Actorul și scenaristul ANDREAS PETRESCU a publicat zilele trecute, pe contul său de socializare, un mesaj cutremurător, care a fost preluat de numeroși prieteni virtuali, dezamăgiți, la rându-le , de lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, generate, chipurile, de pandemie. Cine este, oare, adevăratul vinovat al acestei situații, semnalată și de autorul postării?
Redăm , mai jos, gândurile sale, așteptând reacțiile dumneavoastră.
Teatrul nu este vital pentru economie. Nu este vital nici pentru om. Nu face parte dintre alimentele de bază. Lipsa cărților nu pune în pericol viața. Nici lipsa muzicii, a dansului ori a picturii. De fapt, într-o societate de consum arta este un moft. Avem divertisment la televizor suficient. Ba, ce să vezi, avem si mai mult divertisment online. De ce să ne mai îmbrăcăm frumos, să dăm banii pe bilete, să pierdem 2 ore prin trafic si să ne înghesuim câte 400 într-o sală care miroase a lemn vechi? Avem tot ce ne trebuie pe laptop. Avem cântăreți care dau concerte de acasă, actori care spun povesti, avem si teatru dacă vrem, tot pe calculator. Cine a ridicat mascarada bufonului la rang de artă si si-a permis să cheme regele în altă parte decât în sala tronului? Acum ne dăm seama. Puteau demult să nu ne mai cheme în sălile lor amărâte. Ne-au păcălit dar nu mai merge.
Ieri a spus asta chiar si premierul României. A zis că artistii au de muncă. A văzut chiar domnia sa niste spectacole online care i-au făcut mare plăcere. E reciproc. Si noi am văzut niste sedințe de guvern atunci când domnia sa era în izolare, care ne-au făcut mare plăcere.
Ce nu s-a înțeles, probabil, a fost că se citesc povesti, se fac seriale pe zoom, se cântă de acasă…pentru oameni. Nu câstigă nimeni bani din asta. Artistii îsi fac meseria în primul rând pentru că simt nevoia să se exprime. Pentru că nu pot sta degeaba. În al doilea rând, ca să facă viața mai usoară pentru ceilalți. Pentru noi e o bucurie să vedem oameni râzând. E fericirea noastră să facem mai frumoasă ziua altor oameni. Dar, în ultimul rând, o să vă surprind teribil aici, facem asta si pentru bani.
Noi am fost pregătiți să ne oprim primii din activitate. Si am făcut-o. Primii. Suntem pregătiți să revenim ultimii. Oamenii însă sunt pregătiți să ia doar ce cred că li se cuvine. Teatrul, cartea, muzica, dansul…de pe laptop. Si să arunce cu vorbe: „spectacole se vor mai face în 2021”.
Cum ar fi dacă v-am spune fiecăruia în parte, indiferent cu ce vă ocupați – „ai să te întorci la treabă în 2021”?
Ce facem noi nu e vital dacă scopul tău e să muncesti ca să faci bani cu care să iei mâncare pe care să o bagi în tine în timp ce te uiți la vulpițe. „Ce să vezi, au început si ăstia să facă gură. Niste actorasi. Să facă reclame si plasare de produse. Teleshopping pe facebook”.
Nici gând să ne dorim să adunăm oameni într-o sală ca să aibă de unde pleca bolnavi. Asteptăm. Doar că felul în care devenim neimportanți doare uneori. Vorbele contează. Sunt magice. Distrug sau construiesc.
Când pâinea se termină si biserica nu mai face față – teatrul, cartea, muzica, dansul ne ajută să mergem încă un pas mai departe.
Ce facem noi e vital doar când vremurile sunt grele. Când încep să devină un pic mai bune, trebuie să tăcem.
Teatrul, muzica, dansul nu mai au nevoie de săli cu public. Gata! E totul pe online. Vezi că ai pe online si filmulețe cu valurile mării, nu mai trebuie să mergi până acolo. Găsesti poze cu munți. E suficient. Nu ai nevoie să le simți aerul. Pe youtube ai si zgomotul motoarelor de avion. Dă-i drumul si stai acasă pe canapea cu degetul pe hartă.
Ne mutăm în online cu toții. Vom avea tot ce ne trebuie pe canapea. Nu va trebui să mai iesim nicăieri pentru nimic. Nici pentru mâncare, nici pentru călătorii, nici pentru divertisment, pentru nimic. Doar ca să murim va trebui să mai iesim totusi, într-o zi.”
Comentează