banner marshal garden
Bărbați de 10

Cosmonautul Dumitru Prunariu se destăinuie: Revenirea din Ceruri și Generația ‘81

“…In dupamasa zilei de 22 mai 1981 am revenit din spatiul cosmic, dupa un zbor complex si solicitant de 8 zile, care pe langa faptul ca a devenit istoric ne-a marcat profund pe mine si pe familia mea. Intr-un sfert de ora am parcurs prin atmosfera un sfert din circumferinta Pamantului, suportand trepidatii si suprasarcini majore, traind emotia unor neconcordante cu situatiile standard, asteptand cu sufletul la gura sa se deschida parasuta salvatoare si apoi simtind impactul cu pamantul natal. Dupa duritatea “aterizarii line” am fost scosi din nava de echipa de cautare – salvare, bulversati complet de gravitatia terestra de care scapasem in cosmos.
Cred ca pentru prima data am trait un sentiment care ar putea fi definit drept fericire, simtind din nou TERRA sub propriile picioare, picioare pe care nu am putut sa ma mentin vertical, fara ajutor, decat dupa vreo doua ore.
Marcati puternic de aventura stiintifica, dar mai ales umana prin care am trecut, dupa trei zile reveneam in Oraselul Stelar, unde ne asteptau oficialitatile si familiile. Avionul VIP Tu-134 a aterizat pe aeroportul militar Cikalovski ce deserveste si Oraselul Stelar. S-a deschis usa si eu cu Leonid Popov, partenerul de zbor, imbracati in uniformele noastre militare, am coborat protocolar spre platforma pe care ne asteptau ambasadorul Romaniei, oficiali rusi dar mai ales familia. Ii revedeam cu multa emotie dupa aproape o luna petrecuta departe, chiar foarte departe. Chiar inainte sa ma opresc in fata ambasadorului pentru a-i da simbolic raportul asupra indeplinirii cu succes a misiunii cosmice, m-au podidit niste emotii atat de puternice, mai intense decat cand am plecat spre cosmos, incat un nod aparut in gat abia imi permitea sa mai silabisesc ceva. Cu efort si cu ochii umeziti de emotii extreme am ingaimat ceva care sa semene a raport, apoi m-am indreptat rapid spre familie sa-i imbratisez pe fiecare in parte. Mi-am imbratisat sotia, care arata mult mai supla decat o lasasem, iar pe copii i-am luat in brate si i-am strans cu cea mai mare dragoste din lume. Fotografiile lor fusesera in cosmos cu mine si imi alinasera dorul ori de cate ori ma gandeam la ei. Mama m-a strans in brate fericita si puternic marcata de eveniment, la fel tata, sora. Catalin, care avea cinci ani si jumatate, era numai un zambet si tinea in mana un buchet de garoafe rosii aduse pentru mine. Daniel, cu doi ani mai mic, statea cu buzele stranse si ma strangea de gat mai mai sa ma sufoce.
Ne-am indreptat spre Oraselul in care locuiam alaturi de alti cosmonauti si, prin fata unei multimi de oameni care ne felicitau si ovationau, avandu-i langa noi pe copii si in spate restul familiei si pe oficiali, ne-am indreptat spre podiumul si tribuna instalate in fata casei de cultura a oraselului pentru a ne adresa celor care ne intampinau atat de cald.
Eu cu partenerul de zbor ne-am suit la tribuna lasandu-i in fata podiumului pe cei care ne-au insotit. Deodata ma trezesc cu Daniel langa mine la tribuna, oarecum incordat, strangandu-ma puternic de mana si privindu-ma insistent. Cand sa vorbesc ma trage de mana si imi spune foarte serios: “tata, nu e asa ca nu o sa mai pleci?” Abia atunci am inteles pe deplin care a fost amplitudinea trairilor lor pe perioada cat eu am fost in cosmos.

In general imi marchez oficial aniversarea zborului meu cosmic o data la cinci ani. Imi face placere sa am alaturi de mine familia, pe cei care au trait intens si au fost alaturi de mine in perioada misiunii cosmice.
Anul acesta, desi nu a fost o cifra rotunda, am decis sa organizez prin Fundatia Cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu, un eveniment de suflet, un dialog spatial cu cei nascuti in anul zborului meu cosmic si cu copii lor, alaturi de familie si cativa prieteni, exact in data si in preajma orei aterizarii mele din cosmos. Cred ca cei prezenti pot confirma ca “Generatia 81” a fost un eveniment reusit si emotionant.
Memoria acelor evenimente de exceptie si unice din luna mai 1981 a ramas treaza in fiinta celor care le-au trait atunci si consider ca aceasta trebuie transmisa in continuare nepotilor si mai tarziu copiilor si nepotilor lor. Doar asa vom face ca istoria sa nu se uite si sa ne construim un prezent mandri de ce am realizat in trecut.
Unii care au invatat multa teorie, aplicabila pe vedete ale noastre de carton, considera ca a avea alaturi de tine copiii si nepotii la asfel de aniversari publice reprezinta doar PR, iar cei mici nu trebuie expusi la asa ceva. Din fericire prea putini gandesc asa. Aceia nu inteleg ce reprezinta o unitate de trairi si simtiri in familie, uniti in jurul a ceva unic, care trebuie perpetuat.

Multumesc familiei si tuturor celor care au fost alaturi de mine la aniversarea zborului meu cosmic.”

Dumitru Prunariu

 

sursa: Facebook

Femei de 10 pe Facebook