„În România, 1 din 5 elevi din mediul rural abandonează școala. Tot 1 din 5 elevi nu reușește să ia nota 5 la Evaluarea Națională, de două ori mai mulți decât în mediul urban. Mai mult decât atât, 6 din 10 copii din mediul rural au dificultăți de scris și citit la finalul ciclului primar. Cu toate acestea, există copii din mediul rural care reușesc să sfideze aceste statistici, copii care au parte de o educație de calitate mulțumită unor profesori, învățători, educatori și consilieri școlari profesioniști. Aceste cadre didactice trec peste numeroasele provocări inerente – de la naveta dificilă și zecile de ore pierdute pe drum în fiecare săptămână, la normele împărțite între 3 sau chiar 4 școli mici și până la nevoile diferite, mai mari, ale elevilor lor care depind uneori exclusiv de oamenii de la catedră pentru a-și găsi motivația și determinarea de a da o șansă educației. Acești dascăli demonstrează că se pot obține rezultate excepționale și în condiții dificile. Teach for Romania ne va explica astăzi cum formează astfel de profesori, cum îi susține în misiunea lor de a preda în școlile vulnerabile ori cum descoperă și premiază cadrele didactice extraordinare, deja aflate în sistem. Povestea de astăzi este una pe cinste și care lor le face mare cinste așa că vă invit să cunoaștem un autentic Arhitect de frumos – Teach for Romania – https://teachforromania.org/
Cristina Moldovan: – Începem cu cea mai firească curiozitate și vă invit să ne spuneți ce înseamnă Teach for All și Teach for Romania.
Teach for Romania: – Teach for Romania este un ONG românesc care face parte din reţeaua globală Teach for All prezentă în peste 60 de țări, care caută și pregăteşte oameni valoroși, cu sau fără experiență anterioară de predare, pentru a deveni educatori, învăţători sau profesori în cele mai vulnerabile școli publice din România – adică de la școlile cu nivel mare de abandon școlar, cu rezultate slabe ale elevilor, cu promovabilitate redusă la evaluările naționale, din comunități defavorizate care cel mai adesea se găsesc la țară, în mediul rural, sau la periferia orașelor mari.
Avem 3 obiective în minte când facem asta. Pe de o parte, ne propunem să formăm lideri care cunosc intim, din proprie experiență, realitatea celor mai provocatoare școli din România, lideri care după doi ani la catedră au capacitatea de a înțelege în profunzime provocările elevilor din mediul rural și care pot acționa din diverse poziții relevante pentru educație. Apoi, ne dorim să construim capacitate și să susținem profesionalismul în sistemul de învățământ public pentru elevii care sunt azi la școală – și facem asta recrutând oameni noi la catedră și oferind resurse, formări, susținere mentorală, burse, și alte forme de suport, educatorilor, învățătorilor, profesorilor și directorilor de școală. Dar poate cel mai important, facem toate aceste lucruri uitându-ne într-o manieră complexă la ce înseamnă succesul școlii pentru elev, mergând mai departe de note și calificative, până la cunoștințe, abilități și atitudini pe care suntem datori să le oferim copilului în școală pentru ca cei minim 10 ani de școală să îl echipeze pentru o viață independentă, sănătoasă, conectată. Am învățat să măsurăm succesul școlii uitându-ne la competențe critice pentru viitorii adulți – literație (abilitatea de a opera critic cu texte scrise sau audiate), numerație (abilitatea de a folosi concepte de matematică pentru a înțelege și naviga lumea înconjurătoare), abilități socio-emoționale precum determinarea, colaborarea, gândirea critică. În plus, am învățat să ne uităm la mediul de învățare și la relația dintre elevi și profesori și dintre profesorii din cancelarie, care este cu mult mai multe despre competență, profesionalism și abilități șlefuite decît despre fler, inspirație sau har.
Cristina Moldovan: – Adresați direct unul dintre cele mai nevralgice puncte ale societății românești: educația. Încercați, de aproape 9 ani să oferiți soluții inspirate în cele mai vitrege medii din România. Cutreierând țara în lung și în lat, spuneați că ați înţeles și de ce rezultatele sunt atât de slabe. Vă rog să ne ajutați să înțelegem și noi mai mult decât reușim din simple cifre.
Teach for Romania: – Nevoile din educaţie sunt multiple, iaradresarea lor trebuie să fie sistemică, strategică. 
