A fi o femeie de 10 nu inseamnă neapărat a fi o celebritate. Nu înseamnă neapărat să te recunoască lumea pe stradă, să te arate cu degetul și să șușotească în urma ta. Poți fi o femeie de 10 și dacă esti un om discret și frumos, care pune suflet în tot ceea ce face, care evită să facă rău și alege să-și bucure semenii, cu o vorbă buna, cu o faptă bună. In general, oamenii de 10 sunt cei care nu se zbat din răsputeri să apară la televizor, să devină celebri cu orice preț, de multe ori făcând lucruri mărunte, dar “cotcodăcind” aprig în urma lor. Sunt cei care fac lucruri “care contează” ; sunt cei care lasă in urma lor sentimente de prețuire și dragoste.
Mărturisesc că de Claudia Șerdan nu auzisem până acum. Însă prezentarea atat de caldă, pe care i-a făcut-o Vasile Șeicaru, intr-un recent dialog pe care l-am avut cu celebrul cantautor, m-a convins : când un astfel de om pune o vorbă bună pentru tine, înseamnă că nu ești chiar “de trecut cu vederea”.
Povestind, mai apoi, cu Claudia, am descoperit în ea omul frumos de care mi-a vorbit Vasile. Și, în plus, o poveste de viață plină de suișuri și coborâșuri, care a modelat , in timp, omul de acum. În interviul de mai jos veți descoperi o artistă sensibilă și un om de nota 10.
Marina Almășan : – Cine este Claudia Șerdan? Cum ar suna o carte de vizită succintă?
Claudia Șerdan : – Zic eu că sunt un copil bun al lui Dumnezeu, care încearcă să facă bine și să aducă bucurie oamenilor. Mai greșesc și eu din când în când că altfel nu aș fi umană.
Sunt o fire solară, deschisă, altruistă, fiică și mamă.
Marina Almășan : – Vorbește-ne despre copilăria ta, despre părinți și locurile natale.
Claudia Șerdan : – M-am născut pe 3 septembrie 1971 la Satu-Mare, într-o familie simplă unde mă aștepta un frate cu 3 ani mai mare. Tata fusese în tinerețe un bun sportiv de lupte grecoromane, iar mama cânta romanțe și cântece populare . Pasiuni la care au renunțat când au decis să-și facă o familie. Tata a lucrat toată viața în construcții, iar mama sa ocupat de noi și de casă, fiind mereu prezentă. Am crescut la Satu Mare într-o casă plină de iubire, armonie și respect. Cele mai frumoase vacanțe ale copilăriei le-am făcut la Gelu colonie de moți, sat natal al tatălui meu și la Săpânța și Sighet la străbunicul meu și mătușile mamei. Ne jucam de mici în Cimitirul vesel și la moara cu apă din Săpânța. Nu am pierdut nicio șezătoare când eram la Săpânța. Sunt foarte legată de aceste locuri încât le simt parte din rădăcinile mele.
Marina Almășan : – Ce frumos ai spus! Când și cum s-a născut aplecarea către muzică?
Claudia Șerdan : – De mică îmi plăcea să cânt și să fac spectacole în casă obligându-i pe ai mei să mă privească și să aplaude. Când tata lua avansul sau salariul își plăteau bilete ca să le fac spectacol, iar eu le tăiam foi de hârtie la intrarea în sufragerie unde mai apoi le cântam cu batătorul de covoare care era pe atunci chitara mea.Mai organizam spectacole în fața blocului de ziua mamei cu copiii din bloc, cerând fiecăruia taxă de participare ca să cumpărăm flori pentru mame. 😊
Marina Almășan : – …deci aveai și un oarecare spirit al afacerilor! Este cumva ereditară pasiunea pentru muzică?
Claudia Șerdan : – Da, este ereditară. Atât mama, cât bunica, bunicul și străbunica mea cântau foarte frumos. Le-am am auzit mereu cântând romanțe și doine din Maramureș.
Marina Almășan : – Mai ții minte primul cântecel pe care l-ai cantat în public, copil fiind?
Claudia Șerdan : – Primul cântec în fața unui public numeros pe o scenă l-am cântat la 4 ani. Nu îl mai țin minte. Era un cântec despre țară, șoimi, că așa era atunci.
Marina Almășan : – …Dar prima scenă pe care ai urcat? 
Claudia Șerdan : – La 6 ani am cântat la Cântarea României pe cea mai dragă scenă. Scena Teatrului de Nord din Satu Mare. Ei…. acele momente le revăd și azi precum o veche peliculă în alb, negru. Până și mirosul lemnului scenei mi-l amintesc. Acolo am văzut pentru prima oară marii folkisti ai Sătmarului. Nicolae Doboș, Emilian Onciu, Octavian Bud, Fabry Aladar și alții. Rămăsesem fascinată de ce au făcut ei acolo. Atunci am știut că vreau să cânt ca… și cu ei.
