Nu, nu am depășit tema, pentru că mă obsedează. În plus, după editorialul meu anterior, am primit nenumărte reacții pozitive, de la femei care s-u regăsit printre rândurile mele. Așa că astăzi voi aprofunda tema “bărbaților grobieni”, așezându-i sub lupa mea nemiloasă…
…Bărbații grobieni nu pot fi trecuți cu vederea. Sunt prea mulți in jurul nostru, iar noi suntem prea tolerante. Ii acceptăm și le înghițim mârlăniile, pe care unii dintre ei reușesc să le împacheteze atât de bine – in, chipurile, “fapte bune” – încât ne aruncă în ochi praful care ne întunecă judecata.
Bărbatul-grobian ( sau mârlan, după cum vă place să-l încadrați) este o categorie aparte. Foarte răspândită. Ea ( categoria!) își trage seva din credința ancestrală a bărbatului, că este o specie superioară, care ne surclasează pe noi, femeile, dintr-o mulțime de puncte de vedere. Vedere de cal, aș zice. Căci în afara unor prejudecăți, moștenite de la alți bărbați anteriori, cățărați prin arborele genealogic al primilor, nu au niciun motiv să gândească așa : la ora actuală, noi, femeile, putem să facem absolut orice, din ceea ce face un bărbat. Ba chiar ceva în plus – voi spune eu, având în fundal orăcăitul îndepărtat al unor bebeluși – izbânda noastră majoră ( deocamdată…) în veșnica întrecere cu “sexul tare”.
Bărbatul-grobian se consideră însă superior. Prin înălțime ( nu și înălțime morală, aș zice) , forță ( nu întotdeauna și forță a gândirii!) ) și prin alte atribute, pe care este oricând gata să și le …atribuie!
Prin urmare, noi – niște simple gâsculițe amorezate – ne vom situa întotdeauna mult SUB nivelul lor. Ceea ce – în mintea lor ( uneori mai subțire decât firul mătăsii din care sunt confecționate eșarfele pe care uneori ni le mai oferă în dar) – înseamnă că se pot comporta cu noi ca și cu niște “subproduse” : ne aruncă vorbe grele, ne jignesc, ne înjură, ne amenință, ne descalifică meritele. Grobianismul nu a fost cu siguranță inventat în zilele noastre. Mai mult ca sigur că și homo sapiens își înjura consoarta, cu sunete onomatopeice agresive, învârtind în plus, deasupra capului, cate un baros de grosimi variabile și care probabil sfârșea în țeasta femeilor carora nu le reușise fiertura de pitecantrop de la masa de prânz. Omenirea a evoluat însă, și grobianul de astăzi nu mai învârte măciuca deasupra capului nevestei, ci palma cu verighetă sau cardul bancar, cu care de multe ori o domină. Rezultatul urmarit este însa același : partenera să-și învețe bine locul, să nu-i depășească hotarele, să nu cuteze să-și facă auzită vocea în fața celui ce-i este “jumătate de viață”. (asta dacă pe aceasta din urmă o putem numi “viață”).
Limbajul grobianului nu este liniar : la muncă, între colegi, pe la ședințele pe care uneori le și prezidează ( dacă avem de a face cu un grobian cu funcții de conducere), sau între femei care li se lipesc de suflet (altele decât nevestele!) – în toate aceste situații, grobianul poate manifesta un limbaj elevat, elegant și duios chiar, în funcție de interese.
Este uluitoare însă capacitatea grobianului de a-și schimba atitudinea, în funcție de pereții care-l înconjoară : între cei ai casei, el redevine grobian, iar gura sa se transformă într-o cascadă de invective, expresii murdare și înjurături, îndreptate spre cea mai convenabilă țintă : femeia iubită. Sau , mă rog, iubită cândva.
Nu există leac pentru bărbatul grobian. Grobianismul se zbenguie în ADN-ul lui și nu și-l poate masca decât atunci când are un interes. Sau când este foarte îndragostit. Dar și aici tot “interes” se numește pâna la urmă, căci, nu-i așa? interesul bărbatului îndrăgostit este acela de a se vedea cu sacii-n căruță, alias: cu femeia-n așternut. Uneori, cu ea alături, în acte, chipurile “pe viață”. După care grobianul redevine grobian, cu acte-n regulă și fără drept de apel al victimei sale.
Ești victima unui bărbat grobian? Nu prea ai șanse să-l schimbi. Decât să-l schimbi cu totul. Adică să-l lași în plata Domnului ( deși nu cred ca Domnul ar plăti prea mult , ca să aiba un astfel de specimen în oastea sa!) și să te reorientezi spre ceea ce-și dorește de fapt sufletul tău : un bărbat tandru și iubitor, care să te placă așa cum ești, care să te răsfețe cu vorbele frumoase pe care le meriți, să te îmbrace în respectul și iubirea sa și să te readucă pe piedestalul de pe care cel anterior te-a dărâmat, cu avalanșa sa de mitocănii și mârlanii.
Acționează, așadar, femeie de 10 ce ești! Meriți un astfel de bărbat, scutură-te de grobianismul celui ce nu a știut să te prețuiască, leapădă-te de trecutul înțesat cu mitocănii uneori atât de bine mascate , tranformă-te în sfârșit din “proasto!” în “iubito!” și trăiește în demnitate și respect anii frumoși care te așteaptă după colț!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : TRANSPIBLOCK
Comentează