Consider căprincipalele trei, cu impact major în performanţa şcolară din mediile vulnerabile, sunt: accesul echitabil la educaţie, calitatea și relevanţa educației și a experienței pe care copiii o au la școală pentru creşterea opţiunilor lor de integrare socialăsau profesională şi resursele umane, adică pregătirea șisprijinul pe care oamenii din învățământ le au la dispoziție. Ce ne spun cifrele? O treime din copiii României se află în risc de sărăcie sau excluziune social. În mediul rural, acest risc atingeprocentul de 44,3% în cazul copiilor, adică aproape 1 milionde copii. În același timp, copiii din mediul rural au un riscmult mai mare de abandon școlar – cam unul din 5 copiiabandonează școala – una dintre puținele șanse pentru a ieșidin cercul vicios al școlii, de cele mai multe ori pentru că nu eisau părinții lor nu își pot permite continuarea școlii, sau pentrucă nu văd potențialul imediat pe care îl are școala însecurizarea unei vieți mai bune. Apoi, peste 80% dintre şcolilecu performanţe scăzute din România se află în mediul rural. Una dintre marile probleme din şcolile vulnerabile nu este atâtaceea că nu vin copiii la şcoală, cât că vin şi nu învaţă mainimic. Concret, 6 din 10 copii din medii defavorizate au dificultăți de scriere și citire când termină ciclul primar.Vorbim aici de probleme de bază de alfabetizare. La nivelnational, 4 din 10 copii au dificultăți cu folosirea matematiciipentru lucruri simple precum un schimb valutar sauinterpretarea distanțelor pe o hartă. Vedem așadar în claselenoastre numeroși copii pentru care anii petrecuți în școală sunt foarte puțin relevanți. Dacă ne uităm cu seriozitate la cauzeledin spatele acestei realități, chiar din dorința de a înțelege cum putem să le fim de ajutor elevilor mai degrabă decât să plasămvina pentru aceste efecte, găsim o ecuație complicată care ținede acces – pe scurt în ce măsură copiii și părinții lor își permit școala, relevanță și lipsă de concentrare pe rezultate și progresreal la elev și o pregătire și susținere neadecvată a profesorilor. Altfel spus, de cele mai multe ori, aceste lucrurinu se întâmplă din rea-voinţă, ci mai ales din cauza faptului că profesorii nu sunt pregătiţi să gestioneze o dezvoltare holistică a copilului. Nu sunt antrenaţi să stimuleze curiozitatea copilului şi să adapteze informaţia la realitatea şi la interesele copilului şi nu ale lor. Iar apoi nu sunt antrenați să lucreze diferențiat, pe nevoile fiecărui copil din clasă. Să iau un exemplu ușor de cuprins – abilitatea copilului de a învăța să scrie și să citească. Există studii care ne arată că nivelul de scris-citit al copilului are mult mai mult de-a face cu veniturile părinților și considiția socio-materială a familiei decât cu IQ-ul copilului. Deci ce vedem la școală? Un învățător va fi antrenat, în mod normal, și va lucra cu elevii lui la un nivel mediu, însă copiii din clasa lor pornesc cu achiziții foarte diferite – de la vocabularul, numărul de cuvinte pe care le cunoaște copilul, la înțelegerea conceptului de text scris și de cuvânt, înțelegerea clară a sunetelor. Un copil căruia i s-a citit, cu care s-a vorbit mult și care a interacționat cu texte și cărți pornește de pe altă poziție decât unul care nu a primit acest tratament acasă din nenumărate motive. Încă de a începe prima zi de școală, copilul din urmă pronește cu un dezavantaj care îi va afecta toată traiectoria școlară.
Cristina Moldovan: – Ce este analfabetismul funcțional, dincolo de simpla lui definiție?
Teach for Romania: – Discuția despre ce înseamnă exact analfabetismul funcțional este destul de complicată, dacă ne uităm cu rigoare științifică la acest concept, în primul rând pentru că funcționalitatea ține de context. Analfabestimul funcțional are sens prin raportare la o situație specifică – cei mai mulți oameni sunt nefuncționali puși în fața unui text științific tehnic despre operarea unei rachete spațiale. Să ne concentrăm, însă, pe miza noastră. Când vorbim, de exemplu, despre rezultatele copiilor la testele PISA, ne referim la abilitatea copiilor de înțelege și opera cu un text, adică abilitatea de a localiza și sumariza informația, de a analiza critic textul, de a găsi posibile erori logice, de a-și formula o opinie proprie pe marginea textului dat și așa mai departe. Vă propun un experiment pentru a înțelege un pic din confuzia și frustrarea pe care o experimentează un copil sau un adult care suferă de analfabetism funcțional. Imaginați-vă un paragraf de text dens de informații scris de autorul vostru preferat. Rugați pe cineva să îl transcrie invers, cu literele scrise cu susul in jos și de la dreapta la stânga. Încercați să citiți paragraful și apoi să răspundeți la o întrebare de analiză despre textul respectiv.