Marina Almășan : – …și, iată, ai reușit! Știu că te-ai intersectat, la un moment dat si cu Adrian Păunescu. Poti rememora întâlnirea cu marele poet?
Claudia Șerdan : – Întâlnirea cu Adrian Păunescu a fost prin anul 83,84.ultimul an al Cenaclului Flacăra. Sa întâmplat la Satu Mare pe stadionul Olimpia. Octavian Bud mă dusese la audiții. El era membru al cenaclului pe atunci.
La o masă stătea Cristian Buică, Dinu Olarașu și cred Florin Săsărman. Ducu Bertzi era acolo și el. Își acorda chitara. Am cântat o strofă și un refren, apoi altă strofă și refren după care m-au întrebat….. Ești pregătită să urci pe scenă să cânți aceste două cântece ?
Stadionul era plin. Eram în orașul meu și ajunsesem să-mi ating visul. Da.
Apoi am urcat pe scenă. Domnul Păunescu ma privit și a spus…. E mai mare chitara decât tine. Astea au fost primele cuvinte pe care mi le-a adresat. În public erau prietenii mei din cartier, colegi de școală, profesori, vecini.
Apoi am mai participat la câteva concerte după care activitățile Cenaclului au fost oprite.
Când să reînființat Cenaclul Totuși Iubirea am participat la câteva concerte însă eu între timp începusem să cânt și alte genuri de muzică și nu mai eram sigură că vreau să cânt folk.
Marina Almășan : – Da, am înțeles că activitatea ta muzicală nu s-a rezumat la folk, ci a continuat si cu alte genuri muzicale. Detaliază, te rog.
Claudia Șerdan : – Începusem să cânt muzică ușoară și rock.
Activam la Clubul tineretului unde era toată suflarea muzicală sătmăreană. Simțeam că e o perioadă de descoperire a limitelor mele, o experiență pe care am vrut să o trăiesc.
Marina Almășan : – Si spre ce fel de melodii te-ai orientat atunci, cum ți s-au schimbat în timp gusturile?
Claudia Șerdan : – Cântecele care îmi plăceau pe atunci și pe care le cântam erau cântece cunoscute cântate de Doina Matei, Mihaela Runceanu, Roșu și Negru, Dida Drăgan, Giana Naninni, Mina, Ornella Vanoni etc.
Marina Almășan : – La un moment dat, în viața ta apare Italia. Cum și de ce?
Claudia Șerdan : – In 97 am cântat la Neptun toată perioada estivă. Aveam onoarea să cânt în același loc cu Gil Dobrică iar chitaristul era Vasile Purice fost Semnal M. Atunci am cunoscut un italian cu zâmbet frumos și ochii buni. La sfârșitul lunii octombrie am plecat cu el în Italia.
Marina Almășan : – Of, fir-ar să fie de “zâmbete frumoase”! Ce ai luat cu tine , din țară, la plecare? ( mă refer la cateva lucruri de suflet, care să-ți amintească de locurile natale și de cei dragi) .
Claudia Șerdan : – Am luat toate cărțile primite ca premii la școală și festivaluri. Am luat o cutie mică de lemn
care fusese a strabunicii mele, pe care ea o primise în dar la 16 ani când fusese pețită, tabachiera bunicului și chitara care nu mai încăpea în mașină. Așadar am fost obligată să renunț la o valiză. Era valiza cu pantofi.
Marina Almășan : – O adevărată tragedie! 😁 De ce anume ți-a fost cel mai dor, în toți acești ani?
Claudia Șerdan : – Când pleci departe de casă nu realizezi că din acel moment vei trăi “pe din două”. Mereu cu dorul în tine. La un moment dat îți va fi dor până și de pătrunjelul din supa mamei. Cel mai dor mi-a fost mereu de rădăcini. De părinți, rudeni, prieteni, colegi, limba română,Crăciunul românesc. Mirosurile de acasă.
Marina Almășan : – Ai fost, înțeleg, mistuită de doruri….Măcar ai avut, în Italia, viața de huzur, la care visează orice femeie măritată? Cum a evoluat căsnicia ta?
Claudia Șerdan : – În Italia inițial am avut viața unei femei de casă. M-am dedicat pe deplin rolului de nevastă iar apoi mamă. La un moment dat căsătoria a început să sufere. După 10 ani, exact 10 ani de când ajunsesem acolo, ne-am despărțit in fața unui avocat.
Marina Almășan : – Îmi pare rău…..Iar dacă tot ai adus vorba, am să te întreb care au fost cele mai dificile momente ale vieții de adult?
