Bărbați de 10

“Corpul nostru transmite mesaje foarte precise. Trebuie să îi ascultam glasul. Trebuie să îl respectăm. Trebuie să mergem uneori la „traducator” pentru ca să ne explice mesajele pe care organismul nostru le transmite și după aceea să ascultăm ce ni se spune” – interviu cu Prof.dr.Mircea Diculescu, șeful Centrului de Gastroenterologie şi Hepatologie, Institutul Clinic Fundeni”

 

Pe profesor Mircea Diculescu l-am cunoscut tot grație emisiunilor mele de la TVR. Pe atunci realizam un show pe teme de sănătate, cu nume adecvat : “37 de grade Celsius”, iar somitățile lumii medicale românești erau oaspeți constanți ai transmisiilor noastre directe. Țin minte că pe profesorul Mircea Diculescu l-am ascultat fascinată, iar după emisiune, colegii din Regie și cei din culise mi-au spus la unison “Wow, ce tip mișto!” ( scuzați-mi reproducerea fidelă a reacției lor! ). Invitatul nu numai că spusese niște lucruri extrem de interesante – sută la sută pe teme medicale – dar reușise să le și împacheteze într-un limbaj accesibil omului de rând  ( nu puțini medici reușesc acest lucru) , presarând destul umor în raspunsurile sale. Bref! Am fost bombardată, a doua zi, de zeci de telefoane și mesaje, prin care telespectatorii care văzuseră emisiunea se interesau unde anume îl pot  găsi pe eminentul medic, pentru a se programa la domnia sa. Iar acest lucru este , pentru mine, un barometru fidel, întărit în plus de performanțele pe care le conține CV-ul oficial al domniei sale.

Astăzi avem ocazia de a le prezenta cititorilor noștri un interesant interviu pe care unul dintre cei mai valoroși specialiști în gastroenterologie din Europa ( am voie sa spun și “din lume”?) l-a oferit revistei noastre. 

 

Marina Almășan : – Cum se face că un medic de talia dvs, care se confruntă zilnic cu cazuri uneori deosebit de grave, are un asemenea simț al umorului? Vă ajută el, oare, în carieră?

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Fiecare caz este particular. Fiecare pacient vine încarcat cu ingrijorare, durere ,

amărăciune iar eu trebuie sa preiau cat pot din aceasta povara. Imi este din ce in ce mai greu la sfarsitul zilei, cand nu doar cazurile grave ci si cazurile simple sunt pline de suferinta, sa imi mai pastrez simtul umorului. Cand insa il pastrez si energiile pozitive se transmit mai bine catre pacient

 

Marina Almășan : – Nu întamplator,  T.S Eliot spunea : “Umorul este si un mod de a spune ceva serios”… Ce alte trăsături credeți că vă caracterizează?

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Tenacitatea, perseverenta, capacitatea de a asculta, capacitatea de a accepta ca am gresit, dorinta de a face ceva bun.

 

Marina Almășan : – V-am recunoscut în toate. Și-mi permit să adaug încă o trăsătură : modestia omului înțelept. Cu ea am eu de furcă, sistematic, în încercările mele de a vă aduce mai des pe micul ecran!  Cunoscându-vă strălucita carieră și pe dvs, ca om, noi v-am încadrat , fără discuții, de la bun început, in categoria “BĂRBAȚILOR DE 10”. Aș îndrăzni, totuși, să vă întreb : aveți și defecte?

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Este amuzant . Foarte multa vreme am incercat sa fiu de “ nota zece”. Cu trecerea anilor mi-am dat seama ca acest lucru este imposibil. Le spun de multe ori pacientilor si colaboratorilor mei : in ultimii 2021 de ani a fost PERFECT unul singur…Am foarte multe defecte. Incerc sa le detectez, sa le analizez , sa le corectez pe cele pe care pot si sa le controlez pe cele pe care nu le pot dovedi. Uneori ma grabesc sa rezolv anumite lucruri, uneori cred ca pot face mai multe decat in realitate, nu am suficienta spontaneitate, nu am simț de orientare, instinctele mele sunt extreme de precare, nu am memoria suficient de buna, sunt uneori mult mult prea emotiv, pun uneori prea multa patima in ce fac ,…. uneori ma cred nemuritor si nu ma uit in buletin…, sa ma opresc ?

 

Marina Almășan : – Opriți-vă, căci oricum constat că vă priviți sub o lupă uriașă, care mărește lucruri în realitate muuuuult mai mici! Haideți să facem așa : Până să discutăm despre Mircea Diculescu cel de acum, am dori să știm cum și cand  ați pornit-o pe acest drum, care a fost mobilul , cine v-a fost alături.

