Dupa intoarcerea de la tara , imi organizam zilele ca pe ultimele ale unei perioade deja trecute. Ma astepta capitala , despre care nu stiam nimic , decat ca e plina de monumente istorice , muzee de arta , strazi supraaglomerate si parcuri periferice pline de o natura pierduta cu buna stiinta in favoarea confortului.
Imi faceam bagajele in mod repetat , mai mult ca sa am ce sa despachetez ulterior , fiindca ma razgandeam sau uitam daca am pus ceva si trebuia sa verific. Mama mi-a sugerat sa fac o lista , fapt ce a antrenat drumuri la magazine sa achizitionez ce imi lipsea.
” Mai bine ti le iei direct din capitala ! ” – mi se spunea in casa si fiindca ii prinsesem pe toti in febra mea , am renuntat la pregatiri , plictisita de atata decolare pe loc , cu motoarele pornite.
Urma sa locuiesc la camin , iar pana acolo am ajuns mai repede decat credeam cu o masina de teren destul de spatioasa , urmata de o alta in care erau parintii. Sosirea nu era triumfala , aveam un aer de tabara , de condusa la gara , de plecata pentru scurt timp , presata de iminenta intoarcerii.
Dupa ce am carat totul cu un lift care gafaia la fiecare etaj , parca intrebandu-ne daca vrem mai sus , am considerat ca e cazul sa sarbatorim.
I-am invitat pe ai mei la terasa de pe colt , avand grija sa-i cumparam ceva si paznicului tinerel care se oferise sa ne dea o mana de ajutor si carenu a plecat pana ce nu a fost totul asezat asa cum trebuie , stanjenindu-ne si impresionandu-ne in egala masura.
Il chema Laur si m-am pomenit cu el , a doua zi , sunand la usa :
– V-ati instalat bine , domnisoara ?
– Da ! Acum imi astept colegele , vin de departe.
– Ce-ar fi sa mai iesim la terasa ? Stiti la pachet, mancarea nu are acelasi gust…
I-am explicat ca trebuie sa ma duc sa imi fac o mie de abonamente : la cantina , metrou , linii de suprafata , muzee…S-a oferit sa ma insoteasca. Era ziua lui libera pe care dorea sa si-o ocupe cu mine. Nu m-a deranjat. Stia capitala mai bine ca un taximetrist. Si cum aveam de gand sa inchiriez unul pentru tot traseul , am gasit oportuna propunerea lui. Multe drumuri le-am facut pe jos. Era cald si am vrut sa evitam agomeratia din mijloacele de transport , preferand-o pe cea mai deconectanta de pe strazi. El era de statura mea , incat paream frati. Ratase intrarea la o Facultate
Tehnica si acum incerca o alta cu mine. I-am spus sa nu isi faca ganduri ca nu am ce oferi. A recunoscut ca se multumeste si cu un zambet si i l-am dat pe data , oferindu-i apoi , in mod repetat , cand bonusuri de suras , cand de-a dreptul ceea ce pretinsese.
Franti de iuresul citadin , ne-am tupilat sub un copac umbros , in primul parc intalnit. Era o salcie pletoasa , atat de lasata , incat sfida graviatia.Era explicatia pentru care banca ramasese goala , amplasata intr-un mic square largit si extrem de circulat.
– Fac si ture de noapte !
– Asta inseamna ca in ele nu esti liber. Cine te suporta asa ?
Ne tutuiam deja. Avea niste ochi rotunzi si negri cu care ma privea circular , precum Sarpele Kaa pe bietul Mowgli. Nu stiam daca oboseala isi spunea cuvantul sau darul lui de a hipnotiza. Mi-a spus ca locuieste singur intr-o garsoniera pe care ar fi dispus sa o imparta cu mine.
– De abia m-am mutat !
Ratase oferta.Nu am refuzat insa sa-l vizitez.
Am facut-o in primul week-end dupa venirea fetelor , galagioase si cu pretentii.Nu doream sa le raman prea mult in preajma , iar acasa intetionam sa ajung doar in vacante.
Ma astepta intr-o camasa de velur indigo , cu nasturi ascunsi , pantaloni din denim in aceeasi nota coloristica si niste espadrile de casa din panza canvas bordata cu pai. Eu alesesem o tinuta casual pe masura celei cu care ma primise el : bluza-cloche corai din bumbac mercerizat imitand matasea , dotata cu epoleti fara trese si stele reale, jeansi mulati , cenusii , sandale de toamna cu platforma , oranj. Tot ce ne ramanea era sa scapam de aceste vestimentatii deloc stanjenitoare. Pe vremuri cocul , crinolina , tocurile , peruca , zecile de panglici obligau in intimitate la o relaxare , si in cele din urma la o eliberare a corpului. Dar cand esti in ceva lejer , iti trebuie motive mult mai serioase sa incepi desfacerea.
M-a servit cu un ceai verde cu lamaie mexicana , biscuiti englezesti si bomboane de ciocolata in staniol verde. I-am spus ca nu e inca ora cinci , dar se accepta , avand in vedere diferenta de fus orar fata de Londra. Incerca si reusea sa fie foarte amabil si protocolar , pierzand din initiativa pe care o avea pe strazi. Daca acolo facea pe ghidul , la el acasa nu a trebuit decat sa imi arate unde e baia , deoarece balconul il vazusem singura.
” Femeile aduse acasa isi pierd jumatate din valoare . ” Aceasta maxima americana nu m-a vizat niciodata , deoarece la orice rendez-vous eu plusam capital , ca sa raman in final in castig.
Pe perete avea o lustra etajata , ca de stomatologie , deconspirandu-i pasiunea de filatelist.Cum si eu in copilarie colectionasem polite , am considerat ca nu ar fi deloc rau sa-i fac pe plac si sa-i admir pe indelete colectia de stampe. M-am interesat daca are si cu femei goale. Si-a dat seama ca nu sunt o profesionista pe nici una din cele doua laturi ale intrebarii.
Pe balcon am savurat o inghetata cu fistic , cumparata de mine de la o cofetarie de la parter. A gasit-o excelenta , eu doar rece. M-a incalzit cu buzele lui catifelate , inca unse cu ceea ce mancase. Avea o respiratie calda pe care nu si-o tinea in timp ce ma saruta. Lipsa lui de tehnica imi dadea fiorii inocentei. Era un baiat de sat stabilit la oras , si cum ii placea lui sa glumeasca ” in cea mai mare capitala a tarii ” se descurca bine…Neavand bani , mersese mult timp pe jos cu un carnetel in mana si un pix dupa ureche , asa cum pe vremuri ii recunosteai pe cei care inregistrau kilowatii. Dar acest cititor de contoar era fascinant. Isi facuse propria lui viata , intr-o lume mai mare care nu-i apartinea. Se gospodarea singur. In locul animalelor de curte avea un frigider si un aragaz si magazinele din cartier. Cand tanjea dupa lunca si zavoi , fugea in parc. Slava Domnului ca nu avea la indemana o albie de porci ca m-ar fi maculat…
Televizorul trona intr-un lacas in biblioteca.Nu era un mare cititor , cumparase la sfatul librarilor , carti bune in general , dar nimic sistematizat.I-am promis ca o sa ma ocup de el , dar mi-am retras imediat cuvantul , gandind ca lectura de placere e mai fecunda.
S-a asezat langa mine pe canapea si mi-a marturisit ca nu m-a chemat sa facem dragoste. L-am mangaiat pe crestet si i-am spus : ” Stai linistit , ai crescut in ochii mei ,
si barbatii sunt uneori pe stop ! ”
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, decembrie 2020
Comentează