Orice dialog cu Corina Chiriac este un prilej de delectare! Corina este solară, împrăștie atâta optimism în jur, atâta energie, “are cuvintele la ea” – cum spunem noi, stie o mulțime de lucruri și ți le povestește într-un fel aparte, care te face să nu te saturi niciodată s-o asculți! Iar dacă îți va și cânta, ca bonus, și unul din cântecele sale nemuritoare, atunci te poți declara cucerit în întregime!
Un eveniment apropiat în viața Corinei, de la care nu avem voie să lipsim, noi, fanii săi, mi-a oferit prilejul unui nou interviu. Scurt și la obiect, ca sa ne bucurăm împreuna de ceea ce urmează să i se întâmple, peste câteva zile.
Marina Almășan : – În 1497, la 26 octombrie, în Bătălia de la Codrii Cosminului, Ștefan cel Mare obtinea una din marile sale victorii. Iată că tot în aceasta zi, la câteva secole distanță, e drept, Corina Chiriac marchează și ea o dubla victorie. Despre ce este vorba, dragă Corina ?
Corina Chiriac : – Bunica mea paterna este buzoianca. Toata viata a profesat 
un patriotism adevarat, incepind cu a purta la sarbatori costum national si incheind cu a cinta la petrecerile de familie cintece vechi romanesti invatate in copilaria buzoiana. Din pacate, nu aveam pe atunci metode de inregistrare cum avem astazi, pe telefonul inteligent de ex. Altfel, as fi inregistrat-o si ar fi fost cu siguranta foarte emotionant. Vorbind despre patriotism, sustinea ca este din Vrancea si este „de-a lui Stefan cel Mare” ! Sa fi indraznit cineva sa critice vreo vorba de-a ei, se facea foc si para. Nu cred ca cineva din familie s-a gindit la batalia din Codrii Cosminului dar ceva mi se potriveste al naibii de bine : de cind am intrat la scoala, tot ma aflu pe cimpul de bataie , ba la examene, ba la teze, ba la Steaua fara nume, concursul TVR la care m-am lansat in martie 1970, ba la Cerbul de Aur editia 1971 ba vreo 11 ani prin tari straine, ba ani de turnee pe ici pe acolo, ba emigrare, ba intoarcere inapoi dupa 5 ani, ba emisiuni tv si concerte prin tara … si asa mai departe…Ca iata, se fac in curind 50 de anisori batuti pe muchie de cind tot lupte si batalii…Si culmea este ca nu am facut decit sa continui destinul de straduinta al intregii mele familii din partea ambilor parinti…poveste pe care inca nu am spus-o…
Deci de ziua mea, pentru memoria alor mei, trebuie sa-l pomenesc pe Sfantul Stefan cel Mare ! Asa o sa fac . Dar cu permisiunea voastra, voi lansa un dublu album pe nume Strada Sperantei si noul meu site www.corinachiriac.ro care este o foarte ampla biblioteca virtuala a carierei mele si a tatalui meu, compozitorul Mircea Chiriac.
Marina Almășan : – Mă bucur mult pentru noua ta izbândă! Poți aminti cateva titluri, de pe acest dublu album?
Corina Chiriac : – Cu placere. Inainte insa vreau sa fac o precizare importanta : acest dublu album este aniversar , dedicat schimbarii de prefix a virstei pe care in mod total gresit o arata buletinul meu de populatie. Nu este adevarat ca implinesc 70 de ani, este o gluma proasta, datorata cu siguranta unei erori de calculator…Dar ca sa para ca ma conformez actelor publice, uite ca onorez aceasta eroare informatica impreuna cu prietena mea cea mai buna Muzica.
Ce are nou acest dublu album si de ce cuprinde el 28 de cintece ?
Pai, in primul rind toate cintecele, vechi sau noi , au fost inregistrate anul acesta ! Nu vorbim despre imprimari de acum 40 de ani luate din fonoteca radioului si puse pe un cd ! In nici un caz asta. Pentru acest album, am comandat orchestratii noi la mari slagare vechi, ele au fost realizate in tonalitatea in care cint astazi si marele atu al albumului este ca toate piesele au fost cintate ANUL ACESTA.