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu  : – Daca vorbim despre drumul in cariera medicala,  Parintii si Sora mea. Daca vorbim despre Drumul Meu, in ordine cumva cronologica : parintii si sora mea, prietenii mei , Sotia si Copii mei. Daca vorbim de Viata Mea,  toti cei pe care i-am intalnit si de la care am avut ceva de invatat, dascali, studenti, pacienti prieteni , rude. Si cu bune si cu rele. Sper ca din exemplele rele am invatat ce NU trebuie sa fac. Da, le datorez si celor pe care i-am vazut ca fac rele, pentru ca m-au invatat ca NU trebuie sa fac ca ei si ca sunt pe drumul cel bun.

 

Marina Almășan : – Sunt extraordinari oamenii care știu să extragă din orice fapt de viață concluzii care să-i ajute să evolueze! Numiți cel putin o situație în care ați regretat că v-ați făcut medic și încă una, în care ați fost emoționat să constatați recunoștința pacienților.

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Le spuneam tuturor tinerilor că,  de cand am decis sa nu fac Constructii Aerospatiale, NU AM REGRETAT NICI O SECUNDA CARIERA PE CARE MI-AM ALES-O CU MATURITATE.

Dar daca trebuie sa va spun un regret,   acela este faptul ca, din motive complexe, Medicul nu mai este stimat si respectat ca pe vremea cand am ales eu aceasta meserie. Este un regret cu care traiesc fiecare clipa in care vad lucruri cum nu ar trebui sa fie.

Daca este vorba sa citez un caz in care am constatat recunostinta pacientilor, este greu sa redau franturi de priviri, de cuvinte nespuse, zambete. Sunt cu mult mai importante decat cuvintele in spatele carora de multe ori ne putem ascunde cu mestesug.

Am fost si sunt extrem de afectat de aceasta pandemie si pentru ca nu mai pot vedea zambetul oamenilor. Poate fi extraordinar si nu poate fi descris in cuvinte

 

Marina Almășan : – Diluarea respectului față de medici, în Romania de azi este și una din suferințele mele – chiar dacă sunt “outsider”. Va înțeleg perfect. Și m-ați amuzat cu răspunsul atât de “plastic”, la a doua parte a întrebării! Într-adevăr, abia așteptăm să ne dăm jos măștile, să vă dăruim zâmbetul nostru și să-l primim pe al dumneavoastră, chiar dacă el se întâmplă mult mai rar. Dar să revenim la profesie :  domeniul Gastroenterologiei a fost de la început pasiunea dvs? Există vreo motivație?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Asa cum va spuneam, nu am gandit ca voi face Medicina si totusi este una din meseriile mele de capatai. Inca din facultate am stiut ca imi place Medicina Interna. Era pentru mine „ jocul cu margele de sticla” ( Hermann Hesse). Intr-o zi urcam scarile la spitalul „Grivita” si unul din mentorii mei cei mai dragi, profesorul Victor Ciobanu, cobora. Mi-a spus :  vom primi un endoscop. Vrei sa faci endoscopie? La vremea aceea ma gandeam la reumatologie, cardiologie, poate nefrologie… Am raspuns DAAAA!.. asa s-a nascut pasiunea. Motivatia a fost ca in epoca „ primitiva” a Gastroenterologiei am avut o unealta.

 

Marina Almășan : – Sunt fascinante aceste “momente de început”, uneori neașteptate, dar care marchează ulterior  întreaga viața a unui om! Unul din medicii faimoși ai Antichității spunea că “omul își sapă groapa cu dinții”. Cum nuanțează un medic nu mai puțin faimos al mileniului 3?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Nu pot sa va spun ce ar zice un medic faimos al mileniului 3. Pot sa va zic ce le spun eu pacientilor si copiilor mei de sange si de suflet. Corpul nostru transmite mesaje foarte precise. Trebuie sa ii ascultam glasul. Trebuie sa il respectam. Trebuie sa mergem uneori la „traducator” pentru ca sa ne explice mesajele pe care organismul nostru le transmite si dupa aceea sa ascultam ce ni se spune. Mancam mai mult decat ne trebuie si ne simtim balonati. Mancam mai des decat trebuie si multe multe calorii care ne plac si respiram greu sau avem arsuri in piept. Mancam multe grasimi si ne doare „ficatul”. Nu mancam fructe legume si ne constipam. Mesajele sunt foarte clare – trebuie doar sa le auzim si sa le ascultam.