Cristina Moldovan: – Aparent, școlile din România sunt majoritatea dotate cu cele necesare. Lipsa dotărilor nu mai e o scuză pentru rezultatele slabe. Datorită unor investiţii în reabilitarea școlilor în ultimii zece ani, cele mai multe au încălzire, mobilier, ferestre și uși, table de scris. Au gresie și faianţă la baie, chiar dacă nu sunt neapărat noi și chiar dacă mai sunt lucrări de renovare de făcut. Iar toate acestea nu sunt, totuși, nici pe departe suficiente. Ce lipsește?
Teach for Romania: – Dacă ne uităm la lista școlilor cu grad maxim de vulnerabilitate și mergem și vizităm pe teren aceste școli , vom găsi pereți vopsiți, table, scaune, bănci, condiții, în general, decente pentru elevi. Atunci când vorbim despre investiții în școli, provocarea majoră pe care noi am găsit-o în ultimii nouă ani nu ține de cărămizi, gresie și faianță, ci de oameni – motivația, pregătire și suportul pe care ei le primesc, felul în care relaționează cu elevii și cu ceilalți colegi de cancelarie.
Cristina Moldovan: – Citind despre cei responsabili cu schimbarea în bine, despre profesorii TfR, văd oameni dispuși la eforturi permanente și solicitante pentru ca altor oameni să le fie mai bine. Sunt convinsă că fiecare dintre ei sunt o poveste în sine și, tocmai de aceea, vă rog să ni-i prezentați pe câțiva dintre ei.
- Teach for Romania: – Avem peste 300 de oameni cu care am avut privilegiul să lucrăm și care sunt încă în
învățământ sau lucrează pentru educație, iar profilele lor sunt diferite – de la profesori cu vechime în învățământ care simțeau nevoia unei comunități și a unui suport aplicat pentru a obține rezultate mai bune cu elevii, la career changers – oameni care vin, de obicei, din sectorul corporate și fac o schimbare importantă de carieră pentru a intra în educație, la tineri la început de drum profesional care aleg să își cultive talentele într-o meserie de impact. Nu aș vrea să nedreptățesc pe nici unul dintre acești lideri și profesioniști nominalizându-i pe câțiva dintre ei și omițând pe restul, dar pot da exemple de acțiuni care probează implicarea și responsabilitatea lor. Am avut bucuria de a cunoaște și a interacționa cu profesori care mergeau în sat din casă în casă pentru a-i convinge pe părinți să își lase copiii la școală sau pentru a le arăta că merită efortul și că lor le pasă de fiecare dintre elevii din clasă. Am văzut profesori care cunoșteau extrem de bine comunitatea, care au reușit sa ducă pentru prima dată copii la liceu dintr-un sat. Am văzut profesori care au reușit sa alfabetizeze copii de gimnaziu care nu recunoșteau toate literele alfabetului. Am văzut profesori care au atras resurse pentru școlile lor și pentru elevii lor, care și-au scos pentru prima dată elevii de comunitate. Știu de elevi care au văzut pentru prima dată marea cu învățătoarea lor deși locuiau la câteva zeci de kilometri de litoral, copii care merg la școli de vară si cursuri de remedial după ore, care știu să se gestioneze pe ei înșiși și colectiv, în clasă. Știu profesori care au bătut sute de kilometri atunci când școala s-a închis în pandemie pentru a duce materiale de lucru elevilor, care au facut ore la telefon, individuale, cu copii din clasele lor, care au strîns fonduri și mobilizat resurse și oameni ca elevii lor să aibă acces la școală. Pot continua ore și pagini întregi.
Cristina Moldovan: – Dacă ar fi să cuantificăm succesul acestor oameni extraordinari care adresează direct problemele severe ale învățământului românesc în care zonă se reușește cel mai bine schimbarea? E mai ușor să ridici nivelul de literație, ori să reduci absenteismul și abandonul școlar?
