Nu cred ca exita o mai buna definitie a copilariei decat aceea a Raiului Pierdut.
Te separi fara voia ta de ceva drag si de neinlocuit.
Initial nu iti dai seama, coplesit de trairi si amagit de viitorele varste.
Ele insa nu mai au nimic de a face cu copilaria.
Pierd esenta firii: jocul nevinovat, inocenta cautarii, uitarea din bunavointa, absenta persistentei regretului.
Scoala e o forma de dezradacinare din copilarie.
Cultura distruge gandirea libera, o sablonizeaza in concepte, o standardizeaza in norme.
Tot ce ne ramane e sa evadam printr-o nota mica, un chiul, o retragere din contextual spre a plonja in etern.
Nica din Humulesti si Tom Sawyer de pe Missisippi sunt personaje care au detestat educatia formala, iar in viata reala exemplar este Leonardo da Vinci, bastardul toscan lipsit de elocinta latinii culte.
Parintii depun toate eforturile sa ne smulga din copilarie, sa ne faca mari.
Dar odata ce ne lasa pe celalat mal nu ne mai ofera si vasle pentru a ne intoarce.
Vom tanji mereu spre un tinut pe care il vom vedea tot mai estompat, vrajit uneori de propriile noastre iluzii.
Tot ce vom gandi bun si curat vom proiecta acolo, in inefabil si indicibil.
La un moment dat ne vom intreba chiar daca exista copilaria cu adevarat.
Copiii sunt reali, mereu in jurul nostru, dar starea ce-i defineste lipseste, e doar o senzatie post-factum, croita de fiecare dintr-o tesatura diferita.
De aceea a regreta trecerea copilariei e nefiresc.
Ea e in noi, proiectia unei neintamplate superbii.
Copilaria in realitatea ei e banala, cu bolile primelor varste, deprinderea limbajului si a mersului pe bicicleta, adaptarea in colectivitate.
Astfel de stratageme le vom relua la infinit spre a dobandi imunitate, spre a ne face intelesi sau spre a ajunge mai repede la destinatie.
Ceea ce va inlocui dezinvoltura va fi motivatia pecuniara sau carierista, grandomania sau speculatia.
O lume a copiilor ar parea lipsita de viitor prin lipsa ei de planificare, dar ar dezvolta un prezent permanent, stabil in esenta lui, mult mai aproape de filosoficul ”Carpe diem!” pe care ne-am obisnuit sa ni-l recomandam numai in situatii de criza sau in iminenta sfarsitului.
Cosmin-Stefan Georgescu , 1 Iunie 2022, FRANTA
Sursa foto: kuda-mu.ru
Comentează