 

Marina Almășan : – Ce plastic v-ați exprimat! Sper să fi fost auzit de toți mesajul dvs ; excesele fac parte din viata noastră, din păcate. Care sunt , concret, pericolele care ne pândesc astăzi din farfuriile noastre?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – In primul rand,  farfuria prea plina! Am fost obisnuit din vremea copilariei ca trebuie sa mananc totul din farfurie. Dar asta insemna ca imi pun atat cat trebuie, nu cat sa ma satur si mai mult decat atat. Sa ma uit la caloriile pe care le mananc si sa ma gandesc cum le pot da jos. Daca nu,  trebuie sa alerg dupa caprioare a doua zi, ca să aduc de mancare familei din pestera –locuinta,  pentru ca sa nu moara de foame!!!!

 

Marina Almășan : – Sunteți un interlocutor de poveste! Vă și văd alergand după căprioare! 😁 Spuneți-mi, domnule Profesor, într-o lume în care supermarketurile duduie de alimente nesănatoase, uneori “mascate”, care este șansa noastră să ne alimentăm sănătos?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Un truc foarte simplu pe care mi l-a explicat sotia mea Corina,  este sa nu te duci la supermarket cu burta goala, adica flamand. Intelegeti de ce. Sa evitam rafturile cu dulciuri si fainoase. Sa evitam produsele cu termene de garantie foarte lungi. Pare simplu, sa va vedem cum faceti!

 

Marina Almășan : – Pare simplu! Din păcate ne cam încurca faptul că produsele cele mai sănătoase sunt și cele mai scumpe….Dumneavoastră personal, ce produse NU cumpărați  niciodată din supermarket? Și ce NU vă lipsește niciodată din frigider?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Eu NU cumpar mancare din supermarket !!! Cumpara Corina! 😊 Eu cumpar doar apa si detergent,  pentru ca le car eu mai bine decat ea. Este iar foarte simplu. Corina stie cel mai bine ce ne lipseste din frigider, pe cale de consecinta a primei afirmatii.

 

Marina Almășan : – Faceți o echipă excelentă, care va să zică! Și mă bucur ca un om minunat are alături un alt om minunat! Dar să revenim : lumea a înebunit de-a dreptul cu vitaminele și suplimentele nutritive! Dumneavoastră ce părere aveți despre ele? Ce recomandări aveți a ne face?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Cantitatea de vitamine din alimentele din SUA 1995 era cu 40 %  mai mica decat in 1985 !!! suntem in 2021 cred… Avem deci nevoie de suplimente de vitamine din cauza tehnologiilor de producere a alimentelor. Cea mai importanta carenta este insa cea de vitamina D,  pentru ca la alergarea dupa caprioara din paragraful de mai sus nu mai suntem dezbracati ca sa ne bronzam si nu mancam precum eschimosii seu de foca. Suplimentele nutritive… Dumnezeu a inventat niste chestii care in combinatie furnizeaza tot ce este necesar procesului fiziologic de digestie nutritie ,regenerare ,crestere. Se numesc ALIMENTE. Intelegeti care este punctul meu de vedere. Nu vorbesc despre sportivii de performanta. Vorbim despre sportul cu farfuria preaplina si cu suplimente. Este ca in gluma aceea cu : va rog – 3 Big Mac cu 3 pungi Max de cartofi prajiti si un Diet Cola…

 

Marina Almășan : – Hahaha! Sunteți inconfundabil și vă iubim până  la cer! Spuneți-mi, domnule Profesor, care sunt semnalele de alarmă pe care ni le trage organismul , in domeniul “gastro”?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Sange in scaun, paloarea tegumentelor si semne de anemie, aparitia neasteptata de diaree la constipati si de constipatie la cei cu diaree, dureri nocturne, scadere in greutate nedorita, neasteptata.

 

Marina Almășan : – Și vin in prelungirea  răspunsului dvs, cu încă o întrebare punctuală : ce  analize sunt obligatoriu de făcut, pentru a nu fi luați prin surprindere de boli grave?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Trebuie sa ne ducem la doctor. Trebuie sa ne ducem la Medicul de Familie.

El ne va sfatui in functie de probleme, antecedente, varsta etc.

Exista o lista „scurta » pe care mi-a descris-o un alt mentor al meu prof dr Eugen D Popescu : Hemograma VSH, glicemie, creatinina, sumar de urina. In epoca farfuriilor preapline as adauga Colesterol cu fractii, trigliceride , transaminaze si o ecografie abdomen si pelvis.

