Mă tot uit la candidații noștri de la primăria Capitalei și tare mă minunez. De unde i-or fi găsit, frate?! Că sunt unul și unul. Toate partidele mari și falnice, decimate fiind de ”organe”, par a fi populate numai de mocofani și găinari, din moment ce nu sunt în stare să găsească măcar un ins pe care să-l știe lumea și să fie capabil să conducă o capitală (că ce-o fi și-n provincie, Dumnezeu cu mila!). Mă uit la ce variante ni se propun și mă sperii. Oare chiar s-a golit Bucureștiul de oameni pricepuți și cinstiți de am ajuns să cotrobăim prin debaraua cu jucării stricate și Casa Ororilor de la Bâlci? Nu e zi să nu ne trezim cu câte o țoapă cu fițe sau vreun mandolinist ratat că vrea la primărie. Oameni cu C.V.-ul gros cât eticheta de la margarină se dau pricepuți în toate, vizionari și reformatori, iar ca bonus s-ar jura și pe sfintele moaște că sunt mai cinstiți ca Arsenie Boca și mai curați ca Iov. Râdem noi, râdem, dar adevărul e că ăștia ne-au mai rămas, deoarece restul pofticioșilor la Primărie (nu uitați, oameni buni, Bucureștiul are cel mai mare buget al țării!!!) ori au picat la testul de balet și bune maniere cu doamna dirigintă Kovesi, ori au ceva tinichele căzute de pe umeri direct în dosarele de la C.N.A.S.A.S. Așadar, oferta e atât de slăbuță că am ajuns să ne uităm la moș Tăgârță ăla de se deghizează în Shrek dacă-i o bere, ca la o culme a managementului. De ce ne cred oare politicienii atât de tâmpiți încât să ne ofere numai ciurucuri, nu știm. Nici care-i blestemul care apasă acest oraș (ce oraș… această țară!), să fie condus numai de habarniști și derbedei. Aștept cu interes candidatura femeii cu barbă și-a lui Yeti, omul zăpezilor (poate ăla o ști măcar cum să procedeze iarna când ninge și se blochează circulația). În rest, mai aștept un pic, apoi mă gândesc să candidez și eu. Talent gospodăresc am, că nu degeaba sunt gospodină profesionistă de când m-am măritat. Studii am, că nu degeaba m-am chinuit șapte ani să termin liceul la seral, la management mă pricep, că sunt președintă de bloc, iar ca autoritate, ce să mai vorbesc, nu mă contestă nimeni în toată familia, că ce zic eu, aia e! În plus, mi-am găsit și slogan de campanie: Hai la vot, fraților, că viitorul e luminos, dar bate spre albastru!
Comentează