In acest dublu album produs de mine pe banutii mei si distribuit de casa de discuri Eurostar, veti gasi cintece vechi lansate intre anii 1971 si 1988, piese cum ar fi : Opriti Timpul,Mama doar Mama, Vino Iubire inapoi, Banii n-aduc fericirea, Care dintre noi oare, Tara mea cu ochi frumosi sau O clipa de sinceritate. Intre aceste vechi si binecunoscute slagare se afla cintece noi de tot in repertoriul meu, cum ar fi Aseara unde-ai fost, Grasa tine casa sau Dragoste cu nabadai…Strada sperantei se afla pe fiecare dintre cd-uri, de fiecare data in alta orchestratie. O sa va placa !!!
Marina Almășan : – N-am nicio îndoială! Dar, iată, tot auzim de această “Stradă a Sperantei”, șlagarul pe care îl tot fredoneaza generații întregi. Are el , ca text, vreo legătura cu realitatea, sau este fictiune, de la un cap la altul?
Corina Chiriac : – Autorii acestui slagar , compozitorul Vasile Veselofschi si Textierul Mihai Maximilian, erau prieteni nedespartiti. Aveau obiceiul ca la prinz, sa faca o plimbare pe jos catre una din locandele preferate unde serveau o cafea si un cognac. Puiu Maximilian , sotul lui Stela Popescu, locuia in zona pietei Galati din Bucuresti, piata care este in apropierea Strazii 
Sperantei, una din strazile lungi din Bucuresti cu case vechi si pe vremuri cu multa verdeata. Spun celor mai tineri ca acest cuplu de autori au scris ani de zile spectacole de revista la Teatrul C.Tanase, toate jucate de cuplul Stela-Banica senior, apoi Stela-Arsinel si intotdeauna in textele jucate de actori se gaseau „sopirle” contra regimului comunist…Se pare ca intr-una din aceste plimbari ale lor pe lunga Strada Speranta lui Maximilian i-a venit ideia textului, nea Vasi a facut cintecul si a intrat intre piesele propuse pentru Concursul de Creatie de la Mamaia. Asta se intimpla in august 1983. Pe acele vremuri, textele cintecelor noastre trebuiau sa fie aprobate la o comisie a Ministerului Culturii care verifica sa nu cumva sa se strecoare vreo idee care sa nu fie conforma cu „educarea omului nou de tip socialist prin arta si cultura „. Interesant este ca textul a trecut la acea viza de „ exmatriculare”a textelor nedorite, ceea ce in opinia noastra a celor care am creat impreuna acest slagar, a insemnat ca pina si lor, membrilor acelei comisii li se facuse lehamite de palavrageala comunista…si s-au facut ca nu inteleg mesajul textului pe care absolut toata lumea l-a inteles foarte bine.
Ce imi pare mie rau este ca si azi, acel text al cintecului este cam la fel de actual…pacat !
Marina Almășan : – De unde-ți vine talentul, Corina?
Corina Chiriac : -Stiu eu ? Din familie. Cred ca de la bunica mea. Cinta la pian si avea o voce foarte frumoasa, de altfel, tata dela ea a mostenit talentul…Dar si din partea mamei sa nu uitam, mama a fost pianista si daca nu ar fi fost vremurile amare din anii 1950, mama ar fi facut o frumoasa cariera de pianista…dar asa, cu sot, copil si catedra…a ramas profesoara…
Marina Almășan : – De multe ori, spunem despre câte cineva că “este neobosit” . Ți se potrivește perfect această expresie! Spre ce privești acum, Corina? Ce provocări ai mai primit de la viață?
Corina Chiriac : – Sincer, am de gind s-o iau mai incet ! cel putin asta imi propun de vreo 10 ani asa ca nu prea ma mai cred nici eu pe mine. Dar presupunind ca voi fi in stare sa o iau mai incet, mi-ar place sa stau la calculator si sa imi scriu povestile nespuse ale vietii…Sa vedem daca voi putea sa ma tin de propria mea propunere !!