Claudia Șerdan : – Cele mai dificile momente au fost când rămăsesem fără loc de muncă singură cu fetita mea care atunci avea 8 ani, când mama trebuia să aibă o intervenție la inimă iar eu inainte cu 4 zile de venirea în țară avusesem un accident pe autostradă.Momentele dificile sunt de fiecare dată când unuia dintre părinți i se întâmplat ceva și nu pot să fiu imediat lângă ei. Iar pandemia a fost unul din aceste momente.
Marina Almășan : – …dar, cum se spune, ce nu ne omoară, ne întărește! Cand și cum ai reînceput să cânți?
Claudia Șerdan : – Am reînceput să cânt în 2011 la îndemnul și insistențele unor amici muzicieni italieni, dar și ale prietenilor și colegilor din țară.
Marina Almășan : – Pentru ca perioada pandemiei ne-a marcat pe toți, vorbește-ne putin despre ea.
Claudia Șerdan : – Pandemia….
Prima știre, primul caz în Lombardia. Regiunea în care stau eu. Nu se știa bine ce se întâmplă. De la o zi la alta după cum știți totul se extindea. Ne-am adaptat noilor reguli impuse de guvern. Ne-am închis în casă cu fiica mea. Am pierdut prieteni și cunoscuți apoi în țară rudenii. Dintr-o dată traficul sa transformat în tăcere. Pe străzi nici o umbră de om. Ferestrele caselor închise. Ca să alung tăcerea, spaima, grija, cântam zilnic. Ore, ore.
Zilnic aveam oaspeți virtuali. Prietenii și colegii din țară făceau videoapeluri ca să mă întrebe cum suntem.
În această perioadă am călătorit mult în mine. Am realizat că fata mea nu mai este o copilă. Că acum a sosit momentul să mă desfac de rolul de prea multă mamă, să mă gândesc și la mine si să fiu mai prezentă în viața de zi cu zi a părinților mei. Să fac ceea ce îmi place.
Seara pe balcoane vecinii se rugau, cântau. Oamenii care până înainte nici nu se salutau între ei, au devenit frați de rugăciune și cântec. Voci la unison. Într-o seară după cină băteau capacele de la oale strigând… La cantante romena…Am ieșit cu chitara pe balcon și am cântat cu toți cântece ale cantautorilor italieni. Apoi mi-au spus să le cânt ceva în limba română. Le-am cântat Antiprimavara lui Vasile Șeicaru. Chiar dacă nu au înțeles cuvintele, au spus că au simțit dragostea cu care am cântat și că le-a ajuns la suflet.
Marina Almășan : – Ce emoționant! Spune-mi, Claudia, cum se face de te afli în România și , înțeleg, nu doar pentru o scurtă vacanță?
Claudia Șerdan : – Am venit în țară pe 2 august 2020 când s-au redeschis granițele. Venisem pe o lună, două,să-
mi vizitez părinții și să realizez discul cu Eugen Mihaescu. În perioada pandemiei Lombarde am făcut pe versurile poetului Andrei Maftei mai multe cântece, material pentru un album. La venirea în țară am fost invitată la mai multe concerte și festivaluri în aer liber. Am haiducit cântând în toată țara. Între timp albumul a fost finalizat, lucrând cu regim de pandemie. Aranjamentele făcute de Eugen la București, vocea înregistrată la Cluj la Costi Cămărăsan, producția la Baia Mare.
Marina Almășan : – Felicitări, Claudia! Planuri de viitor?
Claudia Șerdan : – E o perioadă în care nu prea fac planuri de viitor. Știu însă ce aș vrea să fac de acum încolo. Să fiu prezentă pentru cei dragi, vreau să cânt,să-mi amintesc cine sunt. Și bineînțeles să pot lansa cât de curând albumul.
Marina Almășan : – …ceea ce-ți dorim, din toată inima! Spune-mi, Claudia, dacă ar fi să-ți iei viața de la început, ce elemente ai păstra și ce greșeli nu ai mai repeta?
Claudia Șerdan : – Aș alege să mă nasc în aceeași familie. Mi-aș alege aceeași prieteni pentru că datorită familiei și oamenilor întâlniți sunt ceea ce sunt. Multe din experiențele trăite le-aș păstra că au fost lecții de viață. Aș evita oamenii negativi, sigur nu aș mai pleca din țară și nu aș renunța să cânt pentru un bărbat.
Marina Almășan : – Hai să încheiem cu un dar muzical, pe care să-l faci cititoarelor noastre.
Claudia Șerdan : – Iată-l : https://youtu.be/z77ntuf59zw
Un interviu cat o poveste de viata… Felicitari, Claudia Serdan! Toate cele bune, Marina Almasan!