Ce m-au învățat eșecurile mele? – îndrumar pentru candidatele la măritiș

Cu câteva minute în urmă, am acordat un interviu unui post de radio din Ardealul meu drag. Deși stabilisem clar că vom vorbi exclusiv despre noul sezon al emisiunii „Femei de 10, Bărbați de 10” , interviul a alunecat , inevitabil, și către alte direcții. Sincer, mă așteptam la asta, pentru că pățesc des acest lucru. Una mi se promite, alta mi se întâmplă. Nu mă pot supăra nici pe jurnaliști : câștigă și ei o pâine, iar mondenul , se știe, „vinde” bine, uneori chiar mai bine decât politicul.
Dar să mă întorc la interviul meu. O ziaristă gureșă, pe care mi-o imaginam ca având vreo 20 si ceva de ani, dar cu gura mare și curiozități cât cuprinde, m-a întrebat scurt : ” Ce am învățat din cele două căsnicii pe care nu am reușit să le duc la capăt?” Interviul era în direct, deci nu aveam cum să dau înapoi, deși a-mi începe săptămâna cu amintiri neplăcute nu era chiar ceea ce-mi doream..
Dar, pâna la urmă, de ce să nu fac o astfel de „recapitulare” sentimentală și pentru cei ( în fapt, CELE) care ar putea învăța câte ceva din greșelile mele?
M-am concentrat și am încercat să adun laolaltă niște învățăminte, care oricum zăceau pitite-n mine. O fac și in prezentul editorial, pentru cele curioase, pentru cele ce vor să pornească la un drum în doi la modul cel mai temeinic cu putință: adică învățând din greșelile altora…
m-au învățat eșecurile mele că astfel de alegeri în viață nu se fac pripit, luând în calcul un singur criteriu. În balanță trebuie așezate cam toate elementele ce țin de celălalt : dacă ți-e compatibil în gândire, dacă îi vei putea tolera defectele deja observate, dacă îl simți capabil pentru o relație serioasă ( a se vedea antecedentele!), dacă estimezi că, alături de el viața ți se va ușura și nu , dimpotrivă, ți se va complica și mai tare
am învățat, din nefericitele mele experiențe, că nu e totul să iubești și să pară că ești iubit. Mai trebuie ca amândoi să fie dispuși să tragi la același jug. Să nu te lași, așadar, în numele iubirii, „încălecată” de celălalt. Să nu te oprești din propria evoluție, încercând să-i faci celuilalt ” pârtie”. Ai aceleași drepturi ca și el, chiar dacă „încărcătura” ta, ca femeie, este mult mai mare
am ajuns la concluzia că orice manifestare de genul : gelozie, comoditate, minciună, violență trebuie amendate din start. În numele aceleiași iubiri nu trebuie trecut cu vederea niciun derapaj al partenerului tău. Nu trebuie să înveți să te complaci în ceva nefiresc, în ceva ce-ți face, de fapt, rău
am învățat că nu-i poți acorda libertate deplină celuilalt, decât după ce te-ai convins că e om de onoare. Altfel, va folosi această libertate într-un mod josnic, care, până la urmă, îți va afecta relația
Din ambele mele căsnicii am mai înțeles că niciodată copiii nu vor fi un liant. Și că , în general, copiii trebuie făcuți numai după ce te-ai convins că celălalt merită să fie părinte. Că e pregătit pentru asta, că e responsabil și că statutul de „tată” nu e doar un moft, ca sa dea bine la dosar sau în fața colegilor de la serviciu
m-au mai învățat eșecurile mele că nu trebuie niciodată să fii prea sigură pe tine. Că faptul de a fi avut toată viața rezultate excelente în tot ceea ce ai făcut, că ai fost mereu cu un pas în fața celorlalți, că ți-au reușit toate cele propuse și ai dus la bun sfârșit toate bătăliile vieții, nu-ți garantează nicidecum succesul în căsnicie. Este, poate , o luptă mult mai grea decât toate celelalte la un loc. Pentru că nu mai ești numai tu, cu tine însăți. În ecuație mai apare o altă ființă care, dacă nu își dorește aceleași lucruri ca și tine, sau cu aceeași intensitate, poți pierde foarte ușor lupta..
și m-au mai învățat poveștile mele sfârșite prost că, atunci când simți că totul e pierdut, că ai făcit tot ceea ce ține de tine și că lupta nu mai are rost, trebuie să găsești , tot în tine, puterea de a pune punct. Că nu trebuie să-ți pese de gura lumii, de behăitul ziarelor și de lamentările celor dragi. Cel mai greu este să-ți ascunzi nefericirea de ochii celor din jur. Cum spunea cineva, mult mai înțelept decât mine : ” De multe ori, consumăm mult mai multe eforturi pentru a PĂREA că suntem fericiți, decât pentru a fi cu adevărat”.
Iar, ceea ce este cel mai important, viața m-a învățat că nu poți porni pe un alt drum, până nu lași trecutul în urma ta. Desprinderea este dureroasă, opoziția amintirilor este puternică, însă în momentul în care reușești, te vei simți cu adevărat izbăvită și gata pentru noul tău drum. Pentru o nouă iubire, pe care o vei alege de data asta mult mai atent, căci ai în spate doi munți de experiență…