Bombănelile Marinei Editoriale

Când dependența ne întunecă mințile

 

Dependența nu e bună, defel, niciodată.
Nu întâmplător, toată lumea luptă pentru…independență! Dar, desigur, nu la genul acesta de dependență mă voi referi în continuare, ci la legătura aceea bolnăvicioasă, care se instaurează trainic între noi și o altă ființă, un lucru sau un anumit gen de activitate. Și deși cu toții alergăm în viață după legături trainice, de data aceasta, cu cât e mai trainică legătura, cu atât mai “nașpa” devine situația.
Voi lua cazul meu. Faptul că sunt dependentă de scris – îndeletnicire nobilă, veți spune – nu mă absolvă deloc de efectele secundare ale acestei dependențe. Cine știe câte oportunități n-am ratat eu, în viață, refuzând diverse provocări, pe motiv că “trebuie să predau cartea la tipar” , “să public editorialul pe Femeide10.ro” sau “să scriu scenariu emisiunii de săptămâna viitoare”. E drept că de pe urma scrisului trăiesc. El îmi oferă surplusul acela vital, față de salariul deloc atractiv, cu care îmi este recompensata arderea pe rugul televiziunii.. Dar locul scobit din canapea, produs de lungile mele șederi cu iPadul în brațe și renunțarea la atâtea și-atâtea alte activitați, atât de plăcute, toate vorbesc de la sine despre faptul că… ceva nu e tocmai în regulă.
Dependențele dezvoltate de vremurile noastre sunt mult diferite de cele din trecut, dar la fel de nocive ca și cea față de alcool, tutun, sau Doamne-ferește droguri. Doar efectele sunt altele. Să-ți dai duhul, de dimineața până seara, jucând jocuri pe calculator, nu înseamnă decât faptul că virtualul te-a confiscat cu totul vieții reale. Nici nu-i de mirare că internauții ăștia, lăsați liberi prin mulțime, se comportă ca speriați de bombe!
…Să vă vorbesc, poate, de dependența față de o anume persoană? Ea este sorgintea așa-numitei “dragosti bolnave”, în care obsesia față de o persoană îți leagă mâinile și picioarele, în absența acesteia din urmă. Câte monezi nu s-au bătut, în literatură sau cinematografie, pe iubiri în care unul din cei doi devenea atât de dependent de prezența celuilalt, încât distanțarea se transforma într- un dezastru , de multe ori cu consecințe dramatice!
Vreau să fac o precizare necesară : atunci când critic dependența, nu mă refer nicidecum la persoanele cu handicap grav, care sunt condamnate la a fi dependente de omul sănătos de lângă ele. Acestea sunt cazuri nefericite ; sunt dependențe dictate de destin. Și, din păcate, fără leac…
Există și dependențe minore : dependența de cafeaua de dimineață (nimic rău în asta!), dependența de emisiunile de știri ( cel mai sigur mod de îndobitocire!), dependența de telefonul mobil ( un tip de pandemie, pentru care nimeni însă nu se grăbește să dea ordonanțe de urgență), dependența de telenovele, dependența de emisiunile tabloide – acestea nefăcând decât să marcheze nivelul intelectual al publicului.
Nu știu dacă să includ sau nu aici, dependența de bani. A spune că nu te interesează banii, înseamnă a fi : fie nebun, fie mincinos, fie nevastă de miliardar. De bani avem cu toții nevoie, diferă însă măsura în care aceștia ajung să ne conducă viața. Dacă ne-o trăim pentru “a aduna” și dezvoltăm, deci, o adevărată dependență față de zornăitul banilor ( deși cei care contează, nu produc sunete metalice!) , înseamnă că trăim în zadar…
Dependențele – periculoase sau nu – au, toate, efecte negative. Ele îți restricționeaza libertatea și te fac fie bolnav, fie dus cu capul, fie rupt de realitate și împins într-o direcție greșită.
M-ar amuza mult, să vă recunoașteți, în comentarii, propriile dependențe. Nu de alta, dar să văd …dacă am ceva de învățat de la voi! 😁
…iar dacă nu aveți nicio dependență, dați-mi doar un “like”! Noi, ăștia care trăim din scris, suntem…dependenți de “like”-urile voastre!😉

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA :BENESIO BEAUTY CELL

Uscatoare rufe