Prea mult s-a vorbit de ”Generatia pierduta” ca sa nu faca istorie.
Termenul inventat de un mecanic auto a fost repudiat de Ernest Hemingway care nu vedea un esec în aventura exilului.
Nu sunt departe de ideea lui.
In toata perioada cat am studiat ”Medicina” la Bucuresti am purtat o intensa corespondenta cu toate marile Universitati si Spitale de peste Ocean.
Ma doreau, ma considerau al lor, lasandu-ma pe mine sa fac pasul decisiv prin inteligenta tactica si vointa.
Nu am pasit in Eldorado.
Poate ca nu mi-a venit inca timpul sau destinul a preferat sa ma lase sa inteleg ceea ce din interior mi-ar fi scapat.
Prima generatie care a castigat a fost aceea care a semnat Actul de Independenta la 4 Iulie 1776.
Act semnat la propriu de un singur om, dar validat de o Natiune ce se forma.
Totul a izbucnit de la Taxa de Timbru impusa de Imperiul Britanic colonistilor plecati din Plymouth pe”Mayflower”.
Si cum ”tiparitura” era orice jurnal, ba chiar si cartile de joc, scanteia a aprins stogul de fan.
Cand s-a retras acest inconvenient fiscal, altele au persistat: de pilda taxa pe ceai.
Pentru cei care plecasera cu obiceiul ”five o’clock”-ului, impozitul a determinat deversarea in Atlantic a cargourilor venite din Indii cu pretioasa aroma.
Ce a urmat a fost un sir de victorii, vreme de trei secole.
Toti cei care in lume se simtisera opresati veneau sa se exprime liber, sa gandeasca fara bariere ideologice, sa demonstreze ca se poate.
Statele Unite reprezinta o suma de valori, creuzetul mudan in stare de ebulitie profunda, explicatia paradoxalului contrast intre varsta tanara, raportata la scara istoriei si maturitatea fiecarui gest.
Presedintele John Fitzgerald Kennedy spunea ca democratia e separata de propria sa extinctie printr-o singura generatie.
Faptul ca America reuseste sa nu incline fanionul e dovada luptei necontenite cu amenintarea de care amintea Presedintele ce a vrut in ’63 sa viziteze Dallasul, desi orasul nu era prevazut in ruta campaniei electorale intr-un Texas ce ii era ostil.
Dar poate tocmai aceasta incalcare a normelor a creat nelinistea, farmecul si puterea Statelor Unite ale Americii.
Personal, ”visul american” nu-l vad ca pe un cosmar in stilul redat de John Steinbeck in ”Fructele maniei”.
Sunt convins ca tot ce am realizat eu si altii ca mine care au nutrit speranta Far West-ului, si-a aflat radacinile in pamantul fecund pe care nu l-am atins niciodata, intr-un fel de credinta telurica deopotriva agnostica si divina.
La mulți ani, America!
Cosmin-Stefan Georgescu
4 Iulie 2022, Franta
Sursa foto : theguardian.com
Comentează