Femei de 10

ANDREEA MARIN

 

Stiu sigur ca era in 2006 si intram cu ceva emotie in Televiziunea Romana. Nu e usor sa fii acolo , in public. In perioada studentiei mele nu fusesem ales la un casting pentru comesenii Revelionului. Se cautau oameni care semanau cu vedete. Eu semanam cu mine. Si cum vedeta nu eram pe atunci , nu am starnit niciun inters.

Acum era altceva. Veneam in calitate de om implinit , practicam medicina in Giurgiu si doream sa ma intalnesc cu ea , cu Zana. Toata lumea o vedea la televizor , dar mie nu imi era de ajuns. Ecranul era prea mic , nu se inventase diagonala care sa imi convina. Mi-ar fi placut sa o privesc ca Ernest Hemingway de la poalele Muntelui Kilimanjaro si sa exclam :
” Ce zapezi magnifice are Africa ! ”
Dar nu am ajuns in viata mea in Tanzania.

Cand la Geneva urma sa ia Medalia de Aur la Salonul International de Inventica , am realizat , ca mai important decat rachetele intergalactice ,e un body extensibil pentru un bebelus , fiindca fiinta aceasta delicata creste de la o zi la alta , nu se incurca.
Avea dreptate Brillat Savarin : ” Prajitura mea a adus mai mult bine Omenirii decat toate astrele descoperite pana la ea ! ”
Clar , trebuie sa stii unde sa te plasezi in raport cu Istoria ! Nu numai aceea sacrificiala conteaza , mai e si cronica vietilor noastre , a micilor tabieturi , a relaxatei comoditati …
Bine gandea Mihail Sebastian :
” Cel care a inventat sezlongul a fost un geniu ! ” ( si nici macar nu-i stim numele ).
Profitand de aceasta mica reflectie , mi-am gasit un loc bun , mirandu-ma ca nu ne erau predestinate. M-am plasat cum nu se poate mai bine , nu ca la ” Moulin Rouge ” unde eram chiar sub picioarele balerinelor de m-au umplut de paiete si m-au stropit serios la numarul acvatic in care bazinul a tasnit de langa mine , dar ceva pe acolo…
Vedeam in marime naturala , iar cu ochelarii , lasati pe varful nasului , mai castigam cateva dioptri. Spectacolul a fost fascinant. Nu are rost sa vi-l povestesc ca l-ati vazut cu totii. Dar ce nu ati prins , si aici vreau sa insist , e siguranta fantastica a Andreei , care dirija precum Herbert von Karajan la Berlin. Nici cea mai mica sovaire , doar maxima concentrare. Totul a iesit perfect fiindca era destinat excelentei. Am admirat-o , o spun acum , atunci nu am avut curaj.

Precum Profesorul din ” Filantropica ” lui Nae Caranfil , ii urmaream acasa orice prezenta pasagera prin sufrageria noastra , fiindca televizorul era la loc de cinste , acolo unde ne reuneam. Eu furam startul , ma duceam sa o vad singur , sa fiu numai eu cu ea. De aceea sala mi s-a parut prea mare , intens sonorizata , excesiv de luminata , de calda si de primitoare. Eu aveam nevoie de putina intimitate si de enorma visare.

Cove m-a scos din melancoliile mele , era Sancho Panza care se chinuia sa impinga oile pe scena , dar il pierduse pe don Quijote care se luptase cu ele , si aceasta tocmai in clipa in care i-o gasise pe Dulcineea… Trecuse prin Madrid Frumoasa , se vedea bine , dupa castagnetele gleznelor care frematau in umblet , dupa penajul inalt al corsetului si dupa magnificele bucle cu arome andaluze. Formata de Valeriu Lazarov , invatase cultul iberic atat de apreciat de Emil Cioran si de un fost Director al TVR-ului , Octavian Paler : Tara care avusese totul si pierduse mai mult… Spania e mirifica deorece stie ce e despartirea.
Cand a trebuit sa plec mi-am dorit ca macar aceasta lectie sa o am invatata : ” Sa nu spui nciodata : ” Nu se poate ” ! ”
Eu stiam din ”Love story”-ul lui Eric Segal ca in dragoste nu trebuie sa rostesti ” Imi pare rau ! ” , dar aceasta e o alta poveste cu leucemie si iubire incurabila , dar o legatura exista , Andreea lupta ca femeile in suferinta sa isi gaseasca un leac.

Am ajuns acasa cu gandul sa nu mai urmaresc “Surprize , surprize! ” , ma surprinsesera prea mult interior…
Dar nu am rezistat , cum a venit sambata seara si ora fatidica , eram acolo , mai prezent decat Cove.

Nu stiu de ce am scris toate acestea , poate din pasiunea de a stii si Andreea ca a existat macar unul care a vrut sa nu fie surprins de Amasadoarea Bunavointei , dar si spre a-i marturisi , cu tenace recunostinta , ca nu am reusit.

Cosmin – Stefan Georgescu, Franța , februarie 2021

Etichete