banner marshal garden
Ea și El Ultimul romantic

Cu un Crăciun toți suntem datori!

narcis

Într-o zăpadă fără fulgi, într-un miracol alb ce n-are înfățișare, într-o continuă bucurie de-a fi puștiul ce mergea pe la neamuri, fiindu-i rușine să cânte colinde, pe-acolo se află, prins și desprins, în căutări mărețe, cu Moși Crăciuni și Ilene Cosânzene, tainicul meu Crăciun. Nu vreau să-i fac disertații inutile. E oarecum târziu să-i dau altă însemnătate și să mă mint spunându-mi că-i o zi ca oricare alta. De astfel de ipocriți, doldora de sarmale și cârnați, eu unul mi-s sătul. FULL!

Spiritualitatea aceasta mimată, dorința de a te da interesant cu orice preț, mă face și mai tare să zic cât de special este Crăciunul, cât de frumoase sunt beculețele și cât de tare trăim noi sentimentele acestei perioade. Sigur că nu încape suficient Crăciun în toți! Nici nu-i pentru toată lumea, deși s-a creat mitul fals că el unește, măcar pentru două zile, bunătatea și omenia! Dar zilele trec repede! Pentru fiecare altfel, dar totuși atât de asemănător, Crăciunul n-are forme. El se contruiește din multe amintiri, din daruri și nostalgii, instrospecții și liniști!

Într-o lume în care-i mai interesant să hulești din spatele unui ecran sau a unei tastaturi, cu vorbe demne de milă, pe oricine prinzi, doar pentru că nu-i la fel de limitat ca și tine și nu se pune, ce să vezi, în forma minții tale obscure, în această lume, mai e loc și de Crăciun. Fix în aceeași lume cu proteste imaginare, cu oameni veșnic nemulțumiți, dar plini de lene, de infatuare, de o crasă nesimțire. Da, Crăciunul nu rezolvă probleme, nu vindecă și nici nu pansează răni, dar le poate face mai facile! Crăciunul, cu nostalgie, e vanitatea noastră, a celor buni și deștepți, de-a aduce mai aproape frumusețea unor clipe perfecte! Nu știu la alții, dar eu îl văd într-un anume mod și-mi imaginez că așa ar trebui să fie.

Lumini pe stradă trebuie bifate ( indiferent de costuri și de alte probleme, e chiar spectaculos să vezi un oraș cu oameni gri, cu minți bolnave și uitate în Evul Mediu, în culoare, în pozitivism)! Mai apoi avem aromele și mirosurile pe care nimeni și nimic vreodată nu le-ar putea defini mai propice decât acest blamat Crăciun – mandarinele, vinul fiert, bradul, liniștea căminului, masa bună și oamenii dragi aproape. Pomul trebuie să fie la purtător. Și colindele – românești și străine – Celine, George, Abba, Hrușcă, Fuego, Bănică, Andra, Paula, Narcisa!

Și parcă așa viața are un alt aspect. Nu unul fals, ci unul cu altă formă, indiferent de datorii, conturi pline sau goale, probleme, pachete întregi. Ele rămân, dar tu, onest, poți avea fericiri de Crăciun, pentru că ești dator lumii cu acel Crăciun, care te-a ținut și pe tine, cu suflet de copil, aproape de lumina unei veșnicii. Crăciunul meu era simplu! Era cu așteptare, cu emoție, cu simplitatea dimineții de pe 25, când fugeam la brad, cu bomboanele rupte de prin pom, cu ciocolata caldă, cu ai mei, cu ei.

Tot ce vreau să spun este că unora le place mult prea tare să se împotrivească frumosului. Le place să se pună de-a dura și să facă mișto, de parcă nu ne-ar fi luat suficient soarta la mișto. Sunt maeștri ai distrugătorilor de mituri și nu le pasă că în corvoada aceasta își arată micimea, urâțenia, hidoșenia, indolența și prostia.

Și merg mai departe, dând șuturi peste șuturi. Lor ar trebui să le răpească bucuriile Crăciunul, să-i lase goi și uitați de sărbători, pentru că viața aceasta nu e doar despre ce ai vrea să primești, despre politiă, gay, Dăncilă, autostrăzi, școli și spitale, este și despre minte și suflet! Iar asta le lipsește multor români, din păcate! Fix celor care dau cu parul și uită că și Crăciunul îi poate face mai buni! Îi suntem datori! Crăciun fericit! ACASĂ!

Femei de 10 pe Facebook