Marina Almășan : – Ar rezulta, cu siguranță, un best-seller! Zi-mi deviza ta în viață și mai zi-mi și cea mai mare dorința, ca să știm ce să-ți dorim, atunci când te vom îmbrățișa, la evenimentul din 26!
Corina Chiriac : – Pentru asta, trebuie sa ma lasi sa-ti spun pe scurt un basm
arab din cele 1001 de nopti. A fost odata un sultan mare si bogat care avea 3 baieti si o fata. Intr-o urita zi, s-a imbolnavit grav. S-au dat ministrii de ceasul mortii si cercetind prin imparatie au gasit un dervis batrin , ( adica un calugar arab) care le-a ghicit in astre ca sultanul va putea fi vindecat doar daca cineva -i va da sa inghita un ou fermecat al unei pasari fermecate ce traia intr-un virf de munte. Rind pe rind au plecat toti cei trei baieti ai sultanului dar nici unul nu s-a mai intors. Fiind din ce in ce mai bolnav, nevoit de situatie, sultanul a permis fiicei sale celei mici sa plece si ea in cautarea muntelui, a pasarii si a oului fermecat. Spre deosebire de fratii sai care plecasera cu arme, cai, suita imparateasca si aur in desagi, fiica sultanului a imbracat haine ponosite, a luat niste paine uscata intr-o desaga amarita si a plecat. Cind a ajuns la poalele muntelui pe care il avea de urcat sa ajunga la pasarea cu oul fermecat,s-a oprit ingrijorata : de vreme ce fratii ei nu s-au mai intors, cum va putea ea, o simpla fata crescuta intr-un sarai unde nu avea nici o grija, sa urce ditamai muntele , sa gaseasca pasarea, sa-i ia un ou, sa coboare si sa ajunga acasa la timp sa-si salveze tatal…De unde, de neunde, i-a aparut in cale un batrin uitat de zile si chemind-o linga el, i-a dat un sfat : „ Fata mosului, cei care au venit sa urce acest munte, au luptat doar pentru propriul interes. Pe tine te ajut 
fiindca tu ai venit doar ca sa iti ajuti tatal. Asa ca asculta aici sfatul meu : orice vei auzi sau vei vedea pe drumul care urca spre virful muntelui sa nu te impresioneze si sa nu te opresti.„ Apoi batrinul i-a dat doua somoioage de lina sa si le indese in urechi ca sa auda cit mai putin din grozaviile care o asteptau pe drumul de urcare. Zis si facut. Cu adevarat multe grozavii i s-au aratat fetei sultanului pe drum dar cel mai mult a impresionat-o vederea fratilor ei transformati in stane de piatra impreuna cu flacaii care se incumetasera sa urce povirnisul muntelui. Pe scurt, fata a ajuns sus pe munte, i-a cintat pasarii maiestre s-o adoarma si a bagat binisor mina sub pasare ca sa-i fure un ou. In acea clipa, vraja nefericita s-a destramat, au revenit la viata si fratii ei si s-au intors fericiti la palatul sultanului care a mincat oul si s-a facut bine.
Morala mea ? Povestea asta seamana teribil de tare cu a mea. Vorbeai despre batalia de la Codrii Cosminului…Viata fiecaruia este o batalie dar pentru ca nici o rautate inutila sa nu te atinga in viata, e nevoie de citeva rinduri de dopuri de urechi ca sa ajungi sus in virful muntelui…Iar cind vei cobori, sa te uiti cu mindrie la ce ditamai muntele ai urcat in viata…
In plus, imi doresc sa fiu sanatoasa, ca vorba basmului, in poveste mult mai este !!!
Marina Almășan : – Sănătate maximă îți dorim și noi, și așteptăm …continuarea poveștii!
Corina Chiriac : – Multumesc frumos Marina draga, pentru interviu, va multumesc tuturor pentru atentie si va aștept, pe 26, la eveniment !!!
Comentează