Mi-e tare rușine de Anca Sigartău! Au trecut două sezoane ale emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10” și n-am reușit s-o așez pe canapeaua “Femeilor de 10”, deși echipa mi-e martoră câte încercări am făcut : ba avea de pregătit o premieră, ba când putea ea, nu aveam noi emisiune, ba era în turneu prin țară, ba n-o încânta tema noastră…ce mai! 
Ancuța noastră dragă a ramas un “must” al viitorului sezon al emisiunii. Până una-alta, am rugat-o să ne răspundă unui interviu “pe fugă”. Spun “pe fugă”, pentru că Anca așa a fost mereu : pe fugă! Mereu avea de muncit, de crescut copii, de pus pe picioare proiecte ambițioase. Anca Sigartău este o altă întrupare a proverbului “ Esențele tari se țin în sticluțe mici”. Cum a încăput muntele ăsta de talent și marea asta de suflet într-un omuleț atât de mic și fragil, rămâne unul din misterele neelucidate ale Planetei! Un lucru este însă sigur: cel mai potrivit calificativ pentru omul – Anca, este “frumos”. Un frumos care pornește din înfățișarea sa ( nu vi se pare uluitor că Anca nu îmbătrânește niciodată?!? – Dumnezeu iubește oamenii buni! ) și se revarsă în tot lăuntrul ei. Sau invers.
M-am bucurat mult când Anca ne-a acceptat interviul. Și m-am bucurat și mai tare când răspunsurile au venit chiar de ziua ei! Mă grăbesc să vi le transmit, fiind sigură că o veți acoperi pe Anca ( și nu doar pentru că e ziua ei de naștere) cu toată mantia prețuirii și dragostei voastre! Pentru că merită!
Marina Almășan: – Discreția ta face parte din caracter sau este o strategie de “neamestec” în Răul și Urâtul din jur?
Anca Sigartău: – Nu e nici o strategie…pur și simplu, sunt lucruri mult mai importante decât persoana mea…este o formă de bun simț…
Marina Almășan: – Cum e Anca Sigartău, judecând după spusele : a) părinților săi b)copiilor sai c) colegilor de breaslă d) dușmanilor.
Anca Sigartau: a) dupa spusele parintilor este cel mai extraordinar copil de pe pământ. 
Unic. Special. Talentat. Sensibil. Incăpățânat. Imprevizibil. Dificil și Repezit.
b) dupa spusele copiilor- sunt „mama”… Cred că pentru fiecare copil în parte sunt diferită…pentru Sonia, sunt prea ocupată, pentru Teo prea repezită, pentru Iosif, prea încăpățânată…dar, bună -rea, sunt unica lor „mama”…
c) pentru colegi? Sunt Sigartău…nonconformistă, imprevizibilă, dificilă, lipsită de diplomație, uneori colegă bună, alteori ” de evitat”, greu de strunit, o provocare – pentru unii bună, pentru altii, nu.
d) după spusele dusmanilor? falsă, obosită, trecută, cantonată în șablon, grasă și obraznică.
Marina Almășan: – Dar tu, pe tine, cum te vezi?
Anca Sigartău: – Eu mă văd în toate felurile, în toate culorile…dar cel mai bine formulat- mă văd iubită de Dumnezeu.
Marina Almășan: – ..și chiar ești! Am o mare nedumerire: Spre deosebire de alți actori, mulți dintre ei neajungându-ți nici la degetul mic, tu nu populezi toată ziua bună ziua micul ecran. De ce?…
Anca Sigartău: – Pentru că, în general, ce îi intereseaza pe cei care fac emisiuni, nu mă interesează pe mine, și ce mă interesează pe mine, nu îi interesează pe ei…
Marina Almășan: – Din păcate ai dreptate…trăim niște vremuri tare sucite…Dacă ai putea aduna toată suflarea planetei în fața ta, într-un miting uriaș, ce ai simți nevoia să le spui?
Anca Sigartău: – I-as ruga să spunem cu toții ” Tatăl nostru” cu privirea spre Cer, din tot 
sufletul nostru…poate le-aă spune monologul Soniei din finalul piesei ” Unchiul Vanea” de Cehov…
„Ce sa faci? Trebuie să trăim…și o să traim un sir lung de zile nesfârșite, si nopti fără sfârșit, și o să o ducem așa cum vrea Dumnezeu-până la capăt. Și de-acolo, dincolo de moarte o să spunem că am suferit, că viața asta a fost grea, că am fost amărâți, și lui Dumnezeu o să I se facă milă de noi…cred asta- o să vedem cerul presărat cu diamante, o să vedem cum toată răutatea pământului e înecată în mila lui Dumnezeu, și o să ne odihnim…o să ne odihnim…”
Marina Almășan: – Ce frumos! Și ce frumoasă alegere! Continui pe aceeași linie : Ce carte le-ai recomanda să citească?
Anca Sigartău: – Multe cărți-depinde de persoana din fața mea…le-aș recomanda povești nemuritoare, povestile lui Andersen, Cartea lui Iov, oricare dintre cărțile lui Zafon, Ortega Y Gasset, Ioan Gura de Aur, Aristotel, Elif Shafak, Blaise Pascal, Dostoievski și întotdeauna, la orice oră din zi și din noapte – Gogol…
Marina Almășan: – ..Nu mă las! …ce film să vadă?
Anca Sigartău: – Depinde de stare, de persoana din fața mea…dar cred că ” As good as it gets” cu Helen Hunt, Jack Nicholson, și „Bugsy Maloone” …
Marina Almășan: – Și, ca să ne apropiem de subiect: Ce piesă (în care joci obligatoriu și tu!)?