 

Marina Almășan : – Vă mulțumim, am notat! Acum aș merge spre o altă “felie” din personlitatea dvs complexă : sunteți și dascăl. Oare “Viitorul sună bine”, referindu-ne la schimbul dvs de mâine? Ce aveți a le reproșa tinerilor de astăzi?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Va vorbeam mai sus despre faptul ca nu regret nici una din meseriile mele si v-am vorbit aproape exclusiv despre medicul din mine. Sa inteleg ca doriti sa va vorbeasca si dascalul. Da avem tineri minunati foarte valorosi cu capacitate de absorbtie a informatiilor mult mai mare deca a noastra, cu o flexibilitate mentala mult mai mare decat a noastra, pe vremea tineretii noastre. Au o atentie distributiva remarcabila: sunt in stare sa asculte cursul sa vorbeasca cu colegul si sa schimbe mesaje pe telefonul extrem de inteligent cu 3 interlocutori deodata. Un singur lucru i-as povatui,  nu neaparat le-as reprosa :  drumul in cariera profesionala trebuie parcurs pas cu pas, treapta cu treapta. Nu trebuiesc sarite etapele. Goran, unul din antrenorii fiului meu,  spunea :” In basketball there are no shortcuts” (in baschet nu exista scurtaturi) . Sa extrapolam la tot ce vrem sa cladim trainic.

 

Marina Almășan : – Si care sunt lucrurile pe care încercați să le transmiteti discipolilor dvs?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – TOT. Ce am facut bine,  pentru ca sa incerce si ei. Ce am facut rau,  pentru ca sa NU incerce si ei. Ce NU am reusit sa fac,  pentru ca sa faca ei. Este destul de simplu.

Marina Almășan : – Este cel mai frumos răspuns la această întrebare pe care noi, jurnaliștii, o adresăm, de regulă, oricărui dascăl! Mai am o întrebare – și aici mă fac portavocea celor pe care (și prin acest interviu) i-ați cucerit ;    Unde vă pot găsi cei ce doresc să vă devină pacienți?

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – In fiecare dintre elevii mei. Multi au ajuns medici mai buni decat mine.

 

Marina Almășan : – Ați ales să răspundeți printr-o metaforă! Eu vă solicitam un răspuns concret, o locație! In regulă, o să chestionăm internetul !😁😁 Puteți să ne spuneți două vorbe despre  “Mircea Diculescu după ce-și dă jos halatul de medic”?

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu : – Sper ca mai avem cel putin 2 zile de discutat!😊

Imi place sa discut cu copii mei de sange si de suflet . Imi place sa imi revad prietenii si rudele, imi place sa construiesc modele reduse , imi place sa citesc istorie si geografie,

Imi place sa fac miscare, sa inot, sa joc baschet pe “maidanul” de la Studentesc, imi place sa urc pe munte

Mi-ar place sa calatoresc si recunosc că pana acum am calatorit peste tot pe mapamond, din Tara de Foc pana in Antarctica , din Polinezia pana pe Kilimandjaro, din China pana in Caraibe si din canionul Colorado pana in Siberia. Bineinteles precum iubitul meu Jules Verne…

 

Marina Almășan – Eu, personal, vă doresc ca viața să vă îngăduie cât mai des fiecare din aceste bucurii de care vorbeați! Care va este însă cea mai mare dorință a dumneavoastră? (pe termen scurt și, respectiv, pe termen lung)

Prof.Dr.Mircea Diculescu  : Sa ramana ceva bun in urma mea. Pe termen scurt, mediu si lung.


Marina Almășan : – Eu cred că deja, în urma dvs, se încolonează un șir luuuuug de lucruri extraordinare! Ca să încheiem într-o nota optimistă, spuneți-mi o anecdotă despre medici!

 

Prof.Dr.Mircea Diculescu  : – Nu prea stiu anecdote despre medici. A existat insa pe vremuri o sceneta in care jucau actori celebri din Galeria de Aur a scenei romanesti, era vorba de un medic si despre un pacient pisalog si despre aspirina. Pacientul intreba cu multa perseverenta si interes cum trebuie sa ia aspirina :  inainte sau dupa masa,  cu apa sau cu ceai,  dimineata sau seara, etc etc etc. Radeam in hohote.

Nu este o gluma !!! Asa trebuie sa fie medicina,  stimati cititori care veti dori sa ajungenti medici buni ! Aspirina trebuie luata pe mancate, daca se poate si este neinvelita in capsula gastrorezistenta,  putin dizolvata in apa dintr-o lingurita,  cu un pahar mare de apa ca sa curga la vale,  pentru ca…

Marina Almășan : – Suneți adorabil! Să fiți sănătos și să-i faceți la fel și pe toți pacienții dvs! Tot binele din lume, domnule Profesor și vă mult mulțumesc pentru acest încântător interviu!