Azi-dimineaţă, m-am întâlnit cu Sfânta Vineri. Ia te uită, iar e Vineri, am zis eu mai de la distanţă, că sfânta nu purta nici mască, nici mănuşi de protecţie. Sfânta, văzându-mă suspicioasă, mi-a zis: Nu te teme, eu am alte mijloace de protecţie. Vezi aura asta? Îmi spuse ea, arătându-mi aura aia.Te apără de covizi? Întreb eu. Ooo… da, dar nu numai. Mă apără de răutatea oamenilor. Unde găsesc şi eu o aură de-asta? O întreb eu pe Sfânta Vineri. Mi-am împletit-o singură, zise sfânta. De când eram vie tot împletesc la ea. Dar din ce e făcută? Poate îmi fac şi eu. Din fapte bune, dragă, zice Sfânta. Ia te uită! Am avut şi eu fapte bune, dar le-am risipit pe proşti. Sfintei i se face milă de mine, rupe o bucată din aura ei şi mi-o întinde. Eu o iau, o dezinfectez şi o iau la purtare. Mulţumesc sfintei, îmi iau comorbidităţile şi plec în izolarea mea. Să nu mă apuce Sfânta Sâmbătă pe drumuri.
Comentează