O supă de ceapă, “la mama ei”, la Paris! 

      Aflându-mă în “Orașul Luminilor”, nu am putut rezista tentației de a adăuga senzațiilor pariziene un prânz tradițional, început cu o delicioasă supa de ceapă. “Botezul” îl facusem cu ceva ani in urmă, când fiica actriței  Daniela Anencov ( fosta parteneră a păpușii Așchiuță, cu care au crescut generațiile trecute de telespectatori ai Televiziunii Române), ne-a invitat, pe mine și pe mama ei, la o supă de ceapă. Țin minte că atunci căscasem ochii mari ( cât cepele! 😂😂) – nu mai mâncasem așa ceva! – însă experimentul a fost o reușită și am devenit o fană declarată a acestei…delicatese franțuzești. Am pus puncte de suspensie, pentru că mi-e oarecum peste mână să numesc “delicatesă” o biată supă, pregătită din niște biete cepe ( nu degerate, nici chiar așa!). Dar ce minunăție știu să facă din ele maeștrii culinari francezi! …

   Anul acesta am reeditat, așadar, experimentul și m-am delectat ieri cu o nouă supă de ceapă. Am încărcat imaginea sa pe pagina mea de Facebook și, pe lângă zecile de urări de “Poftă bună!” din partea virtualilor mei prieteni, am încasat și câteva “somații” ferme : “Dați-ne și nouă rețeta! “

M-am documentat și, iată, sunt în măsură nu doar să vă ofer rețeta, ci și să scormonesc puțin în istoria îndelungată a acestui preparat culinar franțuzesc. 

      Supa de ceapă, așadar,  se pare că este prezentă in istoria omenirii inca de pe vremea romanilor. În trecut, era un soi de “mâncare a săracilor” ( ceea ce-mi inspiră și astăzi). Ceapă găsești pe toate drumurile, nu e nici scumpă, iar supa nici nu are nevoie de cine știe ce alte ingrediente de soi. 

    Versiunea “moderna” a acestei supe a apărut abia în  secolul al 18-lea, în Franta.  O legendă șmecheră spune cum că supa a fost creata de regele Ludovic al XV-lea al Frantei, care a descoperit. într-o noapte, târziu, că în cabana sa de vânătoare nu mai avea decât niscaiva cepe, oleacă de unt si ceva șampanie. Foamea era mare, așa că… le-a amestecat și, BINGO! a rezultat  prima supă de ceapă franceză.

Iar acum, dragile mele gospodine, iată și rețeta solicitată: 

Ingrediente

• 35 g unt nesarat
• 5 cepe medii, tocata
• 2 catei usturoi pisat
• 80 ml vin alb sec
• 1 si jumatate l supă de vita
• 4 fire de cimbru proaspat
• 2 foi de dafin
• 2 linguri otet de vin alb
• sare si piper dupa gust
• 12 felii de baguette
• 1 cana branza emmentaler, razuita
• 1 cana branza Gruyère, razuita

Mod de preparare

• Untul se topeste intr-o oala medie, la foc mediu.
• Puneti ceapa si prajiti-o pana cand aceasta se maroneste. Adaugati usturoiul si mai gatiti inca 1 minut.
• Turnati vinul
• Dupa 1 minut turnati si stock-ul de vita, cimbrul si frunzele de dafin.
• Se da in fiert apoi se reduce focul si ma lasati sa fiarba 12-20 de minute.
• Inlatura apoi frunzele de dafin si cimbrul.
• Pune otetul si condimenteaza cu sare si piper dupa gust.
• Incinge cuptorul si tava pregateste-o cu foaie de copt.
• Asezam in tava cele 12 felii de paine si dam la cuptor sa se prajeasca, cate 1-2 minute pe fiecare parte.
• Supa de ceapa se transfera in remekins sau in castroane rezistente la cuptor.
• Asezati vasele cu sapa in tava unde s-a prajit painea.
• In fiecare vas se pun felii de paine pentru a acoperi complet toata suprafata supei.
• Se presara branza in mod egal in toate vasele cu supa.
• Se da la cuptor pana cand branza se topeste complet si se maroneste putin, aprox. 2 minute.
• Se serveste imediat, dar…atenție, să nu vă frigeți! 

Poftă bună, vă spun! 

….a mea a fost uriașă, iar rezultatul – la înălțime! 😉