Compozitorul DANI CONSTANTIN vă prezintă CÂNTECELE INIMII. Episodul 3: “Je t’aime…moi non plus”

     Dragi cititoare și cititori, sunt compozitorul Dani Constantin și așa cum v-am anunțat în articolele anterioare, la invitația Marinei Almășan, vă voi oferi (re)întâlniri cu cele mai frumoase cântece de dragoste ale omenirii, acelea care poartă pecetea INSPIRAȚIEI, acelea care ating și fac să vibreze corzile lăuntrice ale sufletelor dumneavoastră, reverberând în jur iubire, bucurie, dorință, speranță, frumos.
La acest început de săptămână, in revista dumneavoastră preferată, la a treia întâlnire cu acele  “CÂNTECE ALE  INIMII”, din seria recent inaugurată, vă propun piesa “Je t’aime…moi non plus”- Te iubesc…nici eu”, pe muzica și versurile compozitorului Serge Gainsbourg.  Este poate cel mai minunat imn, un tribut unic, adevărat, fantastic, considerat de o largă majoritate a publicului cel mai frumos cântec erotic scris până acum. Este o declarație de dragoste dintre EA și EL, așternută pe note muzicale, izvorâtă din realitatea trăirii și simțirii autentice, nestăvilite, a iubirii descătușate, împinse spre culmile bucuriei maxime.

O melodie care s-a născut 100% din dragostea pură, pasională, dintre celebra și frumoasa actriță Brigitte Bardot, sex simbolul cinematografiei franceze la acea vreme și compozitorul Serge Gainsbourg.

Povestea cântecului a început în iarna anului 1967, când Serge Gainsbourg, prins în mrejele iubirii, i-a promis lui Brigitte Bardot că va compune cel mai frumos cântec de dragoste scris vreodată în lume.
Fiind mereu gata să șocheze și să atingă limitele moralității consacrate, l-a scris. Apoi, Serge a convins-o pe BB să înregistreze melodia în duet cu el, ca și cum ar face cu adevărat dragoste. Brigitte a fost entuziasmată de idee și a spus da. Două zile mai târziu, ambii au înregistrat piesa într-unul din studiourile Barclay, pe Avenue Hoche, la Paris. Și chiar au reușit să dea senzația că făceau dragoste în timp ce înregistrau. Aranjamentul muzical a fost realizat de marele Michel Colombier. Era 10 decembrie 1967.

A doua zi, Radio Europe 1 a difuzat piesa spre surprinderea generală. Mulți oameni au fost șocați. Această versiune a fost difuzată o singură zi la radioul francez din cauza controverselor pe care le-a stârnit instantaneu.

Știrea despre piesă a ajuns rapid la urechile lui Gunter Sachs, sotul german si foarte bogat al lui Bardot, cel care
o cucerise pe divă prin lansarea a sute de trandafiri dintr-un elicopter cu care îi survolase reședința de pe Rivieră.

Acesta, în pragul furiei, a cerut în mod public ca melodia să nu apară la nicio casă de discuri, iar avocații lui, sub amenințarea instanței, au cerut postului de radio să oprească difuzarea cântecului.

Brigitte Bardot, confruntată cu un asemenea scandal, l-a îndemnat pe Serge să nu publice albumul. Acesta a dat curs rugăminții, deși a protestat: ”Muzica e foarte pură. Pentru prima dată în viața mea am scris un cântec de dragoste și acesta e luat la șuturi!”

Iubirea pasională cu BB a durat doar 86 de zile, însă a lăsat pentru următorii zeci de ani un cântec nemuritor…

Câteva luni mai tîrziu, Serge G a acceptat rolul principal în filmul „Slogan”. Pe platoul de filmare o întâlnește pe actrița britanică JANE BIRKIN, a cărei apariție considerată indecentă în filmul “Blow-Up”, în regia marelui Michelangelo Antonioni, provocase la Londra un mare scandal.

Pune ochii pe Jane, o impresionează cu călătorii extravagante și o cucerește, se îndrăgostesc unul de celălalt și devin parteneri de viață între anii 1968 si 1980. Din această iubire se naște viitoare actriță Charlotte Gainsbourg, cea care a jucat alături de Johnny Deep în filmul “Happily Ever After – Fericiți până la adânci bătrâneți”, în regia lui Yvan Attal, lansat in 2004.

