Sunt, mereu, doar două tabere. Bărbați și femei. Bogați și săraci. Frumoși și urâți. Proști și deștepți. Exploatați și exploatatori. Corupți și cinstiți. Jucători și chibiți. Și cred că ne putem împărți la fel de clar în alte două tabere, în funcție de cum ne-am căpătat cheile de la casă și, o dată cu ele, pe cele de la viață.
Lumea e împărțită în oameni care, atunci când au împlinit vârsta majoratului, au fost împroprietăriți de către părinți (sau de către soți, soții, amanți, mătuși) cu cheile de la apartament și, eventual, de la mașină, și alții care au dedicat primii 20, hai, 15 ani de trudă remunerată, numai ca să poată obține ceea ce norocoșii din tabăra adversă au căpătat la ceas de aniversare. Destinele celor dintâi nu seamănă câtuși de puțin cu destinele celor din categoria secundă. Eu am învățat să îi recunosc de la prima privire și să îi deosebesc fără greșeală, în orice mediu m-aș învârti. La noi prin redacții sunt fetele cu poșetă dintr-aia scumpă de tot și mașinuță roșie, de o parte, și fetele cu pantofi sport și abonament la tramvai, de cealaltă. Sunt cei care se înverzesc de îngrijorare când află că nici luna asta nu ne luăm salariul la timp și cei care ridică din umeri, întrebând, uimiți: „Azi era zi de salariu?”. Sunt cei care mănâncă în pauză sandvișul făcut de acasă și cei care merg la restaurant în fiecare zi. Citește mai departe…
Comentează