…Sătulă de războaiele de la televizor, am decis să fac pace cu mine însămi și, deși am lăsat aparatul să se certe cu el însuși în surdină, m-am refugiat, alături de un spiriduș secret, în cea mai plăcută îndeletnicire a lui Decembrie : împodobirea bradului de Crăciun. Mărturisesc că îmi făcuseră poftă brazii împodobiți din Târgul de Crăciun de la Nurenberg, oraș liniștit și plin de poezie dintr-o țară pe care întotdeauna am admirat-o în taină. De ce n-am ales să-mi petrec Crăciunurile și restul anilor în ea? Pentru că nicăieri brazii nu miros la fel ca acasă și nicăieri aroma cozonacilor nu este precum a celor frâmântați de mâinile trudite ale mamei mele…
Iubesc, da, brazii aceia bogați din mall-uri și din locuințele cu ștaif ale celor “cu stare”. Brazii lor sunt împodobiți “ca la carte”, în maximum două culori rafinat alăturate, cu globuri și beteală care, toate la un loc, depășesc salariul unui bugetar, cu primă de Crăciun cu tot. Luminițele pâlpâie în ei a belșug și bunăstare, iar dedesubtul lor Moșul va aduce mereu daruri fine, la care omul de rând nici cu gândul nu poate gandi.
Bradul meu e unul simplu și desuet. Însă fiecare ac al său, fiecare glob și centimetru de beteală trag după sine o amintire. Bradul însuși mă trimite cu gândul la acea seară de decembrie în care, in unanimitate, eu si Victor ( copiii erau mici pe atunci) am hotărât să curmăm suferinta brazilor tăiați, să punem umărul la conservarea naturii și să apelăm la bradul de plastic. L-am cumpărat cu mare pompă pe al nostru ( o căruța de bani am dat pe atunci, pe el) si l-am transportat culcat cu grijă în portbagajul mașinii, încercand să-l strecurăm în apartament fără să-l zărească “aripa tânără”. Ași! …N-a fost chip să nu-l împodobim chiar în aceeași seară și chiar dacă decembrie abia începuse. Fix ca acum. Doar că acum Victor e… asemeni steluței pe care am așezat-o cu grijă în vârful de brad, copiii mi s-au împrăștiat prin lume, purtând în telefoanele lor mobile fotografiile făcute în copilărie, lângă același brad, pe atunci mult mai tinerel și mai proaspăt… Recunosc in imaginile cu pricina multe din globurile de acum. Majoritatea se leagă cu fire nevăzute de amintirile concrete ale provenienței lor : bunăoară, globul cu “Bun de tipar” mi-a fost oferit în dar de Fabrica de globuri, în timp ce realizam, la TVR, emisiunea cu acest titlu; cel roșu, pictat de mână, mi-a fost dăruit de o prietenă plecată între timp departe de tot, în lumea cea fără de întoarcere. Am grijă de el ca de ochii din cap, parându-mi că rotunjimea lui păstrează întrucâtva spiritul ființei atât de dragă mie…Iată și globul “Eurovision”, cel pe care l-am comandat , in serie mică, pe cand eram șef de delegație la Eurovision și am organizat selecția națională de la TVR chiar în noaptea de Revelion. Globurile astfel inscripționate – erau câteva zeci, oferiți, evident, prin sponsorizare – au împodobit brazii ce au colorat decorul din Studioul 3 al Televiziunii Române… Uite și globurile-banană, pentru care Victoraș s-a tăvălit pe jos , prin Auchan, declarând că el nu mai merge acasă dacă nu-i cumpărăm “banane de pus în brad, ca să le mănânce Moș Crăciun”. Milostiv, soțul meu a cedat, globurile-banană au fost cumpărate, Moș Crăciun nu le-a mâncat, însă in fiecare an copiii au avut grijă să spargă câte unul, in timp ce împodobeau bradul. Anul acesta am atârnat ultima banană-glob rămasă teafără. În timp ce-o agățam, mi s-a părut chiar că aud vocea celui mic, smiorcâindu-se pe la picioarele noastre…
…Am aprins luminițele din brad ( un scurt-circuit era să pârlească mustața spiridușului! ) și deodată spiritul Crăciunului s-a instalat confortabil în sufrageria mea, rimând cu pijamaua “de sezon” pe care am simțit nevoia s-o extrag din fundul de șifonier… Și deodată televizorul a trecut în planul doi și n-a mai contat, pentru o seară, nici cine este, nici cine a fost , nici cine nu mai este , nici cine vrea să fie și nici măcar cine va fi. Si am înțeles încă o dată, chiar și așa, măcinată de amintiri și nostalgii, că , orice s-ar spune, adevărata fericire se înghesuie în lucrurile simple, atât de simple și atât de la îndemâna noastră…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : TONICO FORTE
Comentează