Cum era și normal, simte că trebuie să readucă în atenția publicului melodia „Je t’aime… moi non plus”și îi propune lui Jane să înregistreze vocea în locul lui Brigitte Bardot.  Ea nu a vrut să o cânte de la început, pentru că nu se considera o cântăreață bună. Totuși, a cedat. Așa că pe 14 decembrie 1968, la doar un an de la prima versiune cu Bardot, în același studio Barclay din Paris, Serge și Jane au înregistrat noua versiune, care dă „frisoane” prin rafinamentul, senzualitatea, lascivitatea delicată pe care o emană timbrul și interpretarea vocală a lui Jane Birkin.

Ideea lui Serge de a-i valorifica lui Jane, în interpretare, partea înaltă a ambitusului ei vocal, diferit față de cum i-a cerut lui Bardot să cânte,  a fost o lovitură de geniu.

Poate a fost mai bine că versiunea lui Bardot nu a fost mediatizată, pentru că lumea nu ar fi mai fi ascultat niciodată versiunea lui Jane care face să crească viteza cu care circulă sângele prin corp. În timp ce intervențiile contrapunctice vocale șoptite, aerate, respirațiile provocatoare, contopite cu unduirile sonore ale acompaniamentului instrumental te transferă în armonia dialogului sublim.

Apărut în prima jumătate a lunii februarie 1969, discul single avea aplicată o ștampilă care avertiza că este interzis celor sub 21 de ani și, mai mult, nu purta sigla casei de discuri Philips ci Fontana, deși Serge Gainsbourg era o celibritate si una din marile vedete ale acesteia.

Cum era firesc pentru acele vremuri, discul a provocat scandal si a devenit subiect de știri în întreaga lume. Italia a fost prima țară care a cenzurat discul, apoi rând pe rând, Spania lui Franco, Suedia, Brazilia, Polonia și Portugalia, ba chiar și în Franța, înainte de ora 23!

Cu toate acestea, piesa a avut un imens succes. Pentru că dragostea învinge!

Până în 1986 s-au vândut peste 4 milioane de copii.

A fost prima melodie într-o altă limbă decât engleza, din istoria topurilor engleze, care a ajuns pe primul loc. A fost în topuri timp de 33 de săptămâni. Revista The Observer Monthly Music a declarat piesa ”echivalentul pop al filmului Emmanuelle”.

Au urmat zeci de cover-uri care au fost făcute după “Je t’aime, moi non plus”, însuși Gainsbourg parodiind-o într-o versiune pentru Bourville, intitulată Ça. Printre artiștii care au preluat-o s-au numărat Donna Summer, Pet Shop Boys sau Brian Molko, de la Placebo.

Dragi cititoare și dragi cititori, vă doresc ca (re)audiția piesei “Je t’aime…moi non plus”să vă trezească amintiri plăcute sau să vă deschidă perspective și mai plăcute.

Dacă există supărare într-un cuplu, lăsați cântecul să vă împace! Va fi cea mai dulce împăcare…

Ascultați-vă bătăile inimii!

Folosiți această piesă ca pe un afrodisiac! Stimulează pofta de viață!

Deci, Vive l’amour, Vive la musique / Trăiască iubirea, Trăiască muzica!

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jane_Birkin

https://ro.wikipedia.org/wiki/Serge_Gainsbourg

https://ro.wikipedia.org/wiki/Brigitte_Bardot

https://www.youtube.com/watch?v=GlpDf6XX_j0  duet JB si SG film

https://www.youtube.com/watch?v=tyeuVymPlfk  duet Brigitte Bardot si SG

Je t’aime… Moi non plus

Refrain :

Je t’aime, je t’aime

Oh oui je t’aime !

Moi non plus

Oh mon amour

Comme la vague irrésolue

Je vais, je vais et je viens

Entre tes reins

Je vais et je viens

Entre tes reins

Et je me retiens

Refrain

Tu es la vague, moi l’île nue

Tu vas, tu vas et tu viens

Entre mes reins

Tu vas et tu viens

Entre mes reins

Et je te rejoins

Refrain

Comme la vague irrésolue

Je vais, je vais et je viens

Entre tes reins

Je vais et je viens

Entre tes reins

Et je me retiens

Tu vas, tu vas et tu viens

Entre mes reins

Tu vas et tu viens

Entre mes reins

Et je te rejoins

Refrain

L’amour physique est sans issue

Je vais, je vais et je viens

Entre tes reins

Je vais et je viens

Et je me retiens

Non ! Maintenant viens !