Teach for Romania: – Impactul în educație necesită timp, iar intervențiile de care au nevoie copiii din comunități vulnerabile sunt sistemice. Dar vedem progres tangibil pe mai multe paliere chiar și în decurs de sub un an școlar. La literație este cel mai clar – aici vedem progres real în numai câteva luni. Aici știm că orice profesor care primește o formare corectă și care este susținut și mentorat să folosească anumite resurse poate crește vizibil nivelul de literație al unui copil chiar și cu decalaje grave. Prevenția abandonului școlar este ceva mai complicat de cuantificat și adresat prin intervenția exclusivă la nivelul profesorului. Da, știm că există o cerelație strânsă între calitatea relației dintre elev și profesor și relevanța școlii pentru elev pe de o parte și participarea școlară pe de alta parte, dar cumulul de factori din spatele abandonului școlar sunt cu mult mai ampli de atât și țin inclusiv de situația materială și familială a copilului, interesul cultivat pentru școală, etcetera. Mai vedem rezultate clare în ceea ce privește calitatea culturii din sala de clasă și a relației dintre elev, clasă și profesor.
Cristina Moldovan: – M-am bucurat mult să aflu că tot TfR va premia profesorii extraordinari, că premiați excelența și profesionalismul din mediul rural. Cum se desfășoară acest proces și gala în sine?
Teach for Romania: – Anul acesta suntem bucuroși să organizăm cea de-a doua ediție a Galei Profesorului din Mediul Rural, un eveniment care va avea loc la Iași în data de 23 februarie și care va premia profesorii, învățătorii și educatorii care predau în mediul rural cu rezultate excelente la cinci categorii care reflectă provocările reale și nevoile critice ale copiilor din mediul rural: prevenirea abandonului școlar; dezvoltarea literației (a abilităților de scris-citit); dezvoltarea abilităților socio-emoționale a copiilor; dezvoltarea leadership-ului la elevi; implicarea în comunitate. Timp de doua luni am primit în jur de 400 de nominalizări de la elevi, colegi de cancelarie, părinți pentru aceste premii, care au fost evaluație de un juriu format din 26 de oameni cu experiență relevantă. Cum spuneam, suntem entuziasmați să aflăm și să aplaudăm la scenă deschisă câștigătorii ediției acestui an pe 23 Februarie. Organizăm Gala Profesorului din Mediul Rural pentru a demonta mitul că educația de calitate, relevantă petnru nevoile copiilor din secolul XXI nu se poate întâmpla la sat și pentru a oferi inspirație, motivație, un strop de optimism chiar.
Cristina Moldovan: – Care este perspectiva viitorilor ani pentru TfR și ce pot face oamenii care ne citesc acum, pentru o implicare directa?
Teach for Romania: – Acum 9 ani, în 2014, am pornit la drum cu 18 profesori și învăţători lideri, în unele dintre cele mai vulnerabile comunități din România, cu întrebarea: Cum ar arăta educația pentru elevii din mediile vulnerabile cu profesori motivați, bine pregătiți și susținuți, care știu și pot să facă școala interesantă şi relevantă pentru elevii lor? Acum avem peste 130 de educatori, învățători și profesori în programul de doi ani de predare susținută în școli vulnerabile programul nostru care sunt activi în 113 școli, din 21 de județe. De asemenea, ne bucurăm că, din comunitatea noastră de 221 alumni, absolvenți ai programului, jumătate au ales să rămână la catedră în școli publice din România. Ajungem acum la 20.000 de copii și avem planuri să facem mai mult. Până în 2030, ne-am propus să ajungem la o masă critică de oameni pentru învățământ – 1000 de profesori Teach for Romania în sistemul public de învățământ prin care să ajungem zi de zi la 100.000 dintre copiii cei mai vulnerabili din România. În plus, ne-am propus ca în 2030 să ajungem cu resurse, formări și suport relevant la cel puțin 10% dintre profesorii din sistemul de învățământ public.
Cristina Moldovan: – Vă mulțumesc, în primul rând pentru că dați speranță acolo unde se spune că nu se poate! Se trăiește intens și asumat, ducând speranța și încrederea în potențialul infinit al fiecărui copil, chiar și în cele mai provocatoare zone din România. Povestea de mai sus nu este despre a salva, ci despre a arăta că orice copil din România poate și trebuie să aibă parte de o educație de calitate, relevantă. Iar asta înseamnă, indiferent de cifre, succes! Un Arhitect al frumosului poate și chiar face asta: arată că se poate. Felicitări, Teach for Romania pentru că vă pasă, pentru că mergeți oricât de departe e nevoie pentru că, lângă voi sunt și copii care spun: „Așa frumoasă este lumea asta, încât mă face să vreau să o cunosc!”
Teach for Romania: – Vă mulțumim pentru cuvintele de prețuire, pentru încurajare și pentru faptul că ne ajutați să comunicăm acest mesaj atât de important – se poate și deci trebuie să facem.
Comentează