Alătur , în poza de profil a acestui scurt articol “parizian”, două fotografii. Prima este una din Trecut. Din cel al Parisului, al Franței, al omenirii, al muzicii internaționale. Este chipul cântăreței Dalida. Cea de-a doua fotografie este ultima, făcută de mine ieri, în prima zi a Parisului meu din acest an : un bust, rătăcit într-o piațetă a Parisului, în Montmartre. Dacă e întuneric, îl poți rata cu ușurință, căci plăcuța de la baza sa trece neobservată în toiul nopții. Dar te poate trage cineva de mânecă, să-ți spună : “- E Dalida, n-o recunoașteți?”. Și atunci rotițele memoriei prin a se răsuci, amintindu-ți de anii în care, adolescentă fiind, îi urmăreai aparițiile la televizor, remarcând vocea specială, dar și înfățișarea plină de farmec.
Undeva, în Montmartre
, una dintre cele mai faimoase cântărețe ale Franței dar și ale lumii, îi veghează, în noapte, pe parizienii ce se întorc pe la casele lor. Sau pe turiștii care odinioară, în țările lor, o urmăreau și ei, la televizor, pe blonda și focoasa italiancă, născută la Cairo și care , după ce egiptenii au ales-o ca Miss a lor, a ales la randu-i Parisul pentru strălucirea sa ulterioară… A strălucit, da, pe marile scene ale lumii și în marile show-uri de televiziune, însă n-a reușit să aducă strălucire și în viața sa personală, înlănțuind iubiri tumultoase care n-au dus însă nicăieri…
Sublimă în ochii lumii, extrem de discretă în privinţa rănilor nenumărate pe care viața i le-a provocat, DALIDA a ales să plece Dincolo aşa cum a trăit: cu o discreție maximă și o eleganţă poate scandaloasă, în ochii unora. Ajungând la concluzia că viata sa a fost un rateu major, obidită că din marile și celebrele sale iubiri n-a rezultat nici măcar copil , care poate ar fi împlinit-o, redându-i echilibrul pierdut, Dalida a ales să-și pună capăt zilelor , la doar 54 de ani, în apartamentul său parizian, organizandu-și moartea ca pe un spectacol strălcuitor, despre care multa vreme se va vorbi…
Da, s-a vorbit mult și în toate limbile pamântului, și iată că se mai vorbește și astăzi ( dovadă aceste rânduri ale mele !), iar trecătorii ce-i descoperă bustul pierdut în imensitatea Parisului, au construit în jurul acestuia legenda potrivit căreia, dacă atingi sânii imaginați de sculptorul francez, vei dobândi fericirea.
Strălucirea bronzului, redată prin atingerile repetate ale bustului lui Dalida, dovedește alergarea tuturor, celebri sau nu, după fericire. Dacă gestul atingerii le-o va garanta, nu poate ști nimeni. Un lucru e sigur : facându-l, cu siguranță mulți dintre cei tineri, ce nu au auzit poate de ea, vor cauta, chiar și pe telefonul mobil, să afle cine este această DALIDA. Și de acolo de sus, de pe steaua pe care a ales să-și continue strălucirea, Dalida va fi încă o dată mulțumită că, iată, lumea nu a uitat-o.
Comentează