Dupa liceu , trei luni de dezmat inainte de Facultate. Luasem la Filosofie si nimeni nu ma felicita.Ma intrebau de ce am ales o disciplina destinata barbatilor de parca noi nu am fi fost in stare sa gandim.Le raspundeam in doi peri : ” Sa se distreze si ei cu un exemplar feminin ! ”
Mi-am inceput vacanta la munte.Cu un viitor medecinist de la o clasa paralela , Arnold. Stiam mai multa anatomie decat el.Mi-am dat seama dupa cum ma privea.Plansa in relief din fata lui nu ii spunea mare lucru.Trecea cu vederea zonele fierbinti si insista pe cele expuse , de mult timp potolite prin omniprezenta.Era inalt si usor adus de umeri , semn ca nu frecventase sportul dar avusese ancestori somatici.Se daruise studiului dintr-o ambitie natanga, incercand sa depaseasca cu nota la admitere pe aceea a iubitei din mintea lui , care il trata cu indiferenta pe holurile liceului.In final a fost un fiasco , respectiva dand la Biologie si picand lamentabil.
Cu mine nu avea nici o legatura , ne intalniem in aceeasi statiune impadurita , in care multi tineri se ozonau.Ma insotea in peregrinarile mele matinale dar nu prezenta nici un interes pentru lectura lui Emil Cioran , pe care il aveam in editia franceza.I-am povestit, ca pe un roman, filosofia exilatului roman : sinuciderea , care dupa Camus e singura problema reala pe care metafizica si-o poate pune in termeni de da sau nu , poate fi amanata, prin scrierea sau citirea unei carti.Mi-a spus ca sinucigasii sunt ca in poezia lui Ion Minulescu : niste anonimi care ajung pe masa de disecție, nefiind revendicati de nimeni si primind renegarea slujbei bisericesti.Despre exil nu stia nimic.Visa sa isi continuie studiile la Montpellier , una din cele mai vechi Facultati de Medicina din Europa.I-am precizat ca bursa lui Cioran la Paris a survenit in niste ani tulburi pentru Romania, pe care o credea ” pe culmile disperarii ” si ceea ce l-a salvat pe el , dupa cum declara , a fost scrierea intr-o limba extrem de academica , riguroasa si bogata , cea a lui Voltaire , nefiind obligat ca Martin Heidegger sa inventeze noi termeni intr-o germana prea putin extinsa de ganditorii anteriori. Doar Nietzsche inaintea lui , un filolog de formatie , si-a permis sa contopeasca fluenta literaturii cu acribia panseului.Mi-a spus ca si Medicina are jargonul ei si ca i-a luat ceva timp pana sa-i inteleaga manualele.Se dusese buhul medicinistilor ca sunt tocilarii perfecti , invatand pe dinafara si texte inepte daca e cazul.Cum metoda de evaluare s-a schimbat de ceva timp , ei s-au adaptat din mers , investind in dictionare de profil sau si-au cautat meditatatori care sa nu-i mai lase singuri trei ore intre patru pereti cu obligatia de a scrie subiecte de sinteza , ci unii dispusi sa le explice secretele pe care Hipocrate insusi sperase ca le va lua cu el in mormantul olimpian.Pana azi , Medicina e criptata.Atata vreme stiinta oculta , s-a adpatat cel mai greu la democratie.A speculat ideea secretului profesional si a protejarii emotionale a pacientului in fata unui diagnostic cu prognostic dezastros.Dar de cand un om poate avea judecati asupra vietii altuia , fie ele si salvatoare ? De ce ii cautam pe vraci cand leacurile lor , transmise din generatie in generatie de initiati, se dovedesc misterioase si pentru ei ? Medicina statistica si bazata pe dovezi , aplica pobabilitatea matematica inceritudinii supravietuirii.Doua necunoscute care se pontenteaza.
In schimb, Filosofia nu a facut rau nimanui…Arnold mi-a reprosat ca multe doctrine politice belicoase s-au inspirat din principii gnostice.I-am opus ca varianta de lucru razboaiele religioase.Zeul din Cer pe care ni-l dorim bun , iertator , protector , se opune vietii muritorilor prin diferitele fete pe care le capata in mintile fidelilor.S-a spus despre Attila ca ar fi fost atat de sangeros fiindca nu se supunea niciunui zeu. Atei sau cu teama divinului , oamenii au crezut ca istoria e conflictuala iar gloria au considera-o rezultanta fireasca a unei lupte atroce.Spatiul fiind singurul lucru pe care il puteau cuceri , in opozitie cu timpul , au facut din el principala miza.S-au pierdut pentru totdeauna triburi legendare , au disparut paduri seculare , animale preistorice , plante cu virtuti necunoscute. Mai pustiit ca oricand , omul incearcă o reconciliere finala cu tot ce il inconjoara , cu semenii , cu el insusi.Ce considera pana acum ca fiind o frana a progresului – cumpatarea , a devenit motto-ul universal. Intr-o lume consumerista e greu de crezut ca se va impune moderatia.E ca in reclamele acelea , in care sfatul de a utiliza cu masura este derulat cu o viteza suparator de mare.
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, noiembrie 2020
Comentează