Călătorii Timp liber

De la anvelopele de la Danubiana ceaușistă, la operele de artă de la Danubiana slovacilor

 

        Este miez de vară și încă vă mai întrebați, simt, încotro s-o apucați, spre a avea o vacanță de vis. Vă recomand așadar , in cele ce urmează, o destinție de vacanță : Muzeul de artă DANUBIANA, din Bratislava, Capitala Slovaciei. Daaaa, știu, și mie mi-a zburat gândul, când am auzit acest nume,  către intreprinderea socialistă de succes, de pe vremea lui Ceaușescu, ce purta fix același nume dar care se ocupa de anvelope, nicidecum de artă! Dar nu, între denumirea ce ne marcase copilăria și cea care desemnează unul dintre cele mai populare locuri ale iubitorilor de artă din Slovacia și din Europa, în general, nu este nicio legătură, decât poate sorgintea comună a denumirii : mărețul fluviu Dunărea. 

Muzeul de artă slovac este plasat chiar pe malul acestuia, ceea ce îi oferă un plus de spectaculozitate. Creat de un colecţionar particular olandez – Gerard Meulensteen din Eindhoven  şi de un avocat-comerciant de artă slovac, Vincent Polakovič. Muzeul Danubiana s-a deschis în 2000,  găzduit fiind de o frumoasă clădire aflată la 20 de km de Capitala Slovacei, pe o mică insulă artificială de pe Dunăre şi a fost extins recent în mod semnificativ. Întrebați orice iubitor de artă din anturajul dumneavoastră : va fi de acord că Danubiana este unul dintre cele mai romantice muzee de artă modernă din Europa. 

Deși analele muzeului nu mă menționeaza printre ele 😂😂, iată doar câteva din personalitățile lumii care i-au călcat pragul : Regele Juan Carlos I al Spaniei, Regina Beatrix a Olandei, Regina Sonja a Norvegiei, Albert II Prinț de Monaco, Prințesa Mona a Omanului, etc. Poziția Muzeului este una cât se poate de “strategică” pentru oaspeții din afară, el aflându-se la o răscruce ale Marilor Drumuri Europene, la o aruncătură de băț de granițele Austriei, Slovaciei și Ungariei. În ce constă farmecul său? În faptul că operele de artă sunt plasate în contextul unei  combinații unice între arhitectura muzeului și priveliștea răvășitoare  din jur. Le putem admira și între pereții Muzeului – unii dintre aceștia din sticlă, cu vedere către Dunărea albastră, dar și în exteriorul acestuia, “presărate” prin natură și îmbinându-se meseriaș cu aceasta. 

     Acu’…despre artă și operele sale nu pot să mă exprim ca un specialist, așa că o voi face …”ca un simplu muritor îndrăgostit de frumos” , dar și “mirat de ceea ce nu ințelege”. Frumos, am găsit din plin , în Muzeu, dar mărturisesc ca au fost și destule “opriri” “bouche-be în fața unor exponate, care nu au reușit să-mi ducă gândul spre destinația pe care și-a propus-o, probabil, autorii ceva mai…sofisticați. 

Și pentru că cel mai bine despre un astfel de loc – în care imaginile spun mai mult decât o mie de cuvinte – vor vorbi fotografiile mele, vă voi oferi în cele ce urmează o perspectivă , recunosc, oarecum subiectivă. 

Una peste alta, ajunge cu căutatul destinațiilor îndepărtate : dacă vreți cu dinadinsul o vacanță în afara țării, să știți că locuri de vis pot fi descoperite și la o aruncătură de băț de granițele României! 😉

 

 

 

Publicitate