Cercul sau pătratul meu de cunoştinţe s-a micșorat substanțial de când muțenia m-a luat cu totul în primire încât prin bătătura lui geometric rezumată, melancoliile se pot plimba în voie fără să se izbească între ele. Un oarece interes stă la temelia relațiilor umane, iar tu, devenind inutil, capeți valoarea de întrebuințare a nimicului. Ce interes să aibă un vechi amic ce-ți jura devotament neștirbit pe viață decât pe acela de a se mândri că a vorbit fără a fi contrazis?

De o lună, în cercul meu de cunoștințe, printr-o recomandare medicală, a apărut meteoric maseorul, un bărbat de circa șaizeci de ani, cu o cumsecădenie a expresiei care venea în contradicție cu trupul lui îndesat. Ședințele, de patruzeci de minute, se petreceau bisăptămânal, în afara orelor lui de slujbă la spital, remunerate conform unei înțelegeri care s-a petrecut rapid. Picioarele mele, șubrezite brusc, au devenit ținta unui frecuș  dibace al maseorului care-și ungea periodic palmele, dintr-o sticlă, cu un ulei special din sâmburi de strugure. Nu știu încă rezultatul, eu călcând pleoștit în continuare, dar am aflat, la ultima ședință, o poveste de viață, după ce maseorul m-a întrebat dacă-s dispus să-l ascult și, eventual, să-i scriu un sfat pe foile mele de conversație.

Trec, mi-a zis el, după ce a primit încuviințarea mea prin aplecarea capului în semn de da, printr-o cumplită stare depresivă. Fac deja niște perfuzii și mi-a arătat brațul stâng vânăt la încheietură. Fiica soției, se spovedește el, o fată, femeie cuminte care-și crește singură cei doi minori, trece prin calvarul unei căsnicii cumplite. Soțul, de treizeci și doi de ani, a intrat în mania păcănelelor. Tot ce câștigă se duce acolo, iar acasă vine lefter și nervos. N-o lovește pe nevastă-sa, dar insultele lui sunt mai rele ca niște lovituri. Are o relație amoroasă cu o minoră de paisprezece ani, iar căsnicia e locul unde își descarcă acumulările nervoase.

Rezum, cu vorbele mele, povestea care-i mai lungă și întortocheată. Maseorul gâfăia povestind și l-am simțit șubrezit fizic. Am scurtat ședința de masaj sub pretextul că mi-e frig și e destul, dar l-am îndemnat să-mi spună mai departe.

Cu câteva seri în urmă, în timp ce soțul își făcea numărul agresiv, femeia a sunat la 112. Au sosit doi polițiști, un bărbat și o femeie. Au pus întrebări, n-au văzut sânge pe pereți și au stabilit diagnosticul ”conflict de familie”. Vă amendăm, a zis doamna în uniformă, pentru alertă și punerea noastră pe drumuri. Da, zice gazda, dar faptul că trăiește cu o minoră nu e ceva grav?

E democrație, a zis râzând, bărbatul polițist, face fiecare ce vrea, și au plecat.

Vreau, zice maseorul, să-l bag în pușcărie pentru corupere de minori. Cazul e știut, la școală circulă poze deocheate cu puștoica, departe de a fi ușă de biserică. El a fost plecat la lucru și-n America. După șase luni și-a sunat nevasta că rămâne acolo fiindcă și-a găsit o puștoaică americancă, tot de paișpe ani, culmea. N-a rămas. A venit acasă fără un dolar. Ce fac, domnule Avramescu? Sunteți ziarist, ați văzut multe. Îl reclam pentru corupere de minore?

Părinții minorei, întreb eu, pe foaie, ce zic?

Mama puștoaicei, care-i și ea o …, e mândră de fiica ei.

Și atunci? Fata va declara că-l cunoaște vag pe ginerele dumneavoastră, nu va recunoaște nimic și în absența unei plângeri de la partea ”vătămată„ totul se încheie aici. Nu știu mai mult, poate mă înșel. Consultați un specialist. Sfatul meu e să divorțeze. Oricum copiii și-i crește singură. Din ăsta nu mai scoate soț, tată al copiilor lui, om.

Știți care-i marea nenorocire, îmi mai spune din ușă maseorul. Îl iubește, fraiera, da, îl iubește!

Azi trebuia să ne vedem la ședința de masaj. Solidul maseor, cu suflet fragil, a dat un telefon că se simte rău, are o stare acccentuată de depresie, soția care a trecut printr-un transplant de rinichi nu mai mănâncă, iar fata cu cei doi copii n-are unde pleca fiindcă tatăl ei natural a ieșit la pensie și bea constant din zori până seara când cade lat.

Vieți și întâmplări care nu intră în ziare fiindcă n-au în ele nimic spectaculos, o crimă, o ceva…

Buni zori, prieteni, și iertare că nu am avut să vă povestesc ceva mai spectaculos.