Anca Sigartău: – ” Zăpezile de altadată” cu Cristi Iacob și Ctin Cojocaru , ” Vreau să fiu 
actriță” și ” Cum m-am lăsat de gândit”
Marina Almășan: – O să fiu prima care ține cont de recomandare! 😉 Pentru că am ajuns la “subiect”, care a fost personajul interpretat de tine, de-a lungul vremii, și în pielea caruia te-ai simțit cel ai confortabil?
Anca Sigartău: – În nici unul…fiecare personaj este o răscolire a unor răni, o căutare dureroasă , inconfortabilă…o dezgolire și o renuntare la pudoare, la mască…
Marina Almășan: – Wow, ce viziune neașteptată! …vreau să mai răscolesc puțin prin sufletul vostru, al actorilor : pentru un actor există, oare, personaje favorite și personaje antipatice, pe care le joci doar pentru a-ți face meseria și a-ți lua salariul?
Anca Sigartău: – Nu se pune problema să mă urc pe scenă doar pentru a-mi lua salariul…cred că sunt importanți banii, dar ei se duc, dar gustul amar te însoțește mult timp, sentimentul acela de rușine, de murdărie nu se duce din oase, din creier, de pe umeri….
Marina Almășan: – Pe scena teatrului ești o actriță de 10. Pe scena veții…ce notă ți-ai pune?
Anca Sigartău: – Am note de la 1 la 10…cred că mai degraba conteaza media de la final…
Marina Almășan: – Aici n-am niciun dubiu! Va fi maximă! Rămânând încă un pic în 
școala vieții, am să te întreb care au fost examenele cele mai dificile?
Anca Sigartău: – Cele de conștiință. Cele date de tine cu tine.
Marina Almășan: – Dar izbânzile cele mai mari?
Anca Sigartău: – Izbânzile asupra obișnuințelor, asupra comodității, a resemnării, asupra impulsurilor de mizerie, asupra instinctului de turmă, asupra vanității…
Marina Almășan: – Vorbește-ne acum despre puii tăi, despre fiecare în parte!
Anca Sigartău: – Toți trei seamănă cu mine, sunt diferite ipostaze…Sonia este o stâncă tare. Sofian ( Teodor) e pâinea lui Dumnezeu, dar dă cu bâta în baltă când nu te astepți, Iosif este încăpățânat, dar asta îl ajută să dărâme bariere ( de toate felurile, în primul rând, pe cele dictate de standarde comune lipsite de creativitate)
Marina Almășan: – Eu știu povestea ta și știu cât suflet ai pus în creșterea celor trei copii ai tăi. Nu de puține ori, m-ai inspirat! Îti doresc să-ți întoarcă, sub diverse forme, toată dragostea cu care i-ai crescut! Aș trece acum la un alt capitol, oarecum înrudit, deși…mă simt straniu, vorbind despre tine ca bunică..Cum te-a schimbat acest statut?
Anca Sigartău : – Nu îmi dau seama…cred că o iubesc mai mult pe Sonia.O admir mai 
tare, sunt fascinată de drumul pe care merge alături de fetița ei…
Marina Almășan: – Ce sfaturi i-ai dat Soniei, atât profesionale, cât și de viață?
Anca Sigartău: – Să nu fie rea… să lase în „plata Domnului”, să aibă răbdare, să lupte pentru familia ei, să fie demna, să aibă grijă de ea, să își cultive ” talantul” pentru că într-o bună zi va da socoteală pentru el…
Marina Almășan : – Frumoase lecții de viață! Sper să țină cont de ele! …Care sunt marile regrete ale Ancăi Sigartău?
Anca Sigartău: – Că am dat margaritare porcilor. Că nu am știut să scutur praful de pe pantofi mai devreme…
Marina Almășan : – Nu aș vrea să răscolim trecutul, deși lumea te va iubi și mai mult, aflând câte ai înfruntat. Vorbim puțin despre planurile de viitor?
Anca Sigartău: – …nu știu ce va fi mâine…știu că proiectele de pe piața din afară vor avea prioritate. Nu cred în sistemul care promovează la vârf și girează mediocritate și incompetență. Voi juca în roluri care îmi vor face plăcere, cât timp publicul mă va dori…
Marina Almășan: – Atunci înseamnă că te vom mai vedea multă vreme pe scenă! …Este Anca Sigartău un om “fără pereche”? ( vezi că mă refer și la propriu, și la figurat!😉)
Anca Sigartău : – …nu, nu sunt fără pereche…sunt uneori ” într-o ureche”… 😁
Marina Almășan: – Eviți răspunsul…Dar nu mă las! Cât de greu este să-ți găsești partenerul potrivit, în viață, și unde greșim noi, femeile?
Anca Sigartău: – Tata spunea că faza asta, cu partenerul potrivit e loterie…eu cred că partenerul potrivit este cel cu care reușești să te pui în genunchi la rugăciune, cu care împarți o bucățică de pâine, care te ajută să te ridici când îți tremură genunchii și sufletul…cred că e greșit să te îndrăgostești de o proiecție a minții tale, de o imagine pe care dorințele tale au construit-o… și din comoditate și disperare refuzi să vezi adevărul…
Marina Almășan: – Din păcate, trebuie să trecem prin multe, până să ajungem la acest nivel de înțelepciune…iată că ne apropiem de finalul interviului. Viața femeii nu este nici pe departe lapte și miere! Ai un sfat, pentru cititoarele noastre?
Anca Sigartău: – Nu. Nu am sfaturi…știu că atunci când totul dă greș, deschid Biblia și citesc „instrucțiunile”.
Marina Almășan: – Îți mulțumesc, om minunat și ..la mulți ani, din toată inima!
Comentează