstarea pe care aceștia le merită, după o viață de muncă.
O să prezint mai jos, așa, “matematic”, cele trei elemente de care vorbeam, apărute toate în contextul filmărilor noastre pentru ediția de sâmbătă. Toate au legătură, cum spuneam, cu părintii și bunicii nostri…
- Când i-am lansat invitația la emisiune, l-am îndemnat pe actorul Ion Haiduc să vină însoțit de Alexandra, drăgălașa sa parteneră de viață, o actriță talentată și un om de excepție, al cărui singur “defect”- relevat exclusiv de presa de scandal! – este că are, in buletin, cu vreo 3 spre 4 decenii mai puțin decât partenerul său. Cu toată prietenia ce ne leagă de tot cam atâta timp, Ion Haiduc m-a refuzat categoric. Gustul amar, lăsat de nesfârșitele atacuri și ironii ale jurnaliștilor pe tema astronomicei diferențe de vârstă, l-a decis să refuze categoric orice invitație de a mai apărea, în public, alături de cea care-i este alături de peste 10 ani. Cu obidă mi-a înșirat Ion, la telefon, toate meritele incontestabile ale Alexandrei, anulate cu brutalitate de “cârcotașii” din presă, fericiți să le atribuie exclusiv relației Alexandrei cu faimosul actor. In plus, răutățile legate de anii cică prea mulți ce-i despart, au devenit atât de toxice și de “nesuportat”, încât iubirea lor a fost, iată, condamnată la a fi “dosită sub preș”, asemeni gunoiului adunat prin casă de o gospodină leneșă. Îi cunosc pe amândoi foarte bine și m-a întristat confesiunea telefonică a invitatului meu. Deci, bref, ediția de sâmbătă va fi fără Alexandra…
- In timpul filmărilor de ieri, am supus celor două tabere rivale din platou, o experiență trăită de mine “pe propria piele”. V-o relatez, urmând ca în emisiune să vedeți în ce fel a fost ea comentată de invitații noștri și mai cu seamă de fermecătorul Eduard Puiu, psihologul Juriului nostru. Zilele trecute așadar, când încă eram sprintenă pe cele două picioare ale mele, m-am aflat pe Dorobanți, în preajma Liceului Caragiale. Foarte aproape de mine, un pâlc de liceeni rebeli își fumau țigările la o cafea servită în stradă. Râdeau și glăsuiau cu voce tare, lucru care nu neapărat mă deranja. “- În sfârșit, mai comunică și real, nu numai virtual!” – mi-am spus în gând. Nu mi-am sfârșit gândul, când pe lânga noi au trecut , șonâtc-șontâc, doi batrânei “80+”, încovoiați de ani, însă ținându-se strâns de mână. Chiar în dreptul nostru, bunicuțul a strâns-o la piept pe bunicuță și și-a apropiat buzele de tâmpla ninsă a acesteia. Am simțit un șuvoi de căldură în suflet și ochii aproape că mi-au lăcrimat. Momentul meu de emoție a fost însă repede sugrumat de reacția agresiv de zgomotoasă a junilor liceeni din preajmă-ne : “-Hahaha, ia uite, bă, la ăștia, se cred Romeo și Julieta! Hahaha!… “ – sau ceva de genul ăsta ( citez din memorie). …Cum au comentat invitații din platoul de filmare micuțul “incident” rememorat de mine – veți vedea tot în emisiune…
- Deși are renumele unui ins mucalit și pus mereu pe șotii, simpaticul Dan Helciug este revelația juriului RIVALII și, pe undeva, o surpriză pentru toți cei ce nu-l cunosc “în amănunt”. Deși nu contenește niciodată să ne amuze cu atitudinea sa năzdrăvană și total zăpăcită, Dan are constant, în emisiunea noastră, intervenții extrem de profunde și la obiect, legate de toate problemele ridicate de vorbitori. Fin observator al vremurilor pe care le traversăm cot la cot, tineri si vârstnici, bun cunoscător al naturii umane, sensibil barometru al societății românești, Dan nu numai că pune umărul la jurizare, alături de nu mai puțin minunații Emilia Popescu și Eduard Puiu, dar și ridică el însuși probleme, îndemnându-ne la suplimentare judecăti pe marginea eternului conflict intre generații. “Cum vă explicați că, în mai toate reclamele de la televizor, vârstnicii sunt “distribuiți” numai în spoturi ce promovează medicamente, servicii medicale, asigurari de viață și sănătate? Nu cumva societatea, voit sau nu, “stigmatizează” nemilos generația părintilor și bunicilor noștri, inducând din start ideea că aceștia nu reprezintă decât o biată pătură de suferinzi, care trebuie priviți ca atare, cu compasiune și eventuală îngăduință? …Cum au comentat invitații intervenția lui Dan, nu vă dezvălui, vă las să descoperiți singuri, urmărind emisiunea.
…Una peste alta, aceste trei disparate referiri la vârsta a treia din emisiunea noastră, poate vă vor îndemna și pe voi la reflecție. Deși construit ca show de divertisment, “RIVALII” ne pune deseori pe gânduri, îndemnandu-ne să privim atât înlăuntrul nostru, cât și înspre cei din preajmă-ne – fie ei tineri sau vârstnici – cei despre care nu întotdeauna știm totul și pe care nu întotdeauna îi privim și cu ochii minții, nu doar cu cei căprui, albaști și verzi, ce ne-au fost alocați de Doamne-Doamne…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : DOLORGIET
Comentează