Invidia este un sentiment de nemulțumire egoistă provocat de prosperitatea sau de avantajele cuiva. Cineva spunea că “gelozia este durerea pe care o simți când crezi că cineva are ceva care îți aparține ție”. Omul gelos este gelos daca i se ia ceea ce-i aparține. Invidia însa e durerea pe care o simte cineva când altcineva are ceva ce îi aparține de drept”. Când cineva e mai apreciat decat noi în anumite contexte e invidie, nu gelozie.
Evidențiind diferența dintre invidie și gelozie în contextul Bibliei, o lucrare de referință spune: „Gelozia . . . este dorința de a fi la fel de înstărit ca altcineva, iar invidia, dorința de a priva pe cineva de bunurile sale“. Cel invidios nu este doar nemulțumit văzând bunurile altora, ci și râvnețte la ele.
Napoleon Bonaparte, Iulius Caesar si Alexandru cel Mare. Toți trei au cunoscut gloria și puterea, însă au fost măcinați de un sentiment care poate otravi sufletul: invidia. Invidia se poate strecura în inima unei persoane, indiferent de bogăția, de calitățile sau de succesul acesteia.
Întrebări frecvente pe care fiecare credincios și le-a pus cel puțin o dată în viață sunt: Cum se națte invidia? Care sunt consecințele ei? Ce putem face pentru a nu-i permite să pună stăpânire pe viața noastră?
Factori care alimentează invidia
Toți oamenii au „spirit de invidie”. Însa există mai mulți factori care pot hrăni această înclinație. Referindu-se la unul dintre ei, apostolul Pavel a scris: Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărătându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții. (Gal. 5:26). Spiritul de competiție poate accentua tendința noastră spre invidie.
Ce spune Biblia
În Biblie găsim multe exemple. Unele dintre ele ne arată cum se naște invidia, dar și cum ne otrăvește ea viața dacă îi permitem să ne domine.
Să luăm exemplul lui Cain, fiul întâi născut al lui Adam și al Evei. Cain a fost revoltat că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel, iar pe a lui a respins-o. El ar fi putut să-și corecteze atitudinea, dar s-a lăsat orbit de invidie și l-a ucis pe fratele sau. Biblia spune pe bună dreptate despre Cain că „venea de la cel rău“, de la Satan.
Cei zece frați ai lui Iosif erau invidioși pentru că acesta era favoritul tatălui lor. Când Iosif le-a povestit visele sale profetice, ei l-au urât și mai mult și chiar au vrut să-l omoare. În cele din urmă, l-au vândut ca sclav și, plini de cruzime, l-au făcut pe tatăl lor sa creadă că Iosif murise. Dupa mulți ani, ei și-au recunoscut păcatul și au spus: „Suntem vinovați față de fratele nostru, căci am văzut necazul sufletului său, când ne implora să-i arătăm îndurare, dar nu l-am ascultat“.
Regele Solomon a ințeles foarte bine cât de departe poate merge invidia. O femeie al cărei nou-nascut murise a încercat să o convingă pe alta mama că, de fapt, copilul mort era al acesteia. La judecată, femeia mincinoasă chiar a fost de acord ca bebelușul să fie ucis pentru rezolvarea disputei. Înţelegând cine era adevarata mamă, Solomon a poruncit ca bebelușul să-i fie dat ei.
Invidia poate avea consecințe grave. Exemplele biblice menționate arată că ea poate duce la ură, nedreptate și crimă. În fiecare situație, victima nu avea nicio vină.
Ce putem face pentru ca invidia să nu pună stăpânire pe viața noastră?
„Să ne bucurăm cu cei ce se bucură” (Rom. 12:15) Isus s-a bucurat văzând succesul discipolilor săi și a spus că ei vor avea în predicare realizări și mai mari decât ale sale (Luca 10:17, 21; Ioan 14:12). Intrucât Îi slujim în unitate lui Dumnezeu, succesul fiecăruia dintre noi este o binecuvântare pentru toți (1 Cor. 12:25, 26). Prin urmare, să nu fim invidioși, ci să ne bucurăm când cineva primește responsabilități teocratice mai mari.
Sa manifestăm iubire și afecțiune frățească. Apostolul Petru i-a îndemnat pe creștini: „Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-ați curățat sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefacută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima; (1 Pet. 1:22). Dar ce este iubirea? Apostolul Pavel a scris: Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău…(1 Cor. 13:4, 5). Fără îndoială, o astfel de iubire va înăbuși tendința spre invidie (1 Pet. 2:1). În loc să-l invidieze pe David, Ionatan „l-a iubit ca pe sufletul lui” (1 Sam. 18:1).
Să căutam compania celor care îi slujesc lui Dumnezeu. Scriitorul Psalmului 73 i-a invidiat pe oamenii răi, care trăiau în lux și nu aveau probleme. Totuși, el a înlăturat din inimă invidia când a mers în „Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi“ (Ps. 73:17). Tovarășia celorlalți slujitori ai lui Dumnezeu l-a ajutat să vadă binecuvântările de care se bucură ‘apropiindu-se de El’ (Ps. 73:28). În mod asemănător, participarea cu regularitate la adunare, alături de frații de credință, poate avea același efect asupra noastră.
Să ne străduim să facem binele. Întrucât nutrea în inima invidie și ură, Cain a fost îndemnat de Dumnezeu ‘să facă binele’ (Gen. 4:7). Dar noi? Cum putem ‘face binele’? Isus a spus că trebuie să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Mat. 22:37–39). Bucuria pe care o simțim când îi ajutăm pe alții este o parte importantă a antidotului la invidie. Participând din plin la lucrarea de predicare a Evangheliei, noi Îi slujim lui Dumnezeu și ne ajutăm semenii. Astfel, vom simți cum binecuvântarea Dumnezeului atotputernic ne îmbogățește.
Foto: life.bodo.